Mi-aş fi dorit să fi putut sta mai mult de o zi în Săpânţa. Nu neapărat pentru ceea ce aveam de văzut acolo, în afară de renumitul lor cimitir. Mai degrabă pentru oameni.

N-am reuşit asta atunci.

Prin urmare, singurul mod de a înţelege încă puţin felul de a fi al maramureşeanului era să intru şi să vizitez Cimitirul Vesel.

Aşa că, am trecut şi eu, ca mulţi alţii, de poarta maramureşeană ce desparte cele două lumi.

Câteva momente, n-am mai ştiut încotro să-mi întorc privirea.

Mă uitam copleşită la zecile de cruci înalte, de un albastru intens, înveselite de culori pline de patimă ce străluceau ireal în soarele verii.

A fost prima senzaţie când am intrat în acest celebru, inedit cimitir.

Mi-a trecut atunci prin minte, cu siguranţă un asemenea loc numai de mintea unui maramureşean putea să fie născocit.

Acel maramureşean s-a numit Ion Stan Pătraş şi a fost unul din sculptorii satului.

Vreme de 40 de ani, asta a făcut: a realizat zeci de cruci colorate, din dorinţa de a păstra memoria celor morţi într-un mod cu totul original.

Şi, probabil fără să ştie, pentru a arăta lumii câte puţin din veritabila fire a maramureşeanului: simplă, profundă, cu umor, plină de poezie, chinuită de frământări.

Este imposibil să poţi trece prin faţa fiecărei cruci (sunt în jur de 800), să afli povestea de pe ea. Chiar dacă te chinuie apoi gândul că n-ai văzut totul, memoria rămâne plină de culorile aprinse şi cuvintele pătimaşe cioplite în lemn.

M-au înduioşat epitafurile spuse cu vervă, naivitate şi multă duioşie pentru cel plecat.

M-au emoţionat inscripţiile, simple, răscolitoare, de pe mormintele copiilor.

Am plecat mai mult gonită de soarele ce pârjolea în acea zi, făcându-mă, multă vreme apoi, să port în minte acele cruci colorate, încinse de vară, fiecare ducând povestea ei.

Fără îndoială, un asemenea cimitir nu putea exista în altă parte de lume…

Am petrecut în acea vară două zile la nişte gazde maramureşene. A fost prima dată când am ajuns în casele unor maramureşeni, mai mult din dorinţa de a desluşi, măcar un strop, firea de maramureşean pe care şi eu o port într-o anumită măsură.

Îmi este imposibil să uit simplitatea, poezia, umorul, profunzimea, fantezia din vorbele lor ce îmi răsunau mereu cu un soi de asprime, de parcă n-ar avea încredere să-şi arate lumii bunătatea din suflet.

Toate astea mă fac să mă gândesc la ei cu duioşie şi să-mi doresc şi mai mult să revin, să cutreier văile şi satele din Maramureş.

Cimitirul Vesel se află în centrul localităţii Săpânţa, Maramureş. Se ajunge uşor, există indicatoare în localitate. Este deschis în fiecare zi, de la 9 până la 19 (orele se pot schimba). Intrarea este cu plată. Taxa pentru foto / video se plăteşte separat.

Ai vizitat Cimitirul Vesel? Cum ţi s-a părut, ce te-a impresionat? Ce imagini ţi-au rămas în memorie după ce-ai plecat de aici?