De multă vreme mă tot gândeam la Apuseni. Îmi doream să merg să văd ce mai fac moţii, ce poveşti mai au, cum o mai duc. Cum de ani buni n-am mai ajuns acolo, chiar se aprinse dintr-o dată în mine un dor din ăla nemilos ce m-a dus spre acele locuri.
Omul care cutreieră Apusenii îşi ia norocul şi puterea de la munţi, povestesc moții. Mai spun că e loc bun unde poţi să-ţi rândui gândurile învălmăşite, să vezi limpede ce ai de făcut şi să iei apoi deciziile cele bune.
Sincer, nu ştiu dacă ei chiar cred lucrul ăsta, dar îmi place să-mi imaginez că aşa este și mai ales să cred asta. În sălbăticia Apusenilor viața e grea, dar nu e complicată inutil. Sfârşitul acestei veri nu a avut nimic fantastic pentru mine. Unele lucruri bune pe care le vrei pur şi simplu nu sunt menite să se întâmple, indiferent cât ai munci pentru a obţine ceea ce doreşti.
Dar de data asta mi-am amintit vorba unui om înţelept care spunea că atunci când nu se întâmplă ceea ce îţi doreşti înseamnă că e de bine. Aşa că am zâmbit şi a fost momentul perfect să plec în munţi. Unii merg în India. Eu am luat-o spre Apuseni. Motiv de geografie şi de dor.
A fost o săptămână fabuloasă în care am colindat sate izolate şi am făcut câteva trasee superbe prin Parcul Natural Apuseni. A fost atât de frumos încât chiar nu m-am putut supăra (prea tare) pentru că n-am avut acces la internet. Adevărul este că la pensiunea unde am stat nu aveam acces la internet, însă proprietarul mi-a spus că pot merge la cealaltă pensiune pe care o avea şi unde găseam wireless.
Am mers în prima seară, dar din cauze care mi-au scăpat şi nici nu sunt sigură că am vrut să le aflu atunci, nu am reuşit să mă conectez. Lucrul ăsta m-a mulţumit în sinea mea, probabil chiar îmi doream să fie aşa. Deşi, uşor panicată, l-am sunat în acea seară pe un prieten, poate, poate înţelege el de ce nu mă pot conecta la internet, când toată lumea din jur putea.
Cu siguranţă, pe viitor va trebui să rezolv problema asta. Tehnica nu a fost niciodată printre pasiunile mele. Din nefericire. Dar de data asta în Apuseni a fost un fel de test: oare aş putea supravieţui, pentru prima dată, după mulţi, mulţi ani, în lumea fără internet?! O săptămână. Atât.
Se pare că mai e posibil asta, eu am putut, cum era să nu pot (deşi nu aş dori să repet prea des această experienţe, chiar dacă, uneori, trebuie încercate, ca să mai simțim și viața reală). În schimb, aş repeta oricând această călătorie. O călătorie într-o toamnă domoală. În liniştea unor locuri din Apuseni chiar că poţi să-ţi limpezeşti gândurile, să găseşti rezolvări la probleme ce par imposibil de rezolvat, să-ţi găseşti elanul pentru a te reîntoarce încărcat cu multă încredere. Şi indiferent de ce lucruri se întâmplă ai puterea să le depăşeşti uşor. Fără să te mai superi din nimicuri.
Priveam de sus casele risipite pe văi şi pe dealuri, la lungi distanţe unele de altele, și în suflet intra o bucurie aproape ireală, necunoscută. Da, doar de atât aveam nevoie pentru a simţi că lucrurile se aşază în felul lor, aşa cum trebuie, şi puteam să mă bucur mai departe în tihnă de acele momente.
A fost o călătorie adevărată, de care îmi era dor. Am cunoscut o mulţime de oameni frumoşi. Am mers singură pe jos kilometri întregi traversând păduri, sate, cătune de care aproape nimeni nu mai știe. Fără temeri, doar cu bucuria de a revedea un loc drag. Şi m-am bucurat de fiecare moment pe care acest ţinut mi l-a oferit încă o dată fără zgârcenie.
Şi m-am întors cu peste 2000 de imagini…ceea ce, ar spune unii, nu contează, și le dau dreptate.
» Tu ce spui? «
◌ Ai fost la moți?
◌ Cum a fost experiența ta? Ce ai văzut, ce oameni ai cunoscut?
◌ Împărtășește din impresiile tale în Apuseni.
Join the discussion
Ultima data am fost in august, anul acesta. Dar am fost doar in trecere si am dormit o noapte la o pensiune, unde gazdele purtau costum popular, ne-au oferit din partea casei placinte cu marar si branza si ne-au cantat la tulnic. A fost superb! Apusenii sunt mirifici si intentionez sa-mi petrec o vacanta exclusiv acolo. Nu stiu cand se va intampla asta,dar sper cat de curand:) Foarte faine fotografiile:)
Frumos spus, Anda, Apusenii sunt mirifici… Ce experienţă frumoasă ai avut şi tu prin Apuseni, cum să nu vrei să te întorci? 🙂 Eu deja ştiu că anul viitor o să merg şi acolo cel puţin tot atât cât am stat acum, sunt atâtea trasee superbe de făcut şi locuri de văzut.
Apusenii sunt fantastici, degaja o energie extraordinara, ma simt perfect dupa fiecare drum prin ei…
Dar mai trebuie sa spun ceva… WOW, 2000 de fotografii? :)) Cred ca tu esti un om care ma intelege caci si eu sunt “japonez cu aparatul in mana” :))
La fel şi eu, Bia, după câteva plimbări pe-acolo parcă sunt alt om 🙂 Yep, 2000… sigur că nu contează cantitatea, n-are importanţă, nici nu ştiu de ce am scris asta :D, mai ales la fotografii, dar ştiu că îmi place la nebunie să fotografiez… şi la fel de mult îmi place să las aparatul de fotografiat jos şi să mă bucur şi altfel de frumuseţea locurilor 🙂
Cum crezi că nu te-aş înţelege? 🙂
E un loc frumos cu adevarat, insasi pozele tale o arata! N-am fost niciodata in partea aceea de tara, sper sa ajung si acolo intr-o zi cat mai curand….off, pe zi ce trece lista cu unde vreau s-ajung devine din ce in ce mai lunga :))!
Să mergi, Larisa, când ai ocazia, este superb, n-ai mai vrea să pleci de-acolo! O fi bine, n-o fi bine asta… 😀