Toamna este veşnica îmbunătăţire. Este desăvârşire şi culoare şi un timp al maturităţii; dar este şi amploare şi profunzime şi distanţă. Ce om poate să stea cu toamna pe un vârf de deal şi să nu fie în stare să vadă întinderea lumii lui şi sensul colinelor ce ating orizontul în depărtări?
Așa a scris Hal Borland, scriitor şi jurnalist american (a murit la 78 de ani, în 1978). Pentru mine, a fost o perioadă lungă, de câţiva ani, când voiam să scap de toamnă, nu ştiu exact de ce, probabil fiindcă tot o fiinţă a primăverii rămân, oriunde aş trăi. Fotografia m-a făcut să îndrăgesc anotimpul ăsta din nou, deşi nu pot spune nici azi că îl aştept cu mare nerăbdare (gândul că va urma o iarnă cu multe grade sub zero nu m-a încântat niciodată prea mult).
Las acum fiecare toamnă să mă înveţe – povestea asta cu lecţii aş vrea să nu se sfârşească vreodată – cu liniştea, strălucirea, armonia ei. Şi e bine. E cât se poate de bine şi toamna. Câteva rânduri răzlețe scrise tot de Hal, tot despre toamnă şi timp, distanţe şi plimbări, gânduri pe care le poţi lua şi da mai departe.
# Sfârşitul anului nu este nici sfârşit, nici început, doar o continuare, cu toată înţelepciunea experienţei ce ne poate însufleţi.
» Tu ce spui? «
◌ Cum este toamna pentru tine? E unul din anotimpurile tale?
◌ Care dintre aceste gânduri scrise de Hal Borland ți se potrivește?
◌ Dacă cunoști alte gânduri semnate de Hal Borland, pune-le în comentariu și dă-le mai departe.
Join the discussion
Prima poza mi se pare geniala!
In rest, si mie imi place toamna si abia astept sa se instaleze mai bine pe aici pe la mine ca sa ies la pozat. Poate weekendul care vine ca tot se anunta soare si temperaturi de vara :).
Da, şi mie îmi plac mult pozele cu decoruri tomnatice. Pozele astea le-am făcut într-o aşezare din Hunedoara, într-o veche casă ţărănească transformată în muzeu micuţ şi frumos.
Aşa să-ţi fie atunci acest we, Larisa, cu soare şi lumină bună, ca să-ţi iasă fotografiile superbe.