Aș fi vrut să aflu mai multe despre cei care au trăit aici, au pus viață între ziduri, i-au dat strălucire mai bine de cinci secole. Nu am avut de la cine afla astfel de povești la Castelul Bánffy din Bonțida pentru că ghid este doar pentru grupuri. Curiozitatea nu mi-a dat însă pace și, cum îmi place să scormonesc după istorii, tot am găsit câteva despre familia Bánffy, cea care a fost proprietara unui vast domeniu  și la Bonțida.
Povestea, cea legendară, pornește din secolul al XI-lea și ne spune despre o căpetenie din neamul pecenegilor din care se trage vița Tomai (Tomaj) și mai departe, în secolul al XII-lea, de la acesta se întemeiază familia Bánffy de Losoncz (există mai multe ramuri ale acestei vechi familii nobiliare maghiare din Transilvania). Primul despre care se vorbește e Dionysius (Dénes, Dionisie) Tomaj (c.1190 – 1241), vistiernic al regatului Ungariei în vremea regelui Andrei al II-lea.

Cu o domnie lungă (trei secole), nu neapărat înțeleaptă, Andrei al II-lea i-a acordat lui Dénes numeroase moșii în Transilvania, iar acesta apare, între 1233 – 1234 pe lunga listă a voievozilor Transilvaniei ce se întinde pe câteva secole. Cu Dénes, povestea familiei Bánffy a început în Transilvania.

După un secol, regele care a domnit cel mai mult în Ungaria, Sigismund de Luxemburg, îi dăruiește familiei Bánffy domeniul de la Bonțida, ce se întindea pe sute de hectare, cu păduri și terenuri agricole. Era anul 1387.

„Din acel moment și până la naţionalizarea din 1948, ceea ce înseamnă mai mult de o jumătate de mileniu, această localitate şi domeniul aparţinător au rămas în proprietatea familiei Bánffy”, îmi spune istoricul József Lukács, unul dintre cei care a cercetat și a scris despre această familie nobiliară.

Familia a deținut trei reședințe nobiliare: cetatea de la Bologa, împreună cu localitatea Huedin (primite la începutul secolului al XV-lea) și domeniul de la Gilău, oferit de principele Gheorghe Rákóczy. La început, la Bonțida a fost cetate, cu șanțuri de apărare – se pot vedea și azi, în interiorul castelului, în partea din spate unde este clădirea fostelor grajduri, sau când intri în castel și treci podul peste unul din vechile șanțuri de apărare.

În secolul al XV-lea, familia Bánffy a construit la Bonțida prima clădire, un castel în stil renascentist după modelul celui de la Gilău, mai vechi, iar din acea perioadă a devenit principala reşedinţă a familiei. De-a lungul timpului, fiecare moștenitor a încercat să adăuge reședinței de la Bonțida  noi clădiri, noi decoruri, să o îmbunătățească și să o amenajeze după propriul gust, posibilități financiare și după stilul epocii.

Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, castelul renascentist de la Bonțida avea patru turnuri de apărare în patru colțuri.  De altfel, începând cu acest secol, castelul s-a construit în diferite etape. A ajuns la forma finală în secolul al XIX-lea când s-au făcut cele mai multe schimbări, a fost practic reconstruit, dar s-a păstrat baza  renascentistă de la începuturi. În secolul al XIX-lea, a fost adăugată și aripa neogotică, romantică a castelului, ce se poate vedea și azi (un loc perfect este de la lac).

„Cu toate că a fost o familie nobilă bogată, comparativ cu aristocrația din Ungaria familia Bánffy era la nivelul mediu. ” – József Lukács, istoric

Deși de-a lungul secolelor, niciun membru al familiei Bánffy nu a reușit să ajungă principe în Transilvania, au ocupat mereu funcții înalte care le-au asigurat bunăstarea, influența, autoritatea. Doi dintre ei, au fost guvernatori ai Transilvaniei. Gheorghe Bánffy I (1661-1708) a fost primul guvernator de Transilvania, din 1696, și în același an a fost înnobilat cu titlul de conte de împăratul Leopold I. Al doilea guvernator al Transilvaniei din familie s-a numit tot  Gheorghe Bánffy (menționat II). Născut în 1746, a deținut această funcție din 1787 până la moarte, în 1822. El este cel care a construit Palatul Bánffy din Cluj-Napoca, unde se află Muzeul de Artă.

