Trenul a fost mijlocul de transport pe care l-am folosit intens în călătoriile prin diferite locuri din Italia. L-am ales din cel puţin patru motive: este ieftin (am mers cu Regionale), destul de rapid, accesibil şi aproape la orice oră găseam un tren care să ajungă la destinaţia dorită. În plus, trenul este printre unul din mijloacele mele preferate de transport în călătorii.
Când am aceasta variantă la îndemână, de cele mai multe ori o aleg. De-a lungul acestor drumuri cu trenul în Italia, am întâlnit tot felul de situaţii, pentru că, aşa cum ştim, orice sistem are propriile lui reguli. Mai jos găseşti o listă cu acele lucruri pe care e bine să le ştii, sau cel puţin cred că ţi-ar prinde bine, înainte de a călători cu trenul în Italia.
Dacă mai este ceva ce mi-a scăpat, poţi să întrebi fără probleme.
# Tipuri
În Italia, ca și în România, există trenuri regionale, intercity şi trenuri de mare viteză (Frecce). Sunt şi trenurile internaţionale, dar nu despre acestea e vorba.
Pentru a circula pe teritoriul Italiei, între destinaţii nu prea îndepărtate, cel mai avantajos, inclusiv din punct de vedere financiar, este să alegi trenurile regionale (cu acestea am circulat şi eu). Marile oraşe au mai multe gări; în Genova, de exemplu, Genova Piazza Principe este staţia centrală.
# Cum cauţi
# Rezervare
# De unde cumpăr bilet
Eu am cumpărat în special de la automatele din gară. Poţi să cumperi şi de la casele de bilete (acestea însă sunt destul de puţine, mai ales în localităţi mici) şi sunt deschise doar în timpul zilei. Mai găseşti bilete de tren (şi autobuz) la Tabaccheria, mici prăvălii care sunt în fiecare localitate şi au, în general, pe panou un T. Unele se află chiar în incinta gărilor.
# Cum cumperi bilet
Lista afişează toate trenurile, regionale sau de mare viteză, inclusiv cu tarifele pentru fiecare, aşa că, ai grijă ce selectezi. Poţi plăti cash sau cu cardul. Aparatul dă şi restul. Înainte de a te aşeza la o coadă (uneori este, dar nu îţi face griji, fiindcă merge repede) să te uiţi la aparat, dacă poţi să plăteşti şi cash, deoarece unele sunt doar pentru plata cu cardul.
De la casă, este la fel de simplu, dar e bine să ştii acele cuvinte în italiană care îţi sunt de folos în călătorie:
biglietto – bilet
andata – dus
andata e ritorno – dus-întors
per favore – vă rog
grazie – mulţumesc
Biletele sunt diferite, în funcţie de locul de unde le cumperi. În momentul când cumperi biletul de la automat şi trenul cu care vrei să mergi este deja în gară, ţi se va semnala acest lucru pe monitor. Dacă selectezi acel tren, poţi să cumperi bilet, dar de asemenea poţi lejer să pierzi trenul, care nu stă mai mult de 1-2 minute într-o gară, chiar dacă e Regional. Eu am făcut asta o singură dată, dar a fost riscul meu, deoarece până când am plătit, am validat şi am alergat ca nebuna la peron (apropo, peron este binario), trenul putea să fie departe.
Norocul a fost însă cu mine, trenul a plecat la câteva secunde după ce m-am urcat. Totuşi, mai bine nu încerca să faci asta.
# Validare bilet
Biletul are o perioadă de valabilitate de aproximativ două luni, din ziua cumpărării. Acesta este motivul pentru care trebuie să-l validezi la aparatele speciale aflate în incinta gărilor.
Prin validare, este înscrisă ziua şi ora şi astfel nu vei mai putea folosi acel bilet pentru o altă călătorie (sau dacă îl foloseşti şi eşti prins, primeşti amendă). Din momentul validării, va trebui să foloseşti biletul (adică să faci călătoria) în următoarele şase ore. Indiferent de unde cumperi biletul trebuie să-l validezi la aparatele din gară.
Dacă îl iei de la casa de bilete, este posibil să ţi-l valideze direct (în special atunci când văd că eşti străin) şi o să-ţi spună că nu mai e nevoie să faci şi tu asta.
# Tarife
# În gară
În primele două zile, eram mereu cu grija să nu greşesc binario (linia) şi să mă urc în alt tren (aşa cum mi-au povestit unii că au păţit). Motiv pentru care, în prima zi am mers în gară cu cel puţin 30 de minute înainte de ora de plecare. După ce m-am obişnuit, fireşte că ajungeam mereu în ultimele minute.
În gări (în cele mari, unde sunt mai multe linii), există panouri informative, în care sunt afişate trenurile, numărul şi la ce linie soseşte fiecare. În gările mari, sunt şi angajaţi TrenItalia care se plimbă pe peroane (îi recunoşti după uniformă şi ecusonul micuţ) şi pe care îi poţi întreba, eventual le arăţi biletul şi ei te îndrumă. Sunt dotaţi cu monitoare cu acces în timp real la mersul trenurilor, prin urmare este simplu să îţi spună dacă are întârziere sau dacă se ştie la ce linie soseşte trenul.
Am întrebat deseori, îţi explică răbdători şi politicoşi (în italiană, de cele mai multe ori, dar crede-mă că vei înţelege ceea ce te interesează) şi nu renunţă până când nu văd că eşti deplin lămurit. De altfel, am întrebat în engleză (pentru că mereu auzim că toată lumea vorbește engleză, ceea ce, firește, este tare departe de realitate) deseori italieni pe stradă sau în gară atunci când aveam nevoie de anumite informații locale, însă puțini știau engleza; cei mai mult vorbeau franceza. Poţi să încerci să întrebi şi în română şi nu ai avea de ce să fii prea surprins dacă vei întâlni pe cineva care să îţi răspundă (după cum se spune, în Italia există cea mai mare comunitate de români).
Trebuie să ştii că deseori pe panourile electronice se afişează o anumită linie, iar între timp aceasta să se schimbe, fără a se mai modifica pe panou. Am întâlnit situaţia asta de câteva ori, de aceea recomandarea mea este să şi întrebi. Nu trebuie să îţi fie nici ruşine, nici jenă, acei oameni sunt acolo ca să ajute. În plus, sunt atât de obişnuiţi cu străinii încât nu arată niciodată surprinşi, nepăsători, plictisiţi. Eu m-am orientat în special după numărul trenului, deoarece există posibilitatea ca la aceeaşi oră să plece două trenuri spre aceeaşi destinaţie, dar care merg pe rute diferite (ceea ce am și păţit, m-am urcat, dar nu era trenul meu; din nou, obiceiul meu de a întreba mi-a fost de folos).
# Legături
Când am mers la Lago di Garda, în Sirmione, am mers cu trenul până în Brescia, dar nu am reuşit înainte să aflu de pe vreun site cum pot ajunge în Sirmone. Mi s-a spus însă că există maşini şi voi vedea în Brescia. Aşa a fost, în apropiere de gară este şi staţia de autobuze, iar după 30 de minute, am avut o maşină care circula spre Verona (cu oprire şi la destinaţia mea). Lângă staţie, este şi un Centru de Informare Turistică, de unde am primit un pliant şi o hartă cu zona unde mergeam şi o foaie cu mersul autobuzelor, pentru a vedea la ce oră sunt maşini şi pentru întoarcere. Simplu şi util.
# Întârzieri
Am nimerit şi câteva zile tropicale, prin urmare mai apăreau probleme la liniile extrem de încinse. Întârzierile au fost însă de câteva minute, o singură dată de o jumătate de oră. De cele mai multe ori însă trenurile au circulat bine, la orele stabilite pentru plecări şi sosiri.
# Să nu-i crezi niciodată pe italieni…
Trecuseră cinci minute, apoi alte cinci minute, de la ora plecării, trenul era tot în gară şi lumea (în special, italienii navetiști, fiind după-amiază) a început să se agite. A venit controlorul şi a spus că, din nu ştiu ce motive (nu am înţeles), trenul va mai sta acolo cel puţin 30 de minute. Moment de film, cu o explozie de vorbe, gesturi, italieni sărind ca arşii. Sângele latin nu se face saxon.
Două cupluri de englezi de lângă mine încercau cu calm (nici sângele saxon nu se face latin, clar!) să afle ce s-a întâmplat. Li s-a spus, iar nevestele lor au luat acele vorbe cât se poate de în serios şi au considerat că au timp suficient să coboare şi să-şi cumpere apă. După nici trei minute de la anunţul conductorului, trenul a plecat, iar doamnele englezoaice au rămas în gară. Motiv pentru soţii lor să se amuze şi să povestească tuturor din acel vagon ce au reuşit să facă nevestele lor.
Prin urmare, dacă nu îţi doreşti să pierzi trenul, încearcă să stai pe scaunul tău, chiar dacă, după un anunţ de genul ăsta, ţi-ar trece prin cap că mai ai timp să dai o tură prin oraş.
# Cum sunt trenurile
Curate. Chiar dacă unele par de după război, în interior sunt curate. În general, şi trenurile Regionale au instalaţie de aer condiţionat şi, în general, funcţionează. Majoritatea au cele două clase standard, I şi II. Nu ai loc înscris pe bilet, te aşezi unde doreşti şi găseşti liber.
Circulă bine, sunt deseori aglomerate, sunt trenurile navetiştilor, dar şi ale turiştilor. Partea mai puţin plăcută este că sunt şi trenurile cerşetorilor.
Pentru mine, însă, trenul a fost cel mai comod, accesibil şi ieftin mijloc de transport în Italia. Sigur, dezavantajul este că trebuie să îţi faci programul după mersul trenurilor. Însă când acestea circulă de dimineaţa până noaptea şi găseşti unul aproape la orice oră doreşti, în orice direcţie vrei, nu ar trebui să fie o problemă să te bucuri de călătoria cu trenul.
CITEȘTE: Şi totuşi, călătoria cu trenul este (cea) mai frumoasă
» Tu ce spui? «
◌ Ai umblat cu trenul prin Italia?
◌ Cum a fost experiența ta?
◌ Ce ai mai adăuga din propria ta experiență?
◌ Dacă mai ai întrebări, scrie-mi şi răspund cu multă plăcere.
Join the discussion
Super util! Și eu circul cu trenul prin Italia și mereu a fost bine… În plus ne și place 🙂
Bine zici, Bia, ăsta era motivul no. 5: şi mie îmi place să călătoresc cu trenul. 🙂
Foarte util articolul si frumoase pozele. L-am notat, sigur o sa am nevoie la un moment dat de aceste informatii 🙂
Ăsta e şi motivul pentru care l-am scris, ştiu că prind bine asemenea informaţii. Mă bucur, Iulia, sper să îţi fie de folos cât de curând. 🙂
Si mie imi place sa calatoresc cu trenul, mai ales in Italia pentru ca: e ieftin, uneori este mai rapid decat autorurismul (inclusiv cele regionale), nu ai probleme cu parcarea si garile sunt, in general, chiar aproape de centru.
Un sfat: daca ajungeti intr-o gara mica, fara personal si cu automatul de bilete defect, nu intrati in panica. Cum urcati in tren, cautati-l pe nas si veti primi un bilet, fara amenda aferenta.
Calatoria cu trenul poate fi si f instructiva: poti afla o multime de lucruri de la italienii care vorbesc continuu, cu cei din jur sau la telefon. Plus ca poti intalni straini cu care sa impartasesti impresii despre frumusetile Italiei.
Uite că asta nu am păţit, deşi în Liguria am avut ceva probleme, fiindcă nu mergea automatul şi era şi casa închisă. Dar până la urmă şi-a revenit aparatul… Ai mare dreptate, chiar aşa sunt italienii, vorbesc mult cu cei din jur, la telefon însă mai puţin, din ce am văzut eu, şi chiar îmi plăcea “să trag cu urechea” la poveştile lor… 🙂
Mirela, mulţumesc tare mult pentru completări, sunt multe detalii care sunt convinsă că vor prinde bine multora.
Da, eu am impresia ca cel mai bine inveti italiana tragand cu urechea la conversatiile celor de langa tine 🙂
🙂 Fiindcă tot ai spus asta, eu chiar cred, de altfel sunt mulţi care susţin asta, că orice limbă aşa se învaţă cel mai bine, indiferent de vârstă. Doar şi când suntem mici şi învăţăm prima dată să vorbim, tot aşa învăţăm. Ascultăm mai întâi şi apoi începem să vorbim. Apoi italiana sau spaniolă se “prind” uşor, mai ales de cei care vorbesc tot o limbă latină.
Iar mersul cu trenul prin Italia, da, este o ocazie excelentă de a asculta italiana… 🙂
Ce curat, ce ordine si ce de oameni. La noi garile arata ca niste WC-uri, iar oameni din ce in ce mai putini.
Da, Robert, din păcate aşa este, de aceea nu se poate face o comparaţie. La noi nu mai circulă oamenii cu trenul pentru că nu mai prea sunt… trenuri.
N-am calatorit cu trenul in Italia pana acum, am calatorit in schimb prin Franta si din cate citesc in articolul tau, nu sunt prea mari diferente.
In general eu folosesc trenul atunci cand distanta este foarte mare, sau cand ma grabesc, si atunci optez pentru cele de mare viteza sau intercity. In rest, pentru plimbari, distante mici, pana acum am folosit masina.
Ai dreptate, Larisa, pentru distanţe mari, cele de mare viteză sau intercity sunt cele mai bune alegeri. În Italia am mers în general pe distanţe destul de mai mici, tocmai de aceea am ales varianta ieftină, cele regionale. Oricum, chiar şi aşa, este o variantă avantajoasă, şi ca bani (diferenţele sunt destul de consistente), uneori chiar şi ca timp.
Am fost şi eu de câteva ori cu trenul prin Italia şi per total zic că e ok ca mijloc de transport. Eu oricum prefer trenul în locul autobuzelor, chiar şi în România 😀
Frecce-le sunt cam scumpe, dar arată super, călătoria cu ele e o experienţă în sine 🙂 Singura chestie e că merg foarte repede sau prin tunel şi nu poţi admira priveliştea de afară :))
Da, ştiu că ai fost, şi eu zic că e o alegere bună trenul. Cu cele de viteză clar merită să mergi pe distanţe mari… păi na, acum ce vrei, privelişte sau confort? Se pare că amândouă nu se prea potrivesc la trenuri… 🙂
Multa si bine sistematizata informatia din articolul asta! Si eu m-am deplasat doar cu trenul prin Italia. Andate e ritorno a fost forma de bilet folosita mereu. Nu am avut probleme deosebite in timpul calatoriilor.
Da, nici eu, a fost plăcut şi interesant. Sper să fie util.
Sfaturi foarte utile.
INTREBARE
unde si cum se valideaza biletul cumparat on-line pentru trenul
Frecce ?
Cu stima.
Eu am cumpărat de cele mai multe ori de la automate, mai rar de la casă. Nu pot să vă spun care e procedura dacă cumpăraţi online, dar în mod normal ar trebui să existe doua variante: fie îl primiţi gata validat, fie va trebui, înainte de a vă urca în tren, să-l validaţi la un aparat.
Pe bilet apare data ,ora plecarii,este format A4 ,aparatul pica.Posibil nu trebuie validat.La informatii scrie ca trebuie prezentat biletul la controlorul de vagon ” Per consentire di registrare la tua presenza comunica il PNR (codice biblietto)personale di bordo.”
Dacă e format A4 clar că nu poate fi validat la acele aparate. Iar dacă apare data şi ora plecării, atunci logic nu mai ai ce valida. Pe biletele luate la automat apare doar trenul, ruta. Prin validare este înscrisă data şi ora. Altfel, biletul nevalidat e valabil vreo 3 luni.
Dar dacă aş fi în locul tău, ca să mă asigur că nu am probleme, înainte de a urca în tren cred totuşi că aş întreba şi un funcţionar de la ei pe care îi găseşti prin gară, umblă pe peroane. Au pe costume insigna TrenItalia. Eu îi mai întrebam din când în când dacă nu eram sigură de anumite lucruri şi pot să spun că întotdeauna au fost extrem de amabili şi mi-au dat informaţiile corecte, nu am avut niciodată probleme.
Multumesc! Am avut o tema despre trenurile din Italia si articolul mi-a fost de mare ajutor! 🙂
Mă bucur că ţi-a fost de folos chiar dacă teoretic, nu practic! 🙂
O descriere limpede, optimista si linistitoare!
Sotia mea se afla la Brindisi, in Italia, ii este teama de avion si autocar, iar eu nu reusesc sa aleg un traseu pe care sa i-l comunic in varianta cea mai scurta cu trenul. Desi nu vorbeste prea bine italiana intelege tot ce i se spune. V-as multumi, daca mi-ati sugera un traseu care sa fie viabil si in data de 14 aprilie 2014 intre Brindisi si Gara de Nord. Va multumesc.
Apropo, cam cit ar costa per total vilegiatura aceasta?
Mă interesez şi încerc să vă răspund! Mulţumesc!
Ok! astept. Va multumesc.
