Impresiile unui vienez despre Băile Herculane, vizitate în vara anului 1828: „Frumusețea naturii este sporită datorită clădirii luxoase”

În această vale ai parte de priveliștile cele mai minunate. Rând pe rând, treci pe lângă stânci și munți acoperiți cu pădure, pe lângă lunci pline de iarbă și coline încântătoare.

Între anii 1827 – 1828, vienezul Joseph Adalbert Krickel (iunie 1791 – octombrie 1847) a făcut o serie de călătorii prin Imperiul Austriac, inclusiv în Transilvania și Banat.

Impresiile, notate sub forma unui jurnal, au fost adunate în trei volume publicate la Viena în 1833, cu titlul, prescurtat și tradus în limba română, Drumeție prin majoritatea țărilor aparținând Austriei, în anii 1827–1828 până la sfârșitul lunii mai 1829.

De meserie topograf, Krickel a lucrat o vreme ca funcționar miltar. Era caracterizat ca un pasionat de natură și o fire curioasă. Se știe că a făcut studii variate, de la limbi moderne la geografie, filosofie, istorie.

La 18 august 1828, era în drum spre Băile Herculane și nota:

Drumul de la Mehadia la Băi este cât se poate de bun. În această vale ai parte de priveliștile cele mai minunate. Rând pe rând, treci pe lângă stânci și munți acoperiți cu pădure, pe lângă lunci pline de iarbă și coline încântătoare.
[…]
Pe măsură ce înaintezi, priveliștea devine tot mai frumoasă și mai impunătoare. La un moment dat am crezut că m-am rătăcit, atunci când o stâncă neagră părea că mi-a blocat drumul. Abia ajuns acolo, am zărit însă o trecătoare prin care ajungi în mult lăudatele Băi.

De la plecarea din Timișoara, văzusem doar colibe și case mizere, așa că am fost cât se poate de mirat să zăresc prin crăpătura din stâncă un palat vrednic să-l adăpostească pe orice principe. Era clădirea Băilor, construită cu mult gust de abia în anul 1824. Întreaga localitate are o singură stradă și două rânduri de case, al căror număr se ridică la 25. Niciuna nu se aseamănă cu o colibă.

Restaurantul cu o sală de mese și dans foarte frumoasă, cafeneaua, vechea baie, baia militară, casa administratorului Băilor, toate sunt foarte frumos construite.

Ce-i drept, sunt puține case, dar nici n-ai avea unde să mai construiești altele, deoarece valea pitorească nu este mai lată de 120 de pași, iar de jur-împrejur se ridică stânci impunătoare dintre care Domogledul îți oferă o priveliște maiestuoasă.

Inscripțiile romane descoperite la vremea respectivă dovedeau că din acele vremuri îndepărtate, scria vienezul, au fost cunoscute „binefacerile și virtuțile curative minunate ale acestor băi”. Joseph Krickel nota:

Mehadia [Băile Herculane] este un al doilea Gastein [renumită localitate balneară în Austria], care oferă în afara unor peisaje înspăimântătoare și multe priveliști frumoase și plăcute. Frumusețea naturii este sporită datorită clădirii luxoase construite, cu adevărat opera unui arhitect plin de gust. De aceea, băile de la Mehadia merită să fie vizitate de un număr cât mai mare de oaspeți, nu numai datorită excelentelor virtuți curative, ci și datorită faptului că sunt un loc de odihnă cât se poate de plăcut.
[…]
Băile Herculane ocupă, fără îndoială, locul cel mai însemnat între băile din Imperiul Austriac, deoarece, datorită lor, oameni nenumărați s-au însănătoșit pe deplin în scurt timp.

SUS •• Băile Herculane, 1830, litografie de Josef Kriehuber || Editat de Mira Kaliani / Călătorii la Singular

După însemnările lui Joseph Krickel, Băile Herculane erau vizitate „în fiecare an de tot mai mulți oameni”, în ciuda faptului că se aflau „la depărtare”. El menționa că, în acea vară, au fost la Băi 914 vizitatori, „dar, adesea, numărul lor trece de 1000”. Cum la Băi nu erau suficiente clădiri și din cauza locului îngust, mulți oaspeți locuiau în „târgul Mehadia, aflat la o oră și jumătate de Băi”. Cei mai numeroși oaspeți, menționa Krickel, „erau transilvăneni, unguri, boieri și ofițeri”.

Pe malurile „minunatei văi scăldate de apele învolburate ale Cernei”, se aflau toate stabilimentele balneare, nota Krickel și preciza că „dintre cele 22 de izvoare, acum sunt folosite numai 8”.

A prezentat cele opt izvoare, cu denumiri, informații despre temperatură sau la ce boli erau indicate și diferite detalii:

Baia Hercule sau Baia Hoților este singura unde nu se simte miros de sulf. În timp de o oră, din izvor curg 620 de găleți de apă. •• Baia Carol, care poartă numele arhiducelui Carol [al treilea fiu al împăratului Leopold al II-lea], se numea odinioară baia pentru umflături. •• Baia Ludovic, numită odinioară Baia de Șindrilă, este întotdeauna baia cea mai adesea folosită și de aceea are cele mai multe încăperi pentru baie. Izvorul de aici dă într-o oră 537 găleți de apă. •• Baia Împăratului are o apă limpede…

Notele din călătoria lui Joseph Adalbert Krickel la Băile Herculane în vara anului 1878 s-au încheiat cu următoarea mențiune:

În împrejurimile Mehadiei, există pe lângă scorpioni mici și șerpi în lungime de un stânjen, care sunt considerați ca veninoși. În afară de aceștia, mai sunt vipere verzi-gălbui cu capul negru și năpârci gulerate. Primele sunt veninoase.