Există ceva în Alba Iulia, există acel ceva ce mă intrigă şi mă cucereşte, ce mă lasă indiferentă şi mă face mult prea curioasă pentru a continua în nepăsare. Când vorbim de locurile natale sau de cele în care am petrecut la un moment dat o parte din viaţă, nu ar trebui să ne scuzăm că suntem subiectivi. Vorbim frumos, cu acel entuziasm pe care nu ni-l bănuiam nici noi. Lumea ne îngăduie slăbiciunile sau ar trebui. Fireşte, nu ni le iartă. Chiar dacă un anumit loc nu este cel mai grozav pentru unii, cui îi pasă? Pentru noi, este. Chiar dacă are o grămadă de defecte, cine stă să le vadă?! Al nostru e mai straşnic şi să îndrăznească vreunul să spună că nu-i aşa. Când vorbim de cei dragi sau de locurile de care ne leagă amintiri, avem, în general, acelaşi tipar: al nostru este mai cu moţ.
Nu cred că am reuşit să conving pe cineva că, atunci când vine vorba de scris despre locurile de suflet, încerc să mă lepăd de acest obicei deloc sănătos şi să-mi îndrept ţinuta. La urma urmei, când povestim de Alba Iulia, cu toţii cădem, mai mult, mai puţin, depinde de fire şi de trecut, în păcatul laudelor şi, desigur, al frazelor stereotipe… capitala de suflet, locul Unirii, a doua capitală a României, vorbe ce se rostesc o dată pe an. Alba Iulia nu este cel mai frumos oraş de pe Pământ. Nici măcar din România, cel puțin nu pentru mine, dar când sunt acolo îl pot vedea și aşa, deși e departe să fie oraşul perfect în toate; de altfel, nici nu pretinde asta. Pentru mine, Alba Iulia are uneori poezie, atunci când vreau să o descopăr, are şi părţi deloc pitoreşti, dacă asta vreau să vezi. De data asta, am străbătut cu duioşie acest oraş care, chiar dacă nu m-a fermecat niciodată definitiv, totuşi mă face să mă gândesc la el. Şi să mă reîntorc din când în când.
Alba Iulia
Ce să vezi & să experimentezi
Uite câteva idei, mai ales dacă ajungi pentru prima dată în acest oraș.
# Te plimbi în Cetate

Dacă o ştiai dinainte, acum nu o mai recunoşti. Aşa cum am păţit eu. De când mă ştiu, unul din traseele mele preferate în Alba Iulia a fost cel care pleacă din Oraşul de Jos, trece prin prima poartă a cetăţii, a doua, a treia, urcă, urcă în cetate. Este, de altfel, un traseu obişnuit şi pentru albaiulieni, fiind drumul exclusiv pietonal (folosit și de bicicliști) care leagă direct zona de jos a oraşului cu cea de sus, în Cetate.
» Vei constată că această cetate este imensă – se întinde pe o suprafaţă de aproape o sută de hectare şi include mai multe trasee de câţiva kilometri.
» Dacă vrei să te plimbi mai mult prin cetate, e bine să ai încălţăminte cât mai lejeră, de sport.
Dacă vrei să mergi pe toate traseele din Cetate şi să vezi tot ceea ce se poate vedea aici, rezervă-ţi cel puţin cinci ore. Eu am descoperit nu mai puţin de 7 motive pentru a vizita Cetatea din Alba Iulia şi, cred eu, pot fi şi mai multe, aşa că, nu te gândi să pleci de aici prea repede. Nu pot spune că nu mi-a plăcut cetatea aşa cum arată acum. Şi totuşi, nu i-am găsit complet farmecul acela dat de poveştile ascunse în ziduri vechi (pentru că unele ziduri arată ca noi, poate ar fi o cauză). Aş fi vrut să fi rămas la locul lui parcul din incinta Cetăţii. Dintr-un simplu motiv personal. Parcul acela îmi amintea mereu de copilărie şi mai ales de perioada Crăciunului, când acolo mă credeam cu adevărat în lumea basmelor nordice.
# Priveşti schimbarea Gărzii Cetăţii

Sâmbăta este în schimb ceva mai lung, fiindcă are loc şi un ceremonial de executare a trei salve de tun. În orice zi, însă, poţi întâlni străjeri în cetate.
# Explorezi muzee și biserici vechi

În interiorul Cetăţii, se află cele două catedrale din Alba Iulia: cea romano-catolică, înălţată în secolul al XIII-lea, şi cea mult mai tânără, ortodoxă, construită în 1922.
Tot aici, se află Muzeul Unirii şi Sala Unirii, dar şi celebra Biblioteca Batthyaneum. Toate aceste clădiri se află la distanţe mici unele de altele, pe traseul principal din Cetate, fiind astfel uşor de găsit.
# Stai la o terasă

În plus, deși este un oraş micuţ, nu înseamnă că nu are bulevarde, iar cel mai animat este bulevardul Transilvaniei. Are o lungime de peste 900 de metri şi o porţiune de aproximativ 500 de metri este exclusiv pentru pietoni. După ce ieși din cetate, traversezi parcul și o șosea și intri pe acest pitoresc bulevard. Te poţi plimba lejer pe aici şi intra în zecile de magazine aflate de o parte şi de alta. Poţi gusta un covrig, obligatoriu în Alba Iulia, lua o limonadă şi sta apoi relaxat să priveşti lumea de la una din zecile de terase.
# Faci un tur al orașului

Traseul începe din Gara din Alba Iulia şi străbate Oraşul de Jos, apoi zona Cetăţii (cartierul Cetate, nu Cetatea), într-un tur de aproximativ 5 kilometri. Poate nu vei fi încântat chiar de tot ceea ce vezi, dar este până la urmă o altă experienţă ce merită trăită la Alba Iulia.
Nu te mulţumi însă doar cu acest tur ca să nu pierzi ce este mai apetisant: Cetatea din Alba Iulia. În interiorul cetății, poți face un tur cu un minicar electric.
# Explorezi împrejurimile oraşului

Sunt o mulţime de locuri ce pot fi văzute nu departe de oraș, la distanțe de cel mult 50 de kilometri de Alba Iulia. Uite câteva:
• În Lancrăm, poți merge ca să vizitezi Casa memorială Lucian Blaga. Cum tot ajungi în Lancrăm, mai mergi câțiva kilometri pentru a vedea biserica fortificată din Sebeș.
• Dacă pornești pe Calea Moţilor, drumul ce pleacă din oraş, şi urci, tot urci, ajungi la moţi, în Apuseni (e un pic mai mult de 50 de kilometri, dar ești la munte, în Apuseni).
• La 38 kilometri de Alba Iulia spre Aiud, se află mănăstirea Râmeţ şi un loc de o frumusețe sălbatică, Cheile Râmeţului.
• Din Alba Iulia până în Aiud sunt 29 de kilometri. De aici, o excursie minunată este pe Valea Aiudului, spre satele Colţeşti şi Rimetea.
# Revii în Cetate

După ce aş umbla câteva zile prin împrejurimi, eu m-aş întoarce în Alba Iulia şi aş mai trece măcar o dată prin Cetate, aş mai face câteva fotografii cu străjerii şi cred că, în zilele frumoase, m-aş plimba pe-acolo până seara târziu. Până la urmă, este un oraș prietenos, iar în serile de vară cetatea este și mai animată de concerte, festivaluri și tot felul de evenimente culturale.
Alba Iulia: ce să vezi și să experimentezi
» ESENȚIAL «

