Aveam mai multe variante de a ajunge din Füssen în satul turistic Hohenschwangau. Am ales-o pe cea mai la îndemână: mersul pe jos.
Era iulie, cu un aer de mai. Soarele strălucea cât se poate de blând și Alpii se vedeau fantastic. Absolut suficient ca să mă simt alintată în acea zi. Cei cinci kilometri dintre Füssen şi Hohenschwangau se parcurg uşor, cam într-o oră, mers lejer. Poate o oră şi încă puţin. Depinde de cât de alene ai chef să mergi.
Lungite pe iarbă, la margine de drum, vacile nemţilor zăceau îmbuibate. Pe şosea nu treceau prea multe maşini, în schimb zeci de biciclişti pe piste. Drumul pe care mergeam îl împărţeam şi cu ei, iar ei treceau pe lângă mine, cu viteze ilegale, având grijă să mă anunţe sonor, de departe, ca să mă feresc din calea lor. Oamenii ăştia chiar adoră viteza. Fără îndoială. Peisajul bavarez, armonios şi măreţ, ca de obicei. Priveam cu destulă detaşare şi un soi de visare la căsuţele pitoreşti ce răsăreau din loc în loc, aproape, departe de privirea mea. În decor, munţi, din când în când, siluete de castele, cu turnuleţe cu aer romantic.
În Hohenschwangau am intrat în atmosfera unui sat turistic. Oameni, trăsuri, maşini, biciclişti, motociclişti, vuiet perpetuu. Dacă vrei să stai în mijlocul tumultului turistic din zonă, aici trebuie să te cazezi. Însă în cazul în care nu eşti dispus să cumperi chiar tot ce ochiul vede şi inima cere, e bine să ştii câteva lucruri când ajungi aici. Poate îţi vor fi de folos.
Aflată între două castele, Neuschwanstein şi Hohenschwangau, aş spune că această micuţă aşezare turistică are tot ce îşi poate dori pentru a-i merge din plin. Și totuşi, când se întâmplă să primeşti, atunci te poţi aştepta să primeşti şi ce n-ai crezut că e posibil. Asemenea lucruri văd că funcţionează şi când vine vorba de locuri.Pe lângă castele, în Hohenschwangau este şi un lac. Alpsee. Ştiam de el, ştiam că poţi să stai la plajă şi să înoţi, dacă vrei. Venisem cu acest gând, dar până la urmă am renunţat. Ar fi fost prea multe experienţe pentru o biată zi. Tot în acest sătuc de munte, este şi Muzeul regilor bavarezi (Museum der Bayerischen Könige). Nu am intrat, dar clădirea arată superb.
Cum mergi spre lac, pe partea dreaptă vei găsi un loc unde ai o vedere frumoasă spre Castelul Hohenschwangau (Schloß Hohenschwangau) şi poți să-ţi imaginezi ce vrei tu că a fost odată la castel. Este locul unde şi-a petrecut copilăria Ludovic al II-lea al Bavariei. Cel poreclit Nebunul. Eu cred că era doar visător. El este cel care a construit în apropiere celălalt castel, mult mai faimos, Neuschwanstein.
Hohenschwangau a fost construit de tatăl lui, regele Maximilian al II-lea, pe locul unde, în secolul al XII-lea, a fost o cetate şi, pe urmă, un castel. Aici a fost locul cavalerilor de Schwangau, care aveau ca simbol lebăda, ordin ce a sfârşit prin secolul al XVI-lea. De atunci, castelul a stat în paragină până în 1883. Maximilian a descoperit acest loc în timpul unei plimbări, când avea doar 18 ani şi era pe atunci doar prinţ. Încântat de frumuseţea zonei, a dorit să reconstruiască castelul de acolo. Lucrările au început în 1883 şi au durat, în mare, cinci ani. Castelul Hohenschwangau a fost reşedinţa oficială de vară a regelui Maximilian şi a soţiei lui, regina Maria a Prusiei. Maximilian era împătimit, există oare vreun rege care să nu fi avut pasiunea asta, de vânătoare. Mariei îi plăcea să se plimbe şi să meargă la pescuit. Aşa am înţeles.
Se spune că, în acest loc ascuns, printre cărţi, muzică, legende, nimic nu l-a împiedicat pe Ludovic să se lase pradă imaginaţiei fantastice pe care o avea de copil și a păstrat-o toată viața. Până la urmă, probabil doar un visător singuratic putea să dăruiască lumii un Neuschwanstein.
» miniGhid «
• Dacă vrei să vizitezi şi interiorul castelului, e bine să ajungi cât mai devreme. Eviţi cozile la casele de bilete şi nici nu aştepţi prea mult pentru tur (mai ales dacă îl preferi pe cel în limba engleză, cel mai solicitat).
• Castelul poate fi vizitat numai însoțit de un ghid; vizita durează cam o jumătate de oră.
• Castelul e deschis zilnic (închis numai în ziua de 24 decembrie): aprilie-septembrie, între orele 8:00 şi 18:00 (eu am ajuns aproape de ora închiderii, dar nici nu am ţinut să-l vizitez), octombrie-martie, de la ora 10:00 până la ora 16:00.
• Casele de bilete sunt deschise în fiecare zi, astfel: aprilie-septembrie, între orele 8:00 şi 17:00, octombrie-martie, de la ora 10:00 până la ora 15:00.
• Sala banchetului, denumită şi Sala Eroilor, este cea mai mare şi impresionantă din castel.
• Camera preferată a reginei Maria era cea orientală, cu decoruri din nopţile arabe.
• Hohenstaufen era camera unde regele Ludovic al II-lea asculta muzică şi unde, se spune, venea Richard Wagner şi îi cânta la pianul ce este şi acum acolo.
Castelul Hohenschwangau, locul unde imaginaţia o ia razna
» ESENȚIAL «

• Primele însemnări despre castel sunt din 1397, cu denumirea Schwanstein.
• În 1929, în timpul unei plimbări în zonă, Maximilian al II-lea, pe atunci prinț, a fost fermecat de frumