Foto: O femeie merge la stână

Mă opresc pe la o mie de metri altitudine, captivată complet de armonia din jur. Urc pe un deal, privesc lumea și totul e minunat. O mașină de teren oprește și din ea coboară o femeie îmbrăcată toată în negru, în haine de duminică.

Intră în curtea singurei locuințe de acolo – unde un cal paște și câțiva tineri petrec de duminică în jurul unui grătar -, ia căpăstrul și duce calul aproape de gard. Aruncă o pătură pe el, pune tarnița, desaga și încă o pătură. Cobor și mă apropii și eu de gard și, ca să intru în vorbă, o întreb dacă e gata de drum și unde merge.

Îmi răspunde bucuroasă gata-gata, trebuie și aflu că a fost la mănăstirea Țețu (cred că am reținut bine), la slujbă, și acum pleacă la stână. E singură, soțul e acasă, în Purcăreți. Se oprește un pic și la magazin, să mai cumpere câte ceva, apoi se urcă pe căluțul ei frumos și blând, de fapt iapa Dana, și se duce mai departe la stână unde are animalele.

Nu merge călare până la magazin, fiindcă o supără un picior și îi este acum mai greu, dar nimic nu o împiedică să continue munca așa cum o face de o viață.

O întreb dacă îmi permite să-i fac câteva poze, îi spun și adresa site-ului unde copiii ei le pot găsi (îmi spune că va ține minte numele Călătorii la Singular) și ne despărțim. Mă uit după ea, cum se îndepărtează încet cu calul, și aproape că nu îmi vine să cred, fiindcă e una din acele întâlniri pe care nu o mai crezi posibilă, nici reală în zilele noastre. Și totuși, e posibilă, e cât se poate reală.

Se îndepărtează tot mai mult și mă uit după ea și spun așa dintr-o dată, ca și când ar mai fi fost lângă mine: „Uite, așa mi-ar plăcea să mai bat și eu drumurile, simplu și într-o potrivire completă cu natura.”

» Tu ce spui? «

◌ Ai întâlnit în drumețiile tale oameni care mai folosesc acest mijloc de transport tradițional?
◌ Unde?
◌ Cum a fost experiența ta?