„În Memoriile lui, Miklós Bánffy scria cum prin anii 1880-1890, când aveau vreo pricină, țăranii veneau la bunicul lui, la judecată, deși el nu mai reprezenta o autoritate judecătorească. Însă oamenii nu mergeau la judecător, se duceau la conte și respectau întocmai verdictul dat de el.” – József Lukács, istoric

Castelul Bánffy de la Bonțida are azi mai multe zone și clădiri. Clădirea porții, în stil baroc, realizată în același timp în care a început și reconstruirea barocă a castelului, în anul 1745, împreună cu Grajdurile și Școala hipică formau Curtea de Onoare. Acum nu mai sunt nici cai, nici trăsuri, doar câteva săli de expoziție, pe un spațiu restrâns, din ceea ce s-a reconstruit și restaurat până acum.


Cândva, pe aceste clădiri existau 37 de sculpturi, ce formau o colecție deosebită, realizate de Johannes Nachtigall (1717-1761), unul din cei mai apreciați sculptori din Transilvania din perioada barocă. Singura care mai există se află deasupra intrării în fostele grajduri și îl reprezintă pe Helios într-un car alegoric.

Clădirea Miklós, numită după Miklós Bánffy, ultimul proprietar care a locuit la castel, așa cum se vede azi datează din 1820, însă înainte cu un secol era folosită ca hambar.

Bastionul este impresionant dacă îl privești din spatele clădirii; a fost restaurat  și oferă locuri de cazare pentru studenții care învață aici cum se reabilitează un patrimoniu construit, dar și un apartament pentru diferiți oaspeți. Deși este neobișnuit ca bucătăria să fie amplasată în afara zidurilor, aici așa era și probabil cea mai credibilă explicație stă în teama de a nu izbucni incendii și a distruge totul. O bucătărie apare menționată în documente vechi, dar actuala clădire, în stil neo-gotic, datează din 1820.

După 30 de ani, i s-a adăugat și turnul de observare, în stil romantic, pentru priveliști panoramice asupra parcului. Nu se poate urca în acest turn care, nu e chiar ca cel din Pisa de înclinat, dar nici prea drept nu stă.

Curtea de onoare, grădina în stil baroc cu alei de tei (câțiva din cei vechi mai sunt și azi) – nu exista castel care să nu aibă o grădină amenajată – și grădina cu fazani se întindeau pe mai bine de 200 de hectare. Parcul avea un lac și pavilioane, statui, obeliscuri, fântâni arteziene, inclusiv o orangerie construită în 1780.

„Până în 1944 cea mai faimoasă grădină istorică din Transilvania era la Bonțida”, citesc pe unul din panourile din incinta castelului. Povestea începe cu Dionisie Bánffy, prin secolul al XVIII-lea, care a îndrăznit să viseze la Bonțida un parc așa cum văzuse la Versailles și Schönbrunn. Amenajat la început în stil baroc, la începutul secolului al XIX-lea influența romantică îi ia locul și parcul castelului, îmbracă un stil englezesc, cu lunci și alei șerpuite. Frumusețea de odinioară a parcului s-a pierdut cu totul de ani buni, însă există, cel puțin în proiect, intenția de a fi refăcut exact așa cum era înainte de perioada comunistă.

„Parcul se întindea pe sute de hectare, se mergea călare. Veniturile prin care se întrețineau castelele, personalul, erau din domeniul nobiliar, cu păduri imense și terenuri pentru agricultură.” – József Lukács, istoric

Clădirea Miklós, fosta bucătărie și clădirea principală, stil baroc din secolul al XVIII-lea, unde erau mai mult de 25 de camere, sunt toate cuprinse în curtea renascentistă. Cei din familia Bánffy intrau în castel din curte.

La intrare era  un vestibul și o scară impozantă din piatră ducea la primul etaj, în sufrageria principală care avea peste 150 de metri pătrați. Castelul era renumit și pentru bibliotecă unde se găseau mii de volume valoroase. Modelul castelului de la Bonțida a fost preluat de majoritatea familiilor aristocrate din Transilvania.
„Până în 1945, castelul de la Bonțida a fost cel mai mare din Transilvania. Era vast, fastuos, cu grădini amenajate ca în grandioasele palate din vest. Ce vedem azi acolo este însă cea mai neînsemnată și nevaloroasă parte a ceea ce era cândva la acest castel. Toate lucrurile prețioase și bogățiile ce umpleau încăperile acestui castel  colecționate veacuri în șir de una din cele mai vechi și bogate familii din Transilvania nu mai există. În 1944, nemulțumiți de intervenția lui Miklós Bánffy prin care armatele germane și maghiare au fost obligate să se retragă din Cluj fără lupte, ca răzbunare germanii au incendiat castelul de la Bonțida, nimicind tot, mobilier, bibliotecă, galeria de portrete, tablouri, tapiserii, tot ce împodobea interioarele castelului.  Ceea ce nu a fost distrus de flăcări și jefuit de nemți, a fost finalizat de oamenii locului. În acest fel, Versailles-ul Transilvaniei (Versalia  ardelenească, cum era numit castelul de la Bonțida în note din secolul al XIX-lea) a pierit pentru totdeauna, împreună cu toate comorile lui adunate acolo de peste cinci secole.” – Lukács József, istoric

După război și după ce ultimul proprietar a fost obligat să plece de la castel, oamenii au luat tot ce mai rămăsese în interior. Comuniștii au folosit aceste castele ca sedii de CAP-uri; vreme de 45 de ani clădirile s-au degradat tot mai mult. După 1990, castelul a fost din nou vandalizat, de data asta fiind luate și distruse materiale de construcție, fiindă doar atât mai rămăsese.

L-am mai întrebat pe József Lukács cum au reușit alții să păstreze astfel de ansambluri arhitecturale, mult mai mari, iar noi am reușit să le distrugem. „Cu o altă legislație și cu o altă mentalitate am fi putut să păstrăm aceste palate și să le punem în circuite turistice pentru a aduce profit. În Ungaria, nu au fost retrocedate aceste palate. Tot ce s-a considerat de valoare a fost păstrat de stat. În plus, atunci când sunt licitații, Ministerul Culturii din Ungaria are reprezentanți care achiziționează obiecte ce au făcut cândva parte din acele clădiri istorice și în acest mod reamenajează și interioarele în mare așa cum au fost în perioada în care acele clădiri au fost locuite permanent.” – József Lukács, istoric

Proprietarul de astăzi al castelului de la Bonțida este fiica lui Miklós Bánffy, Katalin, care trăiește cu soțul ei în Maroc. În anul 2009, ea a încheiat cu Fundația Transylvania Trust un contract de concesiune a castelului pe o perioadă de 49 de ani prin care fundația se obligă să restaureze castelul și să înființeze un centru cultural.

minighid

Cum ajungi: Din Cluj-Napoca până la Bonțida-sat sunt în jur de 30 de kilometri. Cu mașina, ieși din Cluj-Napoca în direcția Gherla, pe E576. În Bonțida, din șoseaua principală se face un drum la dreapta – există indicator spre castel – ce duce în localitate.

Și cu mijloace de transport în comun se ajunge relativ simplu. Din Cluj-Napoca, circulă zilnic autobuze spre Gherla. Acestea se iau din parcarea ExpoTransilvania (unde, de exemplu din Piața Mihai Viteazul, ajungi cu tramvaiul 5) și circulă la fiecare 15 minute. Spune-i șoferului unde dorești să cobori și te va lăsa exact la drumul ce duce spre sat și castel – din șosea ai de mers în jur de 3 kilometri.

Vizită: Castelul se poate vizita zilnic. Biletul este 8 lei. Trebuie să ții cont că puține interioare pot fi vizitate, iar cele care pot fi văzute sunt de fapt spații care nu au legătură cu felul în care arăta castelul în vremea în care era locuit de familia Bánffy. Ghid se asigură doar pentru grupuri.

Durată vizită: Depinde de fiecare; eu am stat două ore bune.

De știut: Cum am spus, castelul este în proces de restaurare, care poate să dureze încă mulți ani. E posibil să te dezamăgească acest lucru, în cazul în care te aștepți să vezi în miniatură un Versailles. Totuși, eu am fost, într-un fel, cucerită de acest castel. Probabil pentru că nu am avut mari așteptări și m-am bucurat de o zi cu o lumină care l-a făcut să arate elegant. Cu toate că șase decenii (din 1944), a fost incendiat, vandalizat, folosit ca CAP, lăsat în paragină, castelul nu a putut fi învins. A rămas acolo și, după ani de chin, are încă frumusețe, i se ghicește măreția de altădată.

Donație: Transylvania Trust este fundația care se ocupă de restaurarea castelului de la Bonțida. Dacă vrei să faci o donație pentru restaurarea acestui castel, găsești toate datele necesare aici.

Festival: De câțiva ani, între zidurile castelului de la Bonțida are loc Electric Castle Festival. O parte din încasări este ulterior donată pentru restaurare. Dacă ești pasionat de astfel de festivaluri, află aici detalii.

De citit: Despre Miklós Bánffy, ultimul proprietar care a locuit la Castelul de la Bonțida până în 1944, poți afla mai multe din articolul „Contele-scriitor”, din revista Apostrof, de Lukács József.