În urmă cu mai mulţi ani, când am citit acest mesaj, nu îţi fie teamă să călătoreşti singură, nu ştiam că povestea lui este legată de o imagine pe care o văzusem, în timpul studenţiei, într-un bar oarecare.

Pereţii acelui bar erau decoraţi cu tot felul de reproduceri după fotografii vechi. Una dintre ele era aceasta, American Girl in Italy, în topul celor mai celebre fotografii din lume. Dar atunci nu ştiam asta.

foto: © 1952, 1980 Ruth Orkin; www.orkinphoto.com

Mi-a rămas în memorie acel moment surprins de fotograf, mă gândeam că este vreo secvenţă dintr-un film şi puteam să jur că totul a fost regizat.

Povestea fotografiei am aflat-o mult mai târziu. Iar cea care a realizat-o este, fără îndoială, una dintre persoanele care m-a făcut să descopăr cât de frumoasă este lumea fotografiei. Şi a călătoriei solo.

Se numeşte Ruth Orkin şi a fost foto-jurnalist şi producător de film. În 1951, a fost trimisă de o revistă în Israel, de unde a plecat apoi în Italia, la Florenţa. Aici, a întâlnit-o pe Ninalee Craig, o americancă în vârstă de 23 de ani.

Ninalee şi-a dat demisia de la jobul ei din New York, şi-a cumpărat bilet la clasa a III-a şi s-a îmbarcat pe o navă cu destinaţia Europa. Timp de şase luni, a călătorit singură prin Franţa, Spania, Italia. Când a cunoscut-o pe Ruth, stătea la un hotel în Florenţa unde plătea un dolar pe zi.

În 2011, când s-au aniversat 60 de ani de la realizarea acestei fotografii, Ninalee, în vârstă atunci de 83 de ani, a fost prezentă şi a povestit despre acel moment.

Ninalee a purtat la eveniment şalul portocaliu pe care l-a avut şi în fotografie.

      foto: Keith Beaty / Toronto Star; sursa: on.today.com/SVWjKl

„Vorbeam cu Ruth cum este să călătoreşti singură şi amândouă am ajuns la concluzia că am petrecut un timp extraordinar, că puţine lucruri erau cât de cât mai dificile.”

Această discuţie a dus la ideea de a merge, a doua zi, amândouă pe străzile din Florenţa, pentru a surprinde în imagini ceea ce înseamnă cu adevărat să călătoreşti singură.

Timp de două ore, Ruth a fotografiat-o pe Ninalee cum se plimba pe stradă, admira statui, flirta cu bărbaţi în cafenele, se tocmea în piaţă la cumpărături, întreba cum să ajungă într-un anumit loc.

Nimic regizat.

„Bărbaţii care vedeau această fotografie îşi exprimau mereu îngrijorarea. În schimb, femeile râdeau şi spuneau ce minunat, nu-i aşa că italienii sunt grozavi… te fac să te simţi apreciată.”

Ruth a inclus fotografia în cadrul unei expoziţii pe care a intitulat-o „Nu îţi fie teamă să călătoreşti singură”.

Mesajul acestor imagini a fost să celebreze o femeie sigură pe ea şi independentă, care se bucură din plin de viaţa ei.

Să transmită şi altor femei să îndrăznească să călătorească singure.

Nu ştiu dacă au reuşit în acea perioadă să determine femeile să călătorească singure, dar cred că, în timp, multe femei au fost inspirate de mesajul lor. Care este atât de proaspăt după 62 de ani.

                  foto: © 1952, 1980 Ruth Orkin; www.orkinphoto.com

Când m-am plimbat pe străzile Romei, mi-am amintit de această imagine şi am înţeles că italienii nu s-au schimbat deloc de atunci. Deloc. Nu e agresivitate, nici hărţuială, e doar plăcerea lor de a-şi folosi farmecul pentru a face orice femeie să se simtă deosebită. Preţ de câteva secunde. Şi se pare că nu obosesc niciodată.

Cum ţi se pare această poveste? O ştiai, te-a influenţat vreodată şi ţi-a dat curajul pentru a călători singură?