Cele mai grozave specialităţi bucovinene

Nu ştiu dacă există un tur gastronomic al Bucovinei. Dacă nu există, probabil ar trebui inventat.

De fiecare dată când merg în Bucovina, o găsesc la fel de savuroasă şi plină de arome. Poţi să-i rezişti? Și de ce ai face asta?

Asta (sau şi asta) îmi place la bucovineni. Nu vor să arate niciodată altfel decât sunt în realitate. Sunt autentici, sinceri, deschişi. Aşa stau lucrurile şi când vine vorba de mâncăruri.

Nu o să găseşti pe masele lor sushi, whisky Jack Daniel’s ori tiramisu. Probabil nici nu te-ai aştepta la aşa ceva. O să găseşti balmoş, afinată, pampuşte, tocană de hribi și multe alte mâncăruri tradiționale. Şi o să te bucuri de gustul lor la fel cum te bucuri de orice specialitate rafinată.

Acestea sunt câteva din preferinţele mele culinare din Bucovina, cel puțin la momentul în care scriu acest articol.

Sunt aromele care îi dau Bucovinei gust.
Originalitate.

Mărturisesc, mult a trebuit să mai umblu prin Bucovina şi să muncesc acolo până când am reuşit să le aleg.

SUS: Mâncăruri de Bucovina, păstrăv
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

» Păstrăvul de la Ciocăneşti «

Parcă nicăieri nu-i mai bun păstrăvul ca la Ciocăneşti. Păstrăvul din Bistriţa Aurie are savoare, iar oamenii de aici ştiu cum să-i dea gust, să-l facă delicios.

În Ciocăneşti, mai ales în timpul Festivalului Păstrăvului din 15 august, orice mâncare pe care poţi (sau nu) să ţi-o imaginezi are ca ingredient principal păstrăvul. Cred că numai în afinată nu pun păstrăv, în rest este gătit și combinat în toate felurile.

Păstrăv să aibă Bistriţa Aurie și atunci totul e bine.

» Dulceaţa «

Nu mă dau în vânt după dulceţuri, dar ar fi de neimaginat să vin în Bucovina şi să nu gust dulceaţa de cireşe amare pe care sunt convinsă că regii ar iubi-o și ei. Și pe cea de afine. Hmmm… și pe cea de nuci verzi. Zău.

Aroma uşor amăruie a cireşelor culese din pădurile Bucovinei este irezistibilă. Culoarea ei nobilă și parfumul ce ascunde parcă toate tainele ţinutului mă ademenesc de fiecare dată. Acesta este pentru mine gustul ce se asortează perfect Bucovinei.

» Se potriveşte irezistibil cu o porţie de papanaşi de Bucovina.

» Hribii bucovineni «

Când am mers într-o vară în Bucovina, am ajuns la o pensiune micuţă şi fermecătoare din Vama, exact cum era și gazda. Acolo am gustat prima dată o tocăniţă de hribi. A fost și o altă prima dată, pentru că, după multă vreme, am îndrăznit să gust ciuperci, care nu sunt deloc-deloc printre preferatele mele.

Cred că am mâncat aproape două porții, ceea ce m-a uimit, dar pur și simplu era imposibil să-i rezist. Poate că nici nu trebuie să mă gândesc acum ce ciuperci a pus în tocănița aia, dar a fost probabil cea mai bună mâncare pe bază de ciuperci pe care am gustat-o vreodată.

De câte ori merg acum prin Bucovina, această mâncare a rămas în lista mea de preferinţe. Îmi amintesc tot de o pensiune din Vama, unde gazdele au gătit special pentru mine această tocăniţă.

SUS: Se pregătește o ciorbă de Bucovina
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

» Ciorba rădăuţeană «

Povestea de la Rădăuţi este veche. Eram în căutarea unui loc unde să mănânc ceva, înainte de a porni mai departe la drum. Am trecut de vreo câteva ori pe lângă restaurantul Central (probabil tot aşa se numeşte şi acum). Nu ştiu cum arată azi, dar atunci nu te îmbia deloc să-i treci pragul când vedeai interiorul cu scaune vechi, mese ieftine, atmosferă ce nu mai amintea strop că, poate, cândva, a avut şi acest local strălucirea lui. Priveam de afară, prin ferestrele mari, cu draperii roase de timp. Era pustiu. Am hotărât să merg în altă parte.

Într-un local din apropiere, atmosferă de neuitat: fum peste tot (nu avem zonă de nefumători), zgomote în loc de muzică, lumea ţipând ― cum altfel?! Dar era lume.

Am continuat, surprinsă de multitudinea de oferte. Un alt loc, la fel: zonă doar pentru fumători şi un individ, amabil, de altfel, care mi-a spus amuzat că au doar băuturi, dacă vreau mă servește cu plăcere, firește.

Opţiunile au fost eliminate şi am luat-o de la capăt. Am intrat în restaurantul Central şi m-am aşezat la ce masă am dorit. Aici nu se fuma, fiindcă nu era nimeni.

Mai departe a fost surpriza. Din acel moment am făcut o promisiune: niciodată să nu mai judec pe cineva sau ceva după înfăţişare.

Ospătarul a fost adevăratul personaj.
A fost uimitor.

L-am privit cum a pregătit masa, cu gesturi atât de naturale, de parcă abia atingea farfurii, pahare, platouri cu mâncare. Cum a ştiut ce să recomande, când şi ce să întrebe. Cum era atent şi venea exact atunci când trebuia.

Acest domn putea să meargă la orice restaurant şi ar fi fost cel care aducea valoare locului. El mi-a arătat că a servi într-un restaurant este o artă pe care el o făcea cu măiestrie, chiar dacă acel restaurant nu se ridica la standardele lui.

Aşa cum a sugerat, am comandat ciorbă rădăuţeană (pe atunci, nu renunţasem definitiv la carne). Mult mai târziu am aflat că bucătăreasa de aici este cea care a inventat ciorba rădăuţeană.

Azi, aproape în orice restaurant poţi comanda o asemenea ciorbă, dar gustul e deseori diferit. M-am convins de asta la Rădăuţi, la Central, locul unde este adevărata ciorbă rădăuţeană.

După aceste tururi gastronomice,
vine acel moment când mă întreb:
Oare ce au mâncărurile bucovinenilor
de am ajuns să merg în Bucovina
doar ca să gust o tocăniţă de hribi?!
Suflet? Unul bun, după cum e gustul.
Mâncăruri pe care le savurez zâmbind.
Și răspunsul îl găsesc tot în Bucovina.

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest