Am trecut efectiv de sute de ori prin Cristian (cel din Sibiu) în timpul a tot felul de drumuri prin Transilvania. Mereu în goană după alte locuri. Până la urmă, dintr-o întâmplare, a devenit și Cristian o destinație în călătoriile mele.
Trebuie să luăm în serios ce ni se arată.
{Robert H. Hopcke}
– Vă duc la Săcel și luați de acolo trenul la Orlat, îmi spune.
– Cred că m-aș complica așa, mai bine merg pe jos la Orlat, aș ajunge probabil mai repede. Trebuie să recunosc că preferam varianta asta deoarece nici nu eram nici prea convinsă că ar exista vreun tren care să circule din Săcel.
– Urcați, atunci, vă duc eu la Orlat.
– Dar nu trebuie să faceți asta, mă descurc.
– Haideți, am plecat să cumpăr pâine, așa că ori merg la Săcel, ori la Orlat, tot aia e. De obicei, merg la Săcel, dar acum voi lua pâine de la Orlat și vă duc până acolo.
A luat pâine și a făcut și o faptă bună. Așa sunt călătoriile mele, din când în când îmi ies în drum oameni care mă uimesc cu astfel de gesturi. M-a întrebat apoi de unde sunt și, până la Orlat, am povestit tot felul de banalități.
Mă gândeam că în Apuseni prima întrebare a oamenilor pe care îi întâlneam era D’apoi numa singură?, aici, prin Mărginime, eram întrebată: De unde sunteți. De fiecare dată îmi venea să răspund din lumea asta, deși probabil că nu întotdeauna puteam să las impresia asta.
CITEȘTE: La pas prin sate din Mărginimea Sibiului: de la Tilișca la Fântânele
Ajunsă în Orlat, m-am răzgândit și nu am mai luat de acolo mașină până la Sibiu. Eram atât de aproape de Cristian, tot ce trebuia să fac era să mai merg încă cinci kilometri. Un localnic mi-a spus unde să stau la o ocazie, până la Cristian, dar nu am avut răbdare să stau într-un loc și am luat-o pe jos și într-o jumătate de oră am fost acolo.
» Cristian apare prima dată menționată într-un document din anul 1223, cu numele latin de „Insula Christiana”.
» Din 1854, poartă numele Cristian, în limba română, Grossau, în germană și Kereszténysziget, în maghiară.
Sașii au venit între 1141-1161, la cererea regelui Ungariei, Géza al II-lea, și au întemeiat și această așezare. În 1974, în Cristian locuiau 2640 de sași, azi au rămas în jur de 30.
Gospodari, în urma sașilor a rămas și aici o biserică fortificată dedicată sfântului Servatius, un popular episcop care a trăit prin secolul al IV-lea. Azi, 19 biserici îi poartă numele iar orașul olandez Maastricht l-a ales patron spiritual.
Întemeiată în câmp, așezarea a fost permanent supusă atacurilor. Tocmai de aceea, comunitatea și reprezentanții au hotărât să înalțe o biserică impresionantă prin dimensiuni și care să nu poată fi cucerită (ceea ce nu s-a întâmplat, a fost deseori distrusă).
Endreas Steinmetz, cunoscut sub numele latin de Andreas Lapicida (în română Andrei Pietrarul), cel mai renumit pietrar sas din secolul al XV-lea, a fost invitat pentru a i se încredința proiectul. Se spune că suma de bani pe care a cerut-o a fost atât de mare încât i-a șocat și pe cei mai bogați locuitori. Totuși, măiestria lui nu a putut fi egalată în epocă și în cele din urmă a fost angajat și a primit exact cât a cerut. Biserica din Cristian uimește și azi prin grandoarea ei. Fără îndoială, Andreas Lapicida a meritat fiecare bănuț primit.
A fost la început o bazilică romanică, construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după care s-a îmbogățit și cu decorațiuni gotice. După 600 de ani, a fost renovată în stil neoclasic, dar au fost păstrate elemente arhitecturale din perioade anterioare.
În incinta fortificației, este și casa parohială, o clădire din piatră și cărămidă, construită în jurul anului 1550.
Biserica era protejată de cinci turnuri (unul a fost distrus de apele Cibinului și au rămas patru) și înconjurată de două ziduri puternice. În incinta fortificației, poți vizita biserica – spre deosebire de alte biserici fortificate, cea din Cristian este bine îngrijită, fiind inclusă în circuitul turistic. Este deschisă în fiecare zi, iar eu am primit din nou cheile fortificației, am deschis și am intrat.
CITEȘTE: 3 motive de a merge la Cisnădioara, Sibiu (și altele pentru a te reîntoarce)
Orga a fost instalată în 1775. După un secol și jumătate a fost distrusă și renovată ulterior, pe baza documentelor vechi. 
Tot aici poți urca în renumitul turn săsesc al slăninii care a fost amenajat și încărcat cu bunătăți. Bucăți mari de slănină, dar și de cârnați, atârnă în vechiul turn din piatră.
Dacă vrei, guști și cumperi, alături de alte preparare tradiționale, cum ar fi zacuscă, dulcețuri și siropuri. În turnul slăninii (sau al cămării) se păstrau alimentele care asigurau hrana în perioadele când așezarea se afla sub asalt.
Se mai poate vedea și o micuță colecție etno formată din câteva obiecte specifice zonei (mobilier pictat) și costume populare.
În interiorul zidurilor fortificației se adăpostea populația în timpul atacurilor destul de frecvente la care era supusă. 
Un alt lucru inedit întâlnit în Cristian este denumirea străzilor. Nu o să găsești strada Andrei Șaguna sau Tribunei. În schimb, mergi pe strada I, strada II, strada III… În Cristianul de Sibiu (mai există unul în Brașov) numele străzilor sunt cifre romane.
Există 24 de străzi din cele vechi, numerotate de la I la XXIV și alte patru amenajate în ultimii ani. În funcție de poziție, ocupațiile oamenilor sau o anumită particularitate, localnicii au botezat străzile și cu nume, atât românesc, cât și german, care însă nu apare pe tăblițe – De exemplu, strada V este cunoscută cu numele „În piață – Marktgasse”.
Încă ceva ce mi-a plăcut aici. Oamenii din Cristian îndrăgesc berzele (cel puțin aș vrea să cred că e așa) și gândul ăsta mă face să-i îndrăgesc și eu pe ei. Așezarea e renumită și pentru numărul mare de berze ce revin an de an la început de primăvară. Stâlpii, deși complet inestetici, te fac să te uiți la ei. În vârful lor, au fost instalate cuiburi și suporturi speciale pentru a proteja berzele ce trăiesc aici în sezonul cald.
Cifre romane, turnuri, berze și semne gotice – În împrejurimile Sibiului, la Cristian
» ESENȚIAL «
• La cererea regelui Ungariei, Géza al II-lea, între 1141-1161 au ajuns aici sași care au întemeiat această așezare.
• În 1974, Cristian avea 2640 de sași. În prezent, sunt în jur de 30.
• Cel mai renumit pietrar sas din secolul al XV-lea, Andreas Lapicida (Andrei Pietrarul) a fost angajat pentru a construi o biserică menită să impresioneze prin dimensiuni și să nu poată fi cucerită. A fost însă distrusă de multe ori, deoarece se afla în câmp și era deseori atacată.
» miniGhid «
• Cu mașina: Din Sibiu, pe DN1 în direcția Sebeș.
• Cu mijloc de transport în comun: Din Autogara Sibiu circulă zilnic autobuze spre Cristian.
• Distanțe: din Sibiu – 10 kilometri.
⦿ Trivia:
• Este un ansamblu format din biserica evanghelică și incinta fortificată; este dedicată sfântului Servatius.
• A fost construită în secolul al XIII, ca bazilică romanică, și refăcută, în stil neoclasic, în secolul al XIX-lea, fiind păstrate și vechi elemente arhitecturale.
• Între 1480-1495, meșterul Andreas Lapicida a transformat bazilica într-o biserică.
• De la întemeierea localității de către sași, zidul de apărare a bisericii a fost în permanență întărit, s-au adăugat noi turnuri și s-a mărit fortificația.
• Altarul, în tabloul principal, înfățișează scena răstignirii, o lucrare din 1719.
• Casa parohială construită din piatră și cărămidă datează din jurul anului 1550.
» Tu ce spui? «
◌ Ai văzut biserica fortificată din Cristian, Sibiu?
◌ Față de alte biserici fortificate din zonă pe care le-ai vizitat, ce impresie ți-a lăsat cea din Cristian?
◌ Ai urcat în turnul slăninii?
Comments are closed
De multe ori am trecut prin Cristian, grabiti sa ajungem in Sibiu si nu am oprit niciodata…dar, slanina aia mi-a facut cu ochiul asa ca am sa opresc cand mai trec 🙂
Au știut ei cu ce să-i ademenească pe oameni.:) Așa să faci data viitoare când treci prin Cristian.