Dobrogea este senzaţională.
Îmi place liniştea ei ce atinge orizontul. Mă cucereşte de fiecare dată cu întinderile nesfârşite de câmpie şi mare. Mă atrage cu nonşalanţa ei. Şi cu locurile ei prea pline de poveşti străvechi. Cetatea Histria este un asemenea loc.
Înainte de a porni spre cetate, am citit diverse articole sau însemnări scrise de istorici, arheologi sau călători obișnuiți, poate ceva mai curioși, ca mine. Veneam, într-un fel, cu emoţiile gata de a se manifesta. Sigur, nu mă aşteptam să văd oraşul aşa cum l-au întemeiat grecii sau cum l-au reconstruit romanii. Aveam însă câteva aşteptări de la un loc unde vreme de 14 secole nu doar că au trăit oameni.
Acei oameni au reuşit să dezvolte un oraş incredibil de evoluat, aveau tehnologii pe care bieţii de noi mai credem uneori că sunt invenţiile secolului nostru. Iar când se mai face o nouă descoperire arheologică, anticii ne mai aruncă o tiflă.
SUS: Sub cerul Dobregei
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
Sub cerul Dobrogei, vaste întinderi de pământ, pe o parte, şi mare cât vezi cu ochii, pe cealaltă parte. Din Constanţa am tăiat staţiunea Mamaia, apoi satul Corbu şi am traversat micuţa localitate în care s-a născut Gheorghe Hagi (un panou are menirea să-i amintească trecătorului). Sigur că te poți mândri cu asta.
Străbăteam câmpiile dobrogene netulburate kilometri întregi de vreo aşezare. Aveam senzaţia unui pustiu de neimaginat în aceste vremuri.
SUS: Peisaj dobrogean de sfârșit de vară
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
Vitele ce pășteau la marginea șoselei mai făceau să piară acea senzație. Mergeam spre cetate pe un drum pitoresc; nu pe apă, ca vechii greci, e adevărat, un gând ce mă face să visez la acel „navigăm, navigăm, în bătaia vântului”.
La un moment dat am făcut dreapta spre Cetatea Histria (când am fost, era un indicator!) şi am mers pe acel drum aproximativ şase kilometri.
# Pontul Euxin
Pontos Euxeinos
» Pontos, întindere de ape, Euxeinos, primitoare, a fost denumirea dată de greci Mării Negre.
SUS: Cetatea Histria
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
# Metropola
Aici au înfiinţat aşezări puternice, care s-au dezvoltat pe baza comerţului intens pe care îl făceau în Milet, Rodos, Atena sau Corint.
Prosperitate
» Cetatea grecilor de la Histria a fost una dintre cele mai prospere din zonă. La un moment dat, acolo trăiau peste de 10.000 de oameni.
» În acele vremuri, era considerată o metropolă.
» Dezvoltarea cetății a făcut ca aici, în jurul anului 480 A.D., să fie bătute primele monede de pe teritoriul actual al României.
# Când grecii s-au întâlnit cu romanii
La sfârşitul secolului I î.C., s-a întâmplat ceva. Histria a intrat în graniţele Imperiului Roman.
SUS: De la Cetatea Histria și o priveliște albastră
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
# Fortificația
Au construit centre culturale, dar şi pentru practicarea sporturilor.
# Viața în cetate
De cealaltă parte a vieţii, era mulţimea. La periferie sau chiar în afara zidurilor cetăţii, trăiau amărâţii. Casele lor erau mici, simple, din pietre neprelucrate puse una peste alta şi lipite cu lut.
Artizanii
» Artizanii au fost cei care au reuşit să aducă bunăstare şi strălucire cetăţii.
» Ei meşteşugeau obiecte fine lucrate cu materiale preţioase, din sticlă sau ceramică, şi le trimiteau peste mare, în alte oraşe, pentru a primi în schimb diferite bunuri necesare traiului.
SUS: Cetatea Histria
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
# Când marea s-a îndepărtat de greci
Iar când rivalității naturii s-au mai adăugat şi invaziile avarilor, oamenii s-au recunoscut învinşi şi au lăsat cetatea fără viață.
Îngropată
» Părăsită, Cetatea Histria a rămas îngropată, la propriu, secole la rând.
» A fost descoperită în 1868 de un arheolog francez.
De ce să renunţi la o zi de plajă pentru a merge la Cetatea Histria
» ESENȚIAL «

» miniGhid «
• Cu mașina: Din Constanța se poate merge pe drumul județean 226 apoi dreapta 7 kilometri până la cetatea Histria.
• Distanțe: din Constanța – 52 kilometri | din Tulcea – 109 kilometri (pe E87)
⤳ Idee: Poți începe vizita din muzeu unde se află o colecție de amfore, statuete, monede, vase din ceramică şi sticlă, diverse podoabe, basoreliefuri, inscripţii.
Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter| Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest
Join the discussion
Si mie mi-a placut mult in Dobrogea si la Histria.
Am avut sansa sa stau o saptamana pe santierul arheologic si sa traiesc alaturi de arheologi si studenti, care vin in fiecare vara aici. Am trait chiar in casa de pe santier, unde obisnuia sa stea Vasile Parvan si am asistat la discutiile specialistilor atunci cand descopereau cate ceva. Am vizitat si muzeul intr-o vizita ghidata oferita de studentii din tabara. Si am mancat alaturi de ei. Intr-adevar, am avut o sansa extraordinara!
In plus, peisajele sunt asa de linistitoare, pete intinse de culori pictate in totalitate de natura!
Biserica din satul Istria este si ea deosebita. In pereti sunt zidite amfore, pt a-i da lejeritate. Iar daca vrei sa te rupi de lume si sa traiesti numai in compania marii, poti merge pe malul marii, in apropierea satului Corbu.
O amintire foarte frumoasa in toate!
Uau, chiar că ai avut o experienţă nemaipomenită, Mirela! Foarte fain! 🙂