O poveste fără sfârșit și 9 detalii ce dau farmec unui castel din Carpați

Era cu totul interzis să pătrunzi în castel, oricine se încumetă își pune viața în primejdie.

{Jules Verne, Castelul din Carpați}

În lumina mijită a începutului de zi, cei doi călători, un bărbat urmat de o femeie, urcau în tăcere panta abruptă, undeva aproape de Retezat, prin Țara Hațegului, între cele două Jiuri, de est și de vest. Toată energia lui se ducea în efortul de a croi o potecă prin pădurea sălbăticită. El avea în jur de 55 de ani, era un scriitor faimos în toată lumea, ea era o frumoasă și deloc faimoasă ardeleancă, cu mult mai tânără decât el. La un moment dat, bărbatul s-a oprit și a întrebat-o dacă vrea să facă o pauză.

– Mi-ar prinde bine să stăm câteva momente, i-a răspus ea, surâzând. S-au așezat pe două stânci și în jurul lor se întindea o tăcere imensă, tăiată din când în când de chemarea unei păsări în înalt.
– Ar trebui să ajungem la castel înainte de miezul zilei, a spus el aproape șoptit.
– Cred că vom ajunge, dar îmi place și acest drum prin pădure. Poate că nu ar trebui totuși să urcăm până acolo, Jules, cum ne-au zis oamenii, să nu tulburăm locul. E însingurat și așa ar trebui să-l lăsăm.
– Nu-l tulburăm, mergem numai să vedem dacă mai e cineva la castel. Zâmbiră amândoi și porniră mai departe, împinși de curiozitate, atrași de misterele din jurul acelui castel misterios, despre care fiecare localnic putea spune cel puțin o poveste, dar nici unuia nu i-ar fi trecut vreodată prin minte să urce până să-l vadă.

Povestirea aceasta nu e fantastică, ci numai romanescă. Dat fiind că e neverosimilă, trebuie s-o socotim oare și neadevărată? Ar fi o greșeală.

{Jules Verne, Castelul din Carpați}

Acestea sunt primele două rânduri din romanul Castelul din Carpați al lui Jules Verne. Un început ce poate fi pus și în povestirea mea imaginară despre doi aventurieri prin lume, prin viață, un romancier celebru și o ardeleancă pasională. Dacă s-a întâmplat (și vorba scriitorului: aparținem unei vremi când totul se întâmplă), de la călătoria lui Jules Verne prin Transilvania a trecut mai bine de un veac. Timp suficient pentru a se născoci o mulțime de versiuni despre o bănuită poveste de dragoste între romancier și o săsoaică din Homorod (Brașov), o anume Louise (Luiza) Teutsch. Femeia care, se spune, i-a sucit mințile popularului scriitor francez, ultima lui mare iubire, și cea care l-a convins să facă o călătorie prin Transilvania.

Cum îi stă însă bine unui scriitor cu o fantezie uimitoare, viața lui personală e bine să rămână suspendată între realitate și legendă și să devină o incitantă poveste fără sfârșit. Așa cum este cea a lui Jules Verne.

A călătorit sau nu prin Transilvania, a văzut cu ochii lui castelul Colț, s-a iubit sau nu cu o ardeleancă – sunt tot felul de păreri, fiecare susținută cu diferite argumente. Greu de crezut totuși că ar fi făcut o călătorie prin Transilvania, mai ales că, la vremea publicării acestui roman, era deja un scriitor celebru – poate nu atât de faimos în Transilvania, dar ar fi rămas documente care să amintească de o astfel de vizită. Eu m-am mulțumit cu povestea din Castelul din Carpați, cu drumeția până la ruinele castelului Colț și mai departe am lăsat imaginația să-și facă de cap. În privința asta, mereu l-am crezut pe Jules Verne: nu există limite și orice e posibil.

De 20 de ani stăpânul castelului a dispărut, i s-a pierdut urma, nu se mai știe de el și de atunci nimeni nu a mai pus piciorul în cetățuie.

{Jules Verne, Castelul din Carpați}

9 detalii ce dau farmec unui castel din Carpați

» Originea «

Castelul din Carpați datează din secolul al Xll-lea sau al XlII-lea. În epoca aceea, sub stăpânirea căpeteniilor sau voievozilor, mănăstirile, bisericile, palatele și castelele se fortificau cu tot atâta grijă ca târgurile ori satele.

{Jules Verne, Castelul din Carpați}

Cetatea Colț a fost înălțată pe un colț de stâncă, pe valea Râușorului, în secolul al XIV-lea, de către cneazul Cândea. Proprietarii nu au folosit cetatea pentru apărare, doar pentru refugiu, în situația unor conflicte ce puteau să apară în zonă.

» Cnejii «

În Evul Mediu, conducătorii în Țara Hațegului au fost cnejii.

» Cnezatul, conform definiției din dicționar, a fost o formă de organizare politică de tip statal, de-a lungul secolelor XIII – XV, bazată pe autoritatea cneazului. Acesta deținea puterea militară și economică.
» Una din cele mai populare familii de nobili transilvăneni români din acea perioadă a fost cea a cneazului de Râu de Mori, Cândea.

» Cândea «

Cel mai vechi membru al familiei cunoscut din documente este Nicolae Cândea, care a trăit prin secolul al XIV-lea.

Numele Cândea vine de la Nicolaus dictus Kende, un fel de poreclă ce înseamnă Nicolae zis căpetenie. Urmașii acestuia au luptat alături de Ioan (Iancu) de Hunedoara împotriva turcilor și pentru meritele militare au primit din partea voievodului Transilvaniei numeroase proprietăți, printre care Sântămăria-Orlea și Râu de Mori. Cu timpul, au ajuns stăpânii unui vast domeniu ce cuprindea peste 30 de sate din Țara Hațegului.

» Kendeffy «

Pentru a-și putea menține privilegiile dobândite, familia Cândea a trecut la catolicism și numele lor a devenit Kendeffy.

În ținutul acesta al celor două Jiuri, nimeni nu s-ar învoi să călăuzească un călător, oricât i s-ar plăti, până la castelul din Carpați.

{Jules Verne, Castelul din Carpați}

» Poteca «

Pentru a ajunge la Cetatea Colț, trebuie să străbați pădurea. Chiar dacă nu prea există marcaje (și aici are mai mult farmec așa), oricât de neînsemnat simț al orientării ai avea, (cred că) este imposibil să te rătăcești.

Se urcă, se tot urcă, apoi se ajunge la o răscruce pe care sunt două indicatoare: la stânga, drumul merge spre Nucșoara, la dreapta, spre cetate. Mai departe, panta se îmblânzește, se merge pe cărare până când în față se deschide un luminiș și de după copaci răsare donjonul cetății.

Castelul este accesibil doar dinspre răsărit.

» Ruinele «

Zidurile au ascultat povești de mai bine de șase secole și jumătate. Unele s-au prăbușit în prăpăstia ce o înconjoară, însă chiar ruinat și uitat, castelul arată cât de mândru și maiestuos a fost cândva. Nu mai există nici podul mobil care, atunci când a fost folosit, era coborât peste șanț.

Acum, îmi fac loc printre ierburile înalte, privesc o șopârlă ieșită la soare, îmi prind privirea în câte o pânză de păianjen. În depărtare, Retezatul prins în nori îmi dă senzația că sunt într-o altă lume sau e doar o vrajă de moment.

» Biserica «

Deși au trecut la catolicism, cnejii Cândea au ctitorit biserici ortodoxe. Biserica din Râu de Mori a fost cedată de familia Cândea sătenilor pentru că aceasta și-a construit o alta în Suseni, în apropiere de cetate.

Biserica din Suseni a fost zidită din piatră și avea și rol de apărare, prin turnul înălțat deasupra altarului. Frescele interioare, ce se mai păstrează, au fost realizate de pictorul Ștefan, cel care a pictat și biserica din Densuș.

Sunt de părere că ținutul acesta este foarte superstițios.

{Jules Verne, Castelul din Carpați}

» Legenda «

A fost o vreme când la Cetatea Colț trăiau fericiți cneazul Nicolae și soția lui, Ileana, frumoasă ca zânele din povești.

Ea a împodobit încăperile castelului cu covoare, cu draperii, cu perdele, cu policandre, cu mobilă, cu tablouri și cu fel de fel de cusături meșterite de mâinile ei agere și dibace. Torcea fire de borangic și de aur și cosea cu ele flori de trandafir și de crin, așa de frumoase și de vii, că parcă răspândeau chiar miresme. Vremurile însă nu se arătau deloc ușoare, bărbații erau mereu gata de a lupta cu cetele de turci ce atacau fără răgaz. Într-una din aceste bătălii, Nicolae a fost luat prizonier și dus în robie. Rămasă singură, Ileana urca zi de zi în turnul castelului și privea în depărtări, visând că soțul ei se va reîntoarce acasă.

Când domnitorul Mircea cel Bătrân, prieten bun cu soțul ei, a fost din nou atacat de turci, Ileana a strâns o oaste și a pornit să-l ajute. Zi și noapte îl aștepta Ileana pe Nicolae al ei și inima nu o lăsa să-și piardă speranță că va veni ziua când el va fi acasă din nou. Într-o noapte, acesta i-a apărut în vis și i-a spus că atunci când firele de aur pe care ea le va toarce vor ajunge la el, va fi eliberat din închisoare. La început, nu a crezut în vis. El însă i-a apărut încă o noapte, și încă o noapte, până când ea a fost convinsă că numai așa își va putea aduce soțul acasă.

S-a așezat Ileana să toarcă și torcea cât o țineau puterile. Într-o noapte, când luna strălucea peste castel și stelele erau aprinse deasupra ei, Ileana a văzut că firele pe care le torcea erau din aur. Nopți în șir a stat și a tors și mai plină de încredere, iar într-o dimineață cneazul ei s-a reîntors la ea. Firele de aur au ajuns până la locul unde el era prizonier și atunci lanțurile lui s-au desfăcut și el a putut să alerge acasă, la preafrumoasa Ileana, soția lui de poveste.

{ Legendă preluată și adaptată din Povestiri istorice de Dumitru Almaș și din Regiunea Hunedoara, ghid turistic de Octavian Floca.}

» Lumea «

Multă vreme lumea va mai crede că duhurile de pe lumea cealaltă se perindă, necontenit, pe la ruinele castelului din Carpați.

{Jules Verne, Castelul din Carpați}

Dacă vorbești cu localnici (sau uneori e suficient doar să urci la cetate să te convingi că ar putea să fie ceva), cu siguranță vei găsi cel puțin unul care să-ți spună că aude uneori venind dinspre cetate tot felul de sunete ciudate. E fantoma cneazului Cândea, bântuie pe aici, să fie sigur că cetatea lui este încă acolo.

Cetatea (încă mai) este acolo și probabil tot ce o face să mai rămână sunt iubirile țesute între zidurile ei, iubiri care și-au găsit aici refugiul și au devenit cu timpul povești fără sfârșit.

O poveste fără sfârșit și 9 detalii ce dau farmec unui castel din Carpați
» ESENȚIAL «

Înălțat pe un colț de stâncă, pe valea Râușorului, în secolul al XIV-lea, de către cneazul Cândea, castelul Colț pare învelit în mister. Chiar dacă azi din vechiul castel au rămas ruine, locul are ceva de poveste.
• Pentru a ajunge la castel, trebuie să străbați pădurea. Traseul nu este marcat, însă nu e dificil să te orientezi (dacă eu am fost în stare, vei fi și tu).
• În Suseni, mergi să vezi șibisericuța Colț, zidită în piatră tot de familia Cândea.
• Se spune că acest castel este sursa de inspirație a poveștii Castelul din Carpați scrise de Jules Verne.

» miniGhid «

Unde se află: Satul Suseni, comuna Râu de Mori, județul Hunedoara, Transilvania.
Cum se ajunge: Cu mașina este cel mai simplu. Dinspre Hațeg sau Petroșani, se merge spre Sântămăria Orlea, de unde se intră pe DJ 686, ce străbate localitățile Sânpetru, Unciuc, Ostrovel, Râu de Mori și Suseni. Drumul continuă până la Râușor. În Suseni, mașina se poate lăsa lângă șosea, într-un mic spațiu de parcare, și până la castel se urcă pe jos, pe drumul prin pădure. Timp obișnuit de parcurgere traseu, lejer: în jur de 30 de minute.
⦿ Trivia:

• Accesul este liber, nu se plătește.
• De preferat să ai ținută sport, având în vedere traseul prin pădure.
• De sus, de pe stânca unde se află ruinele castelului, panoramele, mai ales cu Retezat, sunt superbe.

» Tu ce spui? «

◌ Ai fost la Cetatea Colț?
◌ Cum a fost experiența ta? Ți-a plăcut? Îți amintește de Castelul din Carpați al lui Jules Verne?
◌ Ce ai mai vizitat în zonă?

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne întâlnim și pe Google+ | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest