M-am trezit în dimineaţa asta albastră şi clară de Filzmoos, printre văi adormite sub peticele de alb, cu cheful îmbietor de a nu face nimic. Nimicul complet, deplin, savurat încet ca o îngheţată italiană într-o seară de iulie. Să stau în lenea dulce şi perfectă a unei zile. De ianuarie.
Am uitat de mine cât am vrut pe terasa casei, cu privirea la munte până când m-am simţit una cu el, şi, ceva mai târziu, m-a răsplătit cu un apus fastuos, când vârful lui părea învelit în flăcări ce se jucau zvăpăiate cu zăpada.
Am coborât pe la prânz şi m-am plimbat pe străzile liniştite şi cochete ale acestei micuţe aşezări austriece, ca o poveste prinsă într-un glob de sticlă, alegând locurile pe unde mergeam doar prin ceea ce îmi spunea privirea. Totul într-o voie a întâmplării.
Nu mi-am dat seama unde, cum a zburat timpul. Schiorii făceau spectacol pe pârtii şi copii de-o şchioapă îşi luau lecţiile de schi. Am zâmbit şi am râs cu ei, de ei, de stângăciile lor şi scurtele lor reuşite.
Am stat pe un pod de lemn, uitându-mă la un râu şi ascultându-i sunetul ce nu-şi pierdea ritmul, până când soarele dispăruse după munţi şi lipsa lui m-a făcut să simt aerul plăcut al iernii.Mă bucuram de o natură ce mă înnebunea cu frumuseţea ei. Eram acolo şi deja simţeam cum mi se face dor de toate aceste lucruri de o simplitate pe care o atingeam şi gustam.
Voiam să fiu doar în acel prezent, să-l respir, să nu mă mai gândesc la va fi-ul nedefinit. Aş vrea să pot ca măcar din când în când să îmi fac loc de astfel de momente şi să nu trec ca o nălucă prin viaţă, fără opriri şi pauze, fără să văd ceea ce o face valoroasă.
Chiar dacă ştiu că nu vor fi multe astfel de clipe, că nu pot trăi zi de zi aşa, fiindcă, fireşte, trebuie să mă întorc la obligaţiile vieţii de adult, îmi croiesc drum spre momente de tihnă.
Cred că ăsta
e câştigul suprem
al unei călătorii:
poţi alege
ce faci cu timpul tău,
te poţi bucura
de libertatea ta.
În rest, cu toţii stăm prinşi în responsabilităţi, proiecte, visuri, şi alergăm disperaţi de la un capăt la altul al vieţii scăpându-ne printre degete, poate mult prea des, libertatea pe care o avem şi întâlnirea cu o amintire de preţ. Îmi dau seama că uneori şi într-un prea mult timp irosit, încep să uit gustul unui moment ce mă face să mă pierd de tot în el. Să-l trăiesc aşa cum mi se dă, să nu mă gândesc mereu la ce va urma, la ce trebuie să fac, la un mâine închipuit. Să uit de acel trebuie autoritar.
Trebuie să vizitez un nou loc, trebuie să scriu, trebuie să mă întâlnesc cu cineva. Încerc şi sper să reuşesc tot mai bine şi mai mult să-i fac loc acelui trebuie să trăiesc mai intens, mai liber. Asta a fost şi este cel mai greu. Să trăiesc acum, într-un prezent total. Încercarea extremă, să fii viaţă, sălbatic, boem, neadaptat, într-o căutare permanentă a ta şi o recompoziţie a ceea ce eşti. Suntem de multe ori copleşiţi de probleme, emoţii, gânduri, zbateri, tristeţi, dar dincolo de toate acestea poate exista un singur lucru care de fapt ne ţine în picioare: bucuria de a ne simţi vii, sclipitori, liberi, părtaşi cu nebunia vieţii din noi.
Asta mi-aş dori pentru 2014: să fie cât mai multe momente în care să mă bucur de locul unde sunt, de oamenii din jur, de prezent, să fac acele lucruri minunate în banalitatea şi simplitatea lor. Şi restul, toate obiectivele şi planurile, să se modeleze după strălucirea şi intensitatea acestora.
» Tu ce spui? «
◌ Ce experiențe te-au influențat anul acesta?
◌ Ce planuri ai pentru 2014?
◌ Unde ți-ar plăcea să călătorești?
Join the discussion
Şi eu îmi doresc la fel pentru 2014, momente în care să mă pot bucura de clipa prezentă 🙂 deşi în jurul meu lumea e aşa concentrată pe obiective şi planuri, că mi-e un pic teamă că-s prea hedonistă 🙂
🙂 Lasă că e bine, dacă există un echilibru. Şi la urma urmei, e vorba de ce simţi tu şi îţi doreşti tu, nu de ce face, crede, spune lumea în jur. Eu sper să reuşeşti să ai cât mai multe momente în care să râzi mai mult, să trăieşti aşa cum îţi place, să te bucuri din plin de întâmplările frumoase. La urma urmei, nu ăsta e unul din lucrurile cele mai importante în viaţă?
E un loc cu adevarat frumos, pe care l-am observat din masina, intr-un mini-ciruit prin zona si i-am pus un bookmark nu pentru un sejur – fiindca cu siguranta e destul de scump -, ci pentru o plimbare de o zi:)
Ai dreptate, Adriana, Filzmoos este scump comparativ cu alte locuri din Austria şi asta a fost bucuria mare să pot sta acolo câteva zile. Este însă un loc minunat, înconjurat de munţi, oferă un spectacol în fiecare zi.