De ce să renunţi la o zi de plajă pentru a merge la Cetatea Histria

Dobrogea este senzaţională.

Îmi place liniştea ei ce atinge orizontul. Mă cucereşte de fiecare dată cu întinderile nesfârşite de câmpie şi mare. Mă atrage cu nonşalanţa ei. Şi cu locurile ei prea pline de poveşti străvechi. Cetatea Histria este un asemenea loc.

Înainte de a porni spre cetate, am citit diverse articole sau însemnări scrise de istorici, arheologi sau călători obișnuiți, poate ceva mai curioși, ca mine. Veneam, într-un fel, cu emoţiile gata de a se manifesta. Sigur, nu mă aşteptam să văd oraşul aşa cum l-au întemeiat grecii sau cum l-au reconstruit romanii. Aveam însă câteva aşteptări de la un loc unde vreme de 14 secole nu doar că au trăit oameni.

Acei oameni au reuşit să dezvolte un oraş incredibil de evoluat, aveau tehnologii pe care bieţii de noi mai credem uneori că sunt invenţiile secolului nostru. Iar când se mai face o nouă descoperire arheologică, anticii ne mai aruncă o tiflă.

SUS: Sub cerul Dobregei
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Sub cerul Dobrogei, vaste întinderi de pământ, pe o parte, şi mare cât vezi cu ochii, pe cealaltă parte. Din Constanţa am tăiat staţiunea Mamaia, apoi satul Corbu şi am traversat micuţa localitate în care s-a născut Gheorghe Hagi (un panou are menirea să-i amintească trecătorului). Sigur că te poți mândri cu asta.

Străbăteam câmpiile dobrogene netulburate kilometri întregi de vreo aşezare. Aveam senzaţia unui pustiu de neimaginat în aceste vremuri.

SUS: Peisaj dobrogean de sfârșit de vară
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Vitele ce pășteau la marginea șoselei mai făceau să piară acea senzație. Mergeam spre cetate pe un drum pitoresc; nu pe apă, ca vechii greci, e adevărat, un gând ce mă face să visez la acel „navigăm, navigăm, în bătaia vântului”.

La un moment dat am făcut dreapta spre Cetatea Histria (când am fost, era un indicator!) şi am mers pe acel drum aproximativ şase kilometri.

# Pontul Euxin

Grecii din cea mai bogată metropolă de atunci, Milet, s-au pornit pe mare pe la jumătatea secolului al VII-lea î.d.C. (anul 657 î.e.n., spune istoricul Eusebius din Cezareea) să colonizeze noi teritorii. Aşa au ajuns şi s-au aşezat pe malul Pontului Euxin.

» Pontos, întindere de ape, Euxeinos, primitoare, a fost denumirea dată de greci Mării Negre.

SUS: Cetatea Histria
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

# Metropola

Aici au înfiinţat aşezări puternice, care s-au dezvoltat pe baza comerţului intens pe care îl făceau în Milet, Rodos, Atena sau Corint.

» Cetatea grecilor de la Histria a fost una dintre cele mai prospere din zonă. La un moment dat, acolo trăiau peste de 10.000 de oameni.
» În acele vremuri, era considerată o metropolă.
» Dezvoltarea cetății a făcut ca aici, în jurul anului 480 A.D., să fie bătute primele monede de pe teritoriul actual al României.

# Când grecii s-au întâlnit cu romanii

Oraşul era împărţit în două zone, aşa cum, spun arheologii, au fost întemeiate toate aşezările grecilor: acropola şi partea unde erau locuinţele. Nu de puţine ori, cetatea a fost distrusă de barbari şi refăcută tot de atâtea ori de locuitorii ei.

La sfârşitul secolului I î.C., s-a întâmplat ceva. Histria a intrat în graniţele Imperiului Roman.

SUS: De la Cetatea Histria și o priveliște albastră
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

# Fortificația

Romanii au construit aici o fortificaţie puternică. Tot ei au pavat cu piatră drumurile, au adus apă în cetate ― reţeaua de conducte se întindea pe 20 de kilometri, până la sursa de alimentare cu apă ―, au construit celebrele lor terme pe care le alimentau cu apă tot prin reţeaua lor ingenioasă.

Au construit centre culturale, dar şi pentru practicarea sporturilor.

# Viața în cetate

Cum trăiau oamenii cetății? Este o întrebare firească. Unii bine, alţii greu. Ca în orice vremuri, de altfel. În cartierul aristocraţilor, din zona centrală a cetăţii, străzile erau pavate. În vilele impozante şi luxoase de aici, aceştia aveau tot confortul necesar. Inclusiv încălzire centrală. Corăbiile soseau în port mereu încărcate cu te miri ce bogăţii adunate de prin lume şi aduse aristocraţilor romani.

De cealaltă parte a vieţii, era mulţimea. La periferie sau chiar în afara zidurilor cetăţii, trăiau amărâţii. Casele lor erau mici, simple, din pietre neprelucrate puse una peste alta şi lipite cu lut.

» Artizanii au fost cei care au reuşit să aducă bunăstare şi strălucire cetăţii.
» Ei meşteşugeau obiecte fine lucrate cu materiale preţioase, din sticlă sau ceramică, şi le trimiteau peste mare, în alte oraşe, pentru a primi în schimb diferite bunuri necesare traiului.

SUS: Cetatea Histria
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

# Când marea s-a îndepărtat de greci

Cetatea a înflorit atâta vreme cât oamenii ei au avut acces liber la mare şi oamenii puteau face negoţ. Într-o bună zi, grecii au descoperit că natura le este potrivnică. Nu au mai avut acces la mare, deoarece portul s-a închis din cauza aluviunilor aduse de Dunăre şi astfel s-a format Lacul Sinoe.

Iar când rivalității naturii s-au mai adăugat şi invaziile avarilor, oamenii s-au recunoscut învinşi şi au lăsat cetatea fără viață.

» Părăsită, Cetatea Histria a rămas îngropată, la propriu, secole la rând.
» A fost descoperită în 1868 de un arheolog francez.

De ce să renunţi la o zi de plajă pentru a merge la Cetatea Histria
» ESENȚIAL «

Grecii din cea mai bogată metropolă de atunci, Milet, s-au pornit pe mare, pe la jumătatea secolului al VII-lea î.d.C., să colonizeze noi teritorii. S-au aşezat pe malul Pontului Euxin, pontos, întindere de ape, euxeinos, primitoare. Cetatea grecilor de la Histria a fost una dintre cele mai prospere din zonă.

» miniGhid «

Unde se află: Istria, pe malul lacului Sinoe, Constanța, Dobrogea
Cum ajungi:

• Cu mașina: Din Constanța se poate merge pe drumul județean 226 apoi dreapta 7 kilometri până la cetatea Histria.
• Distanțe: din Constanța – 52 kilometri | din Tulcea – 109 kilometri (pe E87)

Vizită: Complexul Muzeul Histria este deschis în fiecare zi, iar în zilele de vară până seara târziu. Am ajuns după ora 6 după-amiaza, când nu credeam că se mai poate intra. Era deschis, dar nu mai era ghidul de la care probabil aş fi putut afla multe şi interesante poveşti despre viaţa celor care au trăit aici.

⤳ Idee: Poți începe vizita din muzeu unde se află o colecție de amfore, statuete, monede, vase din ceramică şi sticlă, diverse podoabe, basoreliefuri, inscripţii.

Notă: Când am fost, nu erau alţi vizitatori, în schimb în cetate liberi umblau cai şi câini. Ceva îmi spune că nu i-au uitat grecii aici. Şi nici romanii. Atenție, așadar, și pe unde se calcă.

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter| Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest