Şi-a văzut apoi de drum, păşind încet pe lângă bicicletă. Iar eu am rămas privind în continuare berzele care se pregăteau să plece și mi-am întors apoi privirea spre femeia care mergea pe drumul ei cunoscut, învelită toată în umbre de regrete și tristeți.
Acum ştiu că toţi ducem cu noi dorinţe de a pleca, măcar o dată în viaţă, într-o aventură în locuri cu nume exotice sau fără nume, fie şi numai pentru a ne îndepărta de tot ceea ce cunoaştem prea bine, avem şi vedem zi de zi.
Şi atunci,
unii începem
să visăm
să ne crească aripi.
Este o veche poveste a omului care visează, dar nu se pregăteşte niciodată să şi facă ceva pentru a nu rămâne totul doar un vis.
Întotdeauna au fost însă unii care au îndrăznit, după ce au visat, aruncându-se în călătorii şi doar imaginându-şi ce ar putea găsi la destinaţie. 
SUS: Panou distanța la Polul Sud din Cetatea Sighișoara
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
Şi întotdeauna, printre bărbaţii aventurieri, au existat şi multe şi nebune femei care au plecat departe, cât mai departe, să simtă viaţa, să facă o aventură din ea.
Toate epocile au avut acele femei care şi-au luat zborul spre locuri necunoscute, multe dintre ele lăsând din aceste experienţe scrieri superbe.
Despre ele e vorba. Despre acele femei din alte timpuri care au ales aventura unei vieţi plicticoase, femei pe care le-am descoperit la un moment dat şi fiecare în felul ei mi-a arătat cel puţin un drum.
# Karen Blixen şi Africa ei
SUS: Stânga: Karen Blixen, în Africa / Sursa: Lene Kirkegaard | În mijloc: Karen Blixen și Denys Finch Hatton / Sursa: Wikipedia | Dreapta: Karen Blixen / Sursa: Karen Blixen Camp
I-am descoperit cărţile în timpul studenţiei şi a rămas de atunci printre scriitorii mei preferaţi. Cea mai cunoscută şi frumoasă carte a ei este Out of Africa (Departe de Africa, aş spune eu, însă în română titlul a fost tradus Din inima Africii). Cartea ei a inspirat şi filmul cu Meryl Streep şi Robert Redford.
Povestea palpitantă a vieţii lui Karen a început în 1914, avea 29 de ani, când, după ce s-a căsătorit cu baronul von Blixen, a plecat în Africa.
Am avut o fermă în Africă, la poalele colinelor Ngong, şi-a început povestea Karen. Şi a continuat cu splendide descrieri ale Africii, ale oamenilor ei, ale celor pe care i-a întâlnit, cunoscut, iubit pe pământul Kenyei.
Priveliştile erau infinit de largi. Tot ce vedeai cu ochii respira măreţie şi libertate şi o nobleţe fără egal.
În ţinuturile înalte ale Africii, te izbeşte sentimentul de a fi trăit, pentru câtva timp, în aer. Numai arareori cerul era mai mult decât albastru pal sau violet, cu o risipă de nori imenşi, imponderabili, veşnic schimbători.
Profită cât poţi de mine şi de viaţă. Nu ne mai întâlnim niciodată atât de tineri.
A fost apreciată de marii scriitori ai vremii (doar marii scriitori pot aprecia valoarea altora, nu-i aşa?), iar eu l-am îndrăgit și mai mult pe Ernest Hemingway atunci când a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură și a spus că premiul i s-ar fi cuvenit lui Karen Blixen.
# Rosita Forbes şi secretele Saharei
SUS: Rosita Forbes / Surse: Telegraph | Portret din The Secret of the Sahara: Kufara
Adevărata călătorie nu se sfârşeşte niciodată, pentru că locul unde vrei să ajungi este întotdeauna doar dincolo de râu sau, acolo, lângă un alt munte. Mereu mai este doar un pas de făcut, mereu există încă ceva de explorat.
Scriitoare de călătorie şi exploratoare, Rosita, născută în 1890, a fost prima femeie din Europa care a ajuns în Kufra, una dintre cele mai izolate oaze din Libia, în vremea când era închisă pentru occidentali. A fost însoţită de un explorator egiptean.
În cartea în care povesteşte această experienţă, Secretele Saharei, Rosita descrie cu voluptate poetică frumuseţea deşertului şi a lumii pe care a descoperit-o acolo.
Secretele Saharei poate fi citită online gratuit, deoarece nu se mai află sub protecţia drepturile de autor.
# Margaret Elizabeth Fountaine, fluturi şi continente
SUS: Margaret Elizabeth Fountaine | Surse: Wikiwand / Pinterest
Din ziua în care i-am descoperit istoriile, mi-a plăcut de această femeie atât de rebelă şi originală pentru epoca în care a trăit (1862 ― 1940). Pentru iubitorii de cifre, a călătorit vreme de 50 de ani în 60 de ţări. Pasiunea ei de a călători era susţinută de bucuria descoperirii a numeroase specii de fluturi din întreaga lume.
Pornind astfel în căutarea a tot felul de fluturi pe care îi colecţiona pentru studiu, a străbătut Europa, America, India, Africa de Sud, ajungând până în Queensland, Australia, unde a stat trei ani.
A fost printre puţinele femei care, în acea vreme, s-au încumetat să călătorească şi cu avionul. În 1931, a zburat cu avionul din Havana în Santiago, prinzând curaj după câteva guri de coniac. De fapt, se spune că niciodată nu îi lipsea din bagaj o sticlă de brandy, ca o englezoaică respectabilă.
