Cu toţii avem probabil o idee despre lucrurile care ne fac să ne simţim bine în pielea noastră, să fim mulţumiţi de ceea ce am ajuns şi cum am ajuns, de ceea ce avem, trăim, în momentul prezent.
Este în regulă să-ţi doreşti bogăţii materiale atâta vreme cât acestea nu îţi stăpânesc viaţa. Cât nu trăieşti mereu cu teama că poţi pierde totul şi trebuie să o iei de la capăt. Cât reuşeşti să te bucuri de ceea ce ai obţinut şi să nu faci mereu planuri pentru mai mult.
Atâta vreme cât ştii că uneori este bine să te opreşti din a dori şi să începi să priveşti spre a te redescoperi, a-ţi vedea de viaţă, trăind ceva mai mult.
Există lucruri la care am renunţat uşor (mult prea uşor, ar spune unii), chiar cu o doză de inconştienţă şi ceva mai multă mândrie, ştiind că pierd avantaje materiale şi confortul unei vieţi. Mereu am luat-o de la capăt. Aşa au fost alegerile mele. Privite dintr-un anumit punct de vedere pot fi considerate păguboase.
Privite de mine, toate acestea au însemnat experienţe, amintiri, alegeri care m-au îmbogăţit. Acestea sunt bogăţiile la care n-aş renunţa vreodată.
Asta e frumuseţea cu bogăţiile pe care le am. Îmi dau libertatea de a nu trăi cu spaima că, poate, într-o zi, nu vor mai fi ale mele, că le voi pierde într-un faliment sau printr-o decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Probabil cele mai importante lucruri pe care le poţi lua de la viaţă sunt cele simple.
Cele pe care le faci nu pentru că trebuie, ci pentru că te fac să trăieşti și să te simţi cel mai bogat om din lume.
Este minunat să reuşeşti să ajungi acolo unde îţi doreşti, ca să te poţi bucura apoi de tot ceea ce ai obţinut ştiind că munca nebună şi deseori extenuantă a fost susţinută doar de pasiune. Este plăcut şi nimic nu se compară cu sentimentul de linişte pe care îl ai când priveşti cu tandreţe la tonele de amintiri şi experienţe pe care le aduni din călătorii, din viaţă, care te modelează şi te ajută să ajungi acolo unde îţi doreşti.
Este odihnitor să poţi să fii îngăduitor. Să mergi mai departe fără să te îngrijorezi prea mult de ceea ce va urma. Să poţi să râzi din suflet, indiferent de vârstă, să te entuziasmezi de fiecare zi care îţi este dată.
Să celebrezi ceea ce ai acum.
Să nu mai priveşti mereu spre viitor. Să găseşti bucuria în prezent.
Să nu mai formulezi ‘un mâine’ în termeni de mai bine sau mai rău.
Să găseşti echilibru între a avea, a dori, a obţine,
a trăi mai mult, mai simplu, aşa cum doreşti.
Să atârni mai mult balanţa spre a trăi în prezent, fiindcă nu e cazul să risipim ceea ce avem cel mai puţin (dar credem că este mult) şi niciodată nu mai putem recâştiga: timpul care ne este dat.
SUS: Acele lucruri simple
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
Bogăţia mea se regăseşte în fiecare amintire frumoasă,
în fiecare poveste pe care o descopăr,
în fiecare seară tihnită şi dimineaţă proaspătă.
Bogaţia mea mi-a fost dată şi de oamenii pe care i-am întâlnit în anumite momente. De cei care au avut întotdeauna o vorbă bună. De ceilalţi care au avut întotdeauna cu carul ironii, vorbe de descurajare, nepăsări şi care, fără să-şi dorească asta, m-au ajutat să devin şi mai puternică, şi mai încrezătoare în mine.
Și de oamenii cei puţini, speciali, minunaţi în toate, cei care m-au ţinut cu grijă și discreție să nu cad atunci când mi-a fost mai greu, mi-au dat curaj fără să obosească, fără să aştepte ceva la schimb.
Mă simt bogată atunci când întâlnesc oameni pe care doar privindu-i mă încarc de bunătatea lor şi mă fac să-mi fie ruşine că, uneori, gândesc viaţa în termeni citadini. O încadrez în cantităţi.
Mă simt cu adevărat bogată fiindcă pot trăi fără să mai privesc mereu spre alţii imaginând comparaţii, fără să-i mai judec, să-i iau peste picior.
Bogăţiile mele sporesc în momentul în care adun amintiri, experienţe, poveşti.
Sunt neprețuite.
Atunci când ascult, fără să judec,
privesc, fără să pun etichete,
călătoresc, descopăr,
trăiesc simplu.
Așa cum simt.
Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest
Join the discussion
Imi place cum vezi lucrurile si in mare parte sunt de acord cu tine.
Si eu consider ca fericirea vine intotdeauna din lucrurile marunte, nu din mari realizari, care poate nu se intampla niciodata.
Nici eu nu imi fac planuri prea mari pentru viitor, pentru ca eu cred ca viata e mult prea imprevizibila si ne poate rasturna intr-o secunda, asa cum nici n-am visat.
Imi place sa traiesc asa cum ma simt eu bine, fara sa fac lucruri doar ca “asa face toata lumea” sau “asa trebuie”. Tot ce fac, fac pentru ca simt. Si imi place sa fac ceea ce ma reprezinta.
Nu cred prea tare in bogatiile materiale, ci mai de graba in cele spirituale, in bogatiile sufletului. Prefer sa calatoresc decat sa imi fac vile de exemplu, prefer sa imi cumpar carti decat haine fitoase, prefer sa dorm pe un varf de munte intr-un cort decat la un hotel luxos….etc. Cu toatea astea, cred ca trebuie sa existe un echilibru intotdeauna intre lucrurile materiale si cele spirituale. De fapt intotdeauna in viata trebuie sa existe un echilibru, sau sa incercam sa-l gasim.
Exact, Larisa, e vorba aici de a păstra un echilibru între cele două. Ceea ce ne scapă deseori. E normal să vrem să trăim decent, dar de aici până la a uita să trăim, în a fi mereu obsedați de a avea, a strânge, e cale lungă. Asta cred eu, tocmai de aceea încerc să mă bucur de tot ceea ce am acum, dar asta nu înseamnă că nu-mi fac planuri, că las totul în voia sorții. Dar este important să fac acele lucruri care îmi aduc bucurii.