Am pus întrebarea pe pagina blogului de facebook şi puteţi vedea aici răspunsurile care s-au dat până acum… Sper să fie de ajutor ideile lor.
https://www.facebook.com/CalatoriiLaSingular/posts/229553663835089
Iti multumesc, Mira. Trebuie sa iti spun ca sotia mea este in siguranta unde se afla acum – acolo, la Brindisi. Am citit ce a scris Cristina. Este interesant dar ar trebui sa fie ceva sigur. Intr-adevar, de la Brindisi se poate ajunge la Venezia si pe Coasta Adriaticii cu trenul, dar Marinela (asa o cheama pe sotia mea) a vazut la Rai 1 cum terasamentul italienilor s-a surpat si n-a lipsit mult ca un tren sa ajunga in mare. Or ea oricum era inspaimintata, fiindca – la ducere – avionul a aterizat pe burta, undeva pe o plaja, pentru ca nu i-a iesit trenul de aterizare si numai asa pilotul a reusit sa amortizeze frecarea cu solul. Nu a patit nimeni absolut nimic, dar pentru Marinela sperietura a fost imensa cind a constatat ca avionul nu au aterizat pe aeroport ci pe o plaja.Pe urma, cind a ajuns la verisoara ei – acolo, la Brindisi – a vazut la tv. cum un autocar romanesc s-a rasturnat intr-o ripa de 10 metri la Budapesta; si n-a mai vrut sa auda de autostrazi si sosele!
Asa am ajuns sa caut pe Net varianta cailor ferate europene. Ti-am citit postarile si am decis ca are o sansa. Marinela nu este o pustoaica. Are o virsta, este intr-adevar femeie frumoasa si are dibacia sa se descurce in orice situatie. Din nefericire, acum trece printr-o stare usoara de paranoia, dar daca o vom ajuta precis va ajunge cu bine acasa.
Ce spui, Mira, merita sa incercam?
Sunt convinsă că se va întoarce cu bine acasă, asta în primul rând.
Eu am umblat mult cu trenul însă numai în Italia, dintr-un loc în altul, drumul până în Italia l-am făcut cu avionul. Părerea mea, şi nu doar a mea, este că avionul este cel mai sigur mijloc de transport. Foarte rar se întâmplă probleme sau, şi mai rău, catastrofe. Ea a avut ghinionul să treacă printr-o întâmplare nefericită şi o înţeleg că îi este acum teamă să se mai urce în avion. Totuşi, poate reuşeşte să depăşească momentul acesta psihologic şi să aibă încredere că nu i se va întâmpla absolut nimic rău. Eu am mers cu Wizz în Italia, la Bologna, şi a fost foarte bine. Sper să reuşească să treacă peste acea amintire neplăcută, sunt sigură că va reuşi, şi să aleagă tot avionul. Nu doar că este rapid, în două ore este acasă, dar este şi mult mai confortabil, nu trebuie să schimbe, să aştepte în gări. Eu cred că asta e cea mai bună soluţie pentru a se întoarce acasă. Să se gândească şi să vadă partea bună, nimeni din avion nu a păţit nimic. Lucruri nedorite se mai întîmplă, dar dacă ne vom gândi mereu la ele şi vom trăi cu temeri, probabil că nu vom mai ieşi nici din casă. Sper ca măcar să se gândească, să renunţe la ideea trenului şi să ia tot avionul. Dar ea este singura care poate să aleagă.
Buna,suntem 6 fete care vom merge la Milano pe 16 mai si de acolo dorim sa mergem la Venetia cu trenul pentru o zi…ne-ati putea ajuta va rog sa vad cum as putea ajunge cu trenul si cat mai ieftin…eu am cautat,dar imi arata doar pe cele directe…oare nu am putea face schimburi?si daca da,unde ar fi acestea?multumesc
Căutaţi vă rog pe trenitalia.com ce variante doriţi. Cum am scris şi în articol, cele mai ieftine trenuri sunt regionale. De exemplu, eu am fost cu un tren până în Brescia şi de acolo am luat un autobuz ce ajungea până la Venezia.
Bună ziua, este tren din România spre Italia
Nu este tren direct. Am căutat din București la Roma: https://bit.ly/2z3qP12
Poți căuta alte variante, inclusiv combinate tren/bus. Direct, cu mijloace de transport în comun, din România în Italia, avion (inclusiv low-cost în diferite orașe) și autocar.