# Isabella Bird sau cum prinzi gustul călătoriei
SUS: Isabella Bird | Surse: Visualising China // SCMP
A fost una dintre cele mai admirate scriitoare de călătorie din epoca victoriană (perioada domniei reginei Victoria, între 1837 ― 1901). Toată viaţa s-a luptat cu o grămadă de probleme de sănătate, iar când doctorii i-au spus să schimbe aerul britanic, a plecat, pentru un an, într-o călătorie în America. Aici, a început să-şi noteze impresiile într-un jurnal, în timp ce îi trimitea scrisori şi surorii ei. Aceste scrieri au stat la baza primei ei cărţi, O englezoaică în America, publicată în 1856.
Călătoria în America a fost doar începutul aventurii, răscolind în ea bucuria de a trăi şi de a porni să exploreze lumea. A călătorit în multe ţări, ajungând şi în Japonia, Canada, Tibet, Malaysia, Maroc sau China.
În 1892, a devenit prima femeie acceptată în Societatea Regală de Geografie.
# Ruth Orkin şi fotografia
SUS: Ruth Orkin | Surse: © Orkin Photo
Despre Ruth am mai povestit, dar, cum este una dintre cele mai interesante femei, i-am găsit loc şi aici. Viaţa ei a fost artistică de la bun început, fiind născută şi crescută în Hollywood, unde mama ei era actriţă în perioada filmului mut.
Aparatul de fotografiat a făcut întotdeauna parte din bagajul ei. La 22 de ani, când s-a mutat în New York, s-a angajat ca fotograf într-un club de noapte. Mai târziu a devenit un cunoscut fotograf, lucrând pentru diferite publicaţii şi călătorind astfel prin numeroase ţări.
Este celebră în special pentru fotografia O americancă în Italia, făcută în 1951.
Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter| Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest
Comments are closed
Fantastic !! Felicitari pentru ideea de a ne impartasi pe scurt aceste povesti de viata. Ar fi minunat daca s-ar scrie mai mult despre astfel de persoane. Eu sincer nu stiam de ele. Si azi de 8 Martie, datorita tie le-am cunoscut ;).
Mă bucur, Ana Maria, şi îţi mulţumesc! Dacă ai ocazia să găseşti şi din scrierile lor, merită să le descoperi, o să ai frumoase surprize! 🙂
imi permit sa adaug un nume: Maria Sybilla Merian. Nascuta in 1647 la Frankfurt a fost printre primele femei de stiinta in domeniul entomologiei. A intreprins intre 1699 si 1701 (impreuna cu fiica ei Dorothea Maria) o calatorie in Surinam, pe vremea aceea colonie olandeza. Dupa reintoarcerea in Europa a scris si publicat “Metamorphosis Insectorum Surinamesium”, o culegere de obervatii si stampe despre metamorfoza fluturilor, cartea care a facut-o celebra pana in ziua de azi.
Minunat, mulţumesc Cristina pentru completare! Exact cum spuneam, în fiecare perioadă au existat atâtea femei care au făcut lucruri extraordinare, păcat să nu mai aflăm şi să povestim din când în când despre ele! Iar astăzi, cred eu, este o zi potrivită pentru asta! 🙂
Frumos Mira… exact asa cum ne.ai obisnuit.
Interesante povestile. Pentru vremea lor. Azi… nu cred ca mai sunt posibile. Nu vreau sa dezbatem. E doar parerea mea.
Felicitarile mele pentru inca un articol bun.
Mulţumesc frumos, Vlad, sunt încântată că ţi-au plăcut poveştile!
Avem şi noi o femeie ca cele de mai sus, o exploratoare: Uca Marinescu 🙂
Foarte interesant articolul. Putem sa ne gandim la ispravile minunate ale femeilor si in restul anului, asa ca mai asteptam povesti de la tine pe aceeasi tema.
Si da, ne-am bucura sa aflam si despre romance, chiar daca istoriile lor nu sunt asa de impresionante ca ale altora.
Super articolul! Mi-a placut enorm de mult si sper sa continui seria asta de articole. Excelenta idee!
Felicitari, Mira, pentru acest articol inspirational! Stiam doar de Karen Blixen, in rest, de barbati. Intotdeauna este loc sa mai inveti ceva si nu ma dau in laturi sa o recunosc. Am vazut si acel film minunat cu Redford (unul dintre preferatii mei) si Meryl Streep, o doamna a ecranului, in opinia mea.
Da, da, cunoaştem, mulţumesc Andra, sper să scriu şi despre ea la un moment dat! 🙂
Mă bucur că ţi-a plăcut, Mirela. O să încerc atunci să mai scriu poveşti din astea! 🙂
Mulţumesc mult, Kadia!
Mulţumesc frumos, Adriana. Absolut, şi eu învăţ mereu şi ştiu că niciodată nu ştiu. 🙂
Cei doi actori sunt şi printre preferaţii mei, filmul este minunat, iar cartea este o poezie.
Pingback: De prin alte case (1)… » normalitateAnormală | normalitateAnormală
niciun barbat printre atati calatori? discriminare! 🙂
Imi plac cartile de calatorie dar cele scrise cu prea mult timp in urma nu le mai gasesc autenticitatea si de aceea la evit …
Multe sunt scrise extraordinar, eu le citesc şi azi cu drag pentru frumuseţea scriiturii, dar şi pentru că surprind o anumită perioadă cu locuri, tradiţii care azi nu mai sunt sau sunt total diferite.
Mi-a placut mult articolul tau, pentru felul in care l-ai scris si pentru informatiile impartasite :).
🙂 Mulţumesc tare frumos, Andreea! Nu pot decât să mă bucur!