Aerul împrospătat de ploaie îmi înviora tot corpul. Verdele întins pe coline mă năucea de-a binelea. Zecile de căpiţe aşezate pe obcinele înverzite îmi păreau ireale.
Nici acum, după mult timp și după ce am tot revenit la ea, nu-mi prea vine a crede că pot exista în realitate asemenea nuanţe de verde. Şi totuşi, am văzut acel verde aiuritor, am simţit mireasma otavei şi a pădurii, am găsit tihnă pe acele dealuri.
Aş fi vrut
să rămân acolo
în singurătatea mea,
pierdută
în mirosul fânului de-abia cosit,
să mă încarc de veșnicia
acelor minuscule
piramide ţărăneşti.
Atât.
Apoi, să mă reîntorc în lume
cu veșnicia mea
şi să pot trăi
fără grabă. 
SUS: Cacica, Bucovina
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
Din o sută-n o sută de metri opream. Cum să trec fără să-mi iau şi eu porţia de Bucovina în imagini? Ce puteam face altceva când în jurul meu era atâta risipă de frumos.
Trebuia să-mi iau partea şi să mă bucur apoi de la sute de kilometri distanţă de imaginile care, cândva, au fost pline de viaţă pentru mine.
O luam pe zeci de drumuri ce-mi păreau că merg la infinit şi străbat păduri fără de margini. Urcam obcine nesfârşite fără să simt strop de oboseală.
Traversam podeţe rustice doar de dragul de a gusta încă un pic din farmecul Bucovinei.
Şedeam pe prispa unei case din Sadova şi nu ştiam de ce să mă bucur mai mult, de ceaiul de plante pe care îl savuram, de aerul răcoros şi înviorător al dimineţii, de aroma delicată a pădurii de unde aburi firavi de negură începeau să se risipească încet.Mă bucuram ca un copil răzgâiat de viaţă şi mai ales de faptul că eram acolo şi puteam să am toate acele lucruri pentru mine.
Nu ştiu cum am putut trăi atâta timp fără Bucovina.
SUS: Ciocănești, Bucovina
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
Aceasta a fost prima mea întâlnire cu ţinutul Bucovinei. În urmă cu zece ani. Am ştiut de prima dată când am văzut-o că nu voi mai putea scăpa vreodată de ea, că voi deveni dependentă de satele, peisajele, oamenii ei. De frumuseţea ei.
Şi nu pot decât să-i mulţumesc fiindcă a rămas la fel şi pentru că, de fiecare dată, mă primeşte înapoi la fel de proaspătă, de frumoasă.
Da, aceasta este Bucovina mea la care, indiferent cât de departe aş merge, ştiu că mă voi întoarce mereu. Mereu.
în Bucovina
timpul nu se măsoară
în minute,
nu-i aşa?!
E vorba
de momente.
De amintiri.
Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest
Comments are closed
Da, creaza dependenta. Am fost vara trecuta vreo 5 zile in Bucovina si am stat la Sadova. Deci pot sa confirm ce-ai vazut si simtit. Am haladuit peste coamele domoale de pe care se cosea fanul si se punea la uscat. Am admirat ciucurii rosii de la urechile cailor inhamati la carute. Am cules fragi si m-am umplut de tihna, liniste si frumos. M-am cam dezumflat de preocuparea « marilor » statului pentru patrimoniul care se distruge incet si sigur si pentru care nu se gasesc lesne si repede solutii. Pacat…
Cred că ai avut o vacanță minunată! De fapt, nu cunosc pe cineva care să meargă în Bucovina și să spună că nu i-a plăcut. Abia aștept să mai ajung pe acolo!
As alege Bucovina ca destinatie turistica in orice sezon si in orice concediu. E minunata zona, iti ofera o liniste si o priveliste pe care nu le gasesti in alta parte.
Cei care vor sa ramana cu amintiri de neuitat le recomand acest loc minunat!
Şi eu, este într-adevăr un loc frumos… Bun venit, Adriana! 🙂
Salut, la mine dependenta s-a creat de prin 1994 deci Bucovina pt mine este a doua casa, tinand cont ca am neamuri acolo . 🙂