Nu aveam de unde şti că aici suntem la porţile Răsăritului, unde nu se ia în serios nimic.

Mateiu I. Caragiale,
Craii de Curtea-Veche

În timpul studenţiei, în apropiere de facultate, găsisem două locuri care aveau tot ce trebuie pentru a-mi dezlănţui curiozitatea, fantezia, viciul narativ.

Erau două pasagii, Englez şi Victoriei, ce fac legătura între Calea Victoriei şi strada Academiei şi pe care le traversam deseori spre şi dinspre universitate.

Locuri în care imaginaţia mea exploda şi era în stare să inventeze zeci de povestiri din Bucureştiul altor epoci. Cu toate că unele nici nu mai trebuie închipuite.

După ani, le regăsesc neschimbate, mereu tăcute, resemnate şi ascunse călătorului obișnuit, într-un Bucureşti cu multe, multe feţe.

De la aceste două pasaje, un pic mai aproape de cheiul Dâmboviței, tot din Calea Victoriei se poate intra în mult mai cunoscutul și destul de popularul – mai ales în zilele de vară – pasaj Macca-Vilacrosse.

După moda din Paris, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea Bucureştiul a început să-şi facă şi pasaje. În dicţionar, scrie că pasajul este acel spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri, așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta. Cuvântul pasaj a fost preluat din franceza veche, de la pas (pas), cu origine din latină, de la passus (pas).

Pasajele bucureştene au însă parte de destinul acelor staruri adulate de o lume întreagă, în tinereţe, uitate nemilos de toată lumea, la bătrâneţe.

Pasajul Englez – casa, hotelul, bordelul

În 1855, între Podul Mogoşoaiei şi strada Academiei, un bijutier pe nume Joseph Resch a construit o casă. Era atunci cunoscută cu numele de casa Resch. După 30 de ani, Resch a vândut casa şi noul proprietar inaugurează acolo Hotel English. Tot atunci, a construit şi un pasaj ce străbătea curtea interioară a hotelului.

Camerele hotelului erau însă mult prea mici pentru a putea concura cu noile hoteluri ce se construiau şi proprietarul a fost nevoit să închidă destul de repede hotelul. Tot atât de repede a deschis acolo un  bordel de lux.

Regimul comunist, instalat în România după cel de-Al Doilea Război Mondial, a închis bordelul şi clădirea a devenit de atunci spaţiu de locuinţe. Aşa  se spune.

Pasajul a rămas cu numele vechiului hotel, English, Englez, a devenit între timp monument istoric, iar frumuseţea lui de alt secol şi-o închipuie fiecare. Doar acoperişul din sticlă mai are ceva de arătat din ținuta lui din altă vremuri.

Fosta casă Resch arată aproape la fel ca în vremea celor care au construit-o şi, se spune, este printre cele mai vechi clădiri de pe Calea Victoriei.

Pasajul Englez

Pasagiul Victoriei – un pic de aer boem

Ieși din Pasajul Englez, mai faci câțiva pași și intri în Pasajul Victoria – Pasagiul Victoriei, cum scrie pe vechiul panou.

Chiar și așa cum arată azi, complet neîngrijit, este un loc unde se mai poate simți (sau închipui) aerul boem, plin de farmec, al orașului dintr-un timp trecut.

Pasajul Victoriei

Macca-Villacrosse – în serile de vară

Pasajul Macca-Villacrosse a fost realizat în 1891 și face legătura între calea Victoriei şi strada Eugeniu Carada.

Și-a primit numele de la arhitectul Xavier Villacrosse și negustorul Mihalache Macca, soții celor două surori care au moștenit terenul unde a fost construit acest pasaj.

Într-o perioadă, se numea Bijuteria, de la atelierul de bijuterii din care a mai rămas un vechi panou.

În sezonul cald, barurile și cafenelele se întind cu mesele de-a lungul întregului pasaj ce devine în serile lungi și plăcute de vară o terasă neîncăpătoare, plină de viață.

Pentru varietate, un articol despre câteva din mult mai vechile pasaje ale Parisului, așa cum sunt azi. Îl găsești aici.

Un eBook care te așteaptă,

București. Momente. suite urbane prin anotimpuri


Pentru că o poveste nu ajunge niciodată, poate te interesează, tentează…

Redescoperind Bucureştiul: O plimbare La Şosea

Cimitirul Bellu: celebrităţi, povestiri şi fotografii

Dincolo de imaginaţie, cadru cu cadru

La Superba

Muzică, ploaie şi veselie: o zi obişnuită în München