Înainte de a intra, ni se părea că acolo nu este nimeni, căci era liniște mormântală, nu se auzea niciun zgomot.
La 26 de ani, Iosif Vulcan (31 martie 1841 – 8 septembrie 1907) se hotărâse cumva să pornească într-o călătorie la Paris unde, între aprilie și octombrie avea loc cea de-a doua Expoziție Universală.
A avut un tovarăș de călătorie, „un soț de drum”, cum a scris, pentru că, a mărturisit el, „mi-e urât să călătoresc singur”. În revista Familia, pe care o lansase cu doi ani înainte, în 1865, a publicat în mai multe numere „suvenirele de călătorie”.
Pe la zece seara, ne oprirăm la o stație. Conductorul strigă: München. Ne coborârăm.
SUS •• Stânga: Edouard Manet, Femei bând bere, 1878-79 • Editat de Mira Kaliani / Călătorii la Singular
La München, cei doi călători s-au odihnit o noapte și au avut apoi o zi întreagă pentru a vizita orașul, înainte de a-și continua călătoria spre Paris. Iosif Vulcan a povestit care a fost primul drum făcut în capitala Bavariei:
Sosind la München, numaidecât traserăm la un hotel și, așezându-ne pachetele, plecarăm a cerca o berărie spre a gusta berea cea vestită bavareză.
Din întâmplare berăria cea mai frumoasă și mai mare din München era chiar în vecinătatea noastră. Înaintea berăriei, sub cerul liber, găsirăm așternute mese multe. Însă timpul fiind cam rece, pe afară ședeau puțini. Întrarăm dară și noi. Înainte de a intra, ni se părea că acolo nu este nimeni, căci era liniște mormântală, nu se auzea niciun zgomot.
Însă intrând într-un salon, acolo găsirăm vreo două sute de persoane, femei și bărbați, bând bere. Parcă la fiecare masă ar fi șezut câte o familie. Vorbeau și petreceau cu vioiciune, însă fără zgomot. Patru juriști maghiari din Pesta ar fi făcut mai mult zgomot decât acești mulți bavarezi.
Într-aceștia ne așezarăm la o masă și începurăm a studia societatea adunată. Rezultatul examinării noastre fu favoritor în toate privințele și noi mulțumiți ne reînturnarăm la hotel.
Comments are closed