• În Cetate, sunt o mulțime de atracții, de la cele șapte porți impozante la clădiri vechi, biserici, muzee.
• Spectacolul de schimbare a Gărzii Cetății are loc în fiecare zi, la ora 12.
• De vizitat: catedrala romano-catolică și cea ortodoxă.
• Un tur al orașului cu autobuzul turistic.
• Dacă stai mai multe zile, nu departe de oraș sunt numeroase locuri pitorești.
» Tu ce spui? «
◌ Ai fost recent în Alba Iulia?
◌ Te-ai plimbat prin Cetate?
◌ Ce impresie ți-a făcut acest oraș?
Join the discussion
Am fost acum 2-3 ani (http://hai-la-bord.blogspot.ro/2010/08/cetatea-alba-iuliascaldata-de-razele.html), inainte sa se puna acele statui aproape vii si sa se termine toata renovarea, dar mi-a placut foarte mult. Este unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania si ma bucur ca nu a ramas o ruina.
Mi-a placut foarte mult ca am putut sa ma “duelez” cu arme reale, camera torturii si spanzuratoarea chiar mi-au dat fiori pe sira spinarii si a fost interesant de vazut si celula lui Horea. Eu sunt de parere ca e un obiectiv de neratat!
Faine fotografiile. Felicitari,Mira!
Renovarea nu s-a terminat nici acum, se spune că la anul, dar oricum s-au făcut multe. Eu am fost anul trecut, iar acum când am ajuns din nou nu-mi venea să cred ce mult s-a schimbat. Da, da, ştiu că am citit că l-ai învins pe Ionuţ în duel 😀
Am fost si eu in Alba Iulia cu mult timp in urma, inainte ca cetatea sa fie renovata! O sa ma intorc cu siguranta!
Era prin apropiere si un Muzeu, de Etnografie (cred) interesant!
La Muzeul Unirii este şi o secţie de etnografie. Să mergi, Alice, la anul se spune că se vor termina lucrările, aşa că atunci ar fi de explorat toată Cetatea. Care se întinde pe o suprafaţă imensă. Să mergi şi cu băiatul tău, cu siguranţă va fi încântat 🙂
Nu m-as fi asteptat ca un oras mic sa arate atat de bine si sa mai aiba si City Tour. Un punct in plus! Mi-ar placea sa-l vizitez intr-o zi 🙂
E tare frumoasa statuia cu doamna care tine o oglinda (cred ca asta vrea sa fie :D)
Da, Andra, îţi poţi închipui că are şi un City Tour, din câte ştiu chiar înainte de Bucureşti. Chiar am fost uimită să văd cât de bine e pusă la punct acolo reţeaua de transport, deşi, cum spui, este un orăşel. Eu niciodată nu am luat un autobuz prin oraş, fiindcă îmi face plăcere să-l străbat pe jos. Oricum, dacă vrei să iei un autobuz, în fiecare staţie sunt instalate aparate de unde îţi iei tichet, asta ca să ştii când ajungi acolo. Aşa cum am mai spus, Cetatea nu este integral renovată, dar la anul va fi, cel puţin aşa se spune :D, aşa că atunci ar fi fain să mergi.
Da, hai să zicem că doamna cu oglinda se doreşte a fi zeiţa Venus :D… este pe prima poartă a Cetăţii.
Chiar in vara aceasta am trecut prin Alba Iulia! Din pacate – spun asta cu toate ca veneam de la mare, sau poate tocmai de aceea, atunci era mai racoare pe litoral – erau peste 30 de grade in oras si efectiv ne-am topit!!!! Am parcurs o parte din traseul prin cetate si, oricat de frumos si curat arata, zapuseala ne-a atenuat placerea plimbarii. Am remarcat frumusetea statuilor, a florilor si a cetatii in general, am facut poze si… am incercat sa conving copila ca NU este pacat sa intri in catedrala catolica!
Asta au invatat ei la scoala: fiind crestin, nu ai voie sa intri intr-un alt lacas de cult! O prostie… Eu, ca parinte nu pot combate o aberatie predata la scoala..:(
Oricum, orasul este frumos, curat si linistit; avem amintiri frumoase si poze cu statuia lui MViteazu ca de revista!
Îmi pare rău, Magda, că nu aţi putut să vă bucuraţi mai mult de plimbarea prin cetate, poate data viitoare. Este într-adevăr trist că li se spun asemenea lucruri, desigur că ei le cred, din păcate deseori ceea ce spun alţii contează mai mult decât ceea ce spun părinţii. Cu siguranţă însă la un moment dat, dacă va dori, va putea să privească şi să înţeleagă altfel aceste lucruri. Şi să se bucure atunci de călătoriile ei 🙂 Mulţumesc pentru comentariu, Magda!
Superb articol, eu as vrea anul acesta sa ajung la Alba Iulia de 1 Decembrie, niciodata nu am fost la Alba Iulia de ziua nationala.. sper sa reusesc sa ajung 🙂
Foarte bine arata orasul. Anul trecut nu-mi amintesc sa fi vazut statuile acelea. Abia astept sa se termine lucrarile, mi s-a parut unul din cele mai faine locuri din tara.
Mi-ai amintit acum când am fost eu ultima dată la Alba Iulia de 1 Decembrie, acum mulţi ani în urmă… Poate ajung şi eu anul ăsta, cine ştie… 🙂
Nu-i aşa, Apollo, că e unul din cele mai faine locuri din ţară? 🙂 Da, şi eu aştept să le termine, oricum şi acum ai ce vedea. Statuile anul acesta au fost puse.
Mira, pai daca se poate sa ajungi tinem legatura si poate ne si vedem… 🙂 Oricum, daca merg eu o sa te anunt, ca inca nici eu nu stiu exact :*
Sigur că ţinem, Bia… Nici eu nu ştiu deocamdată dacă ajung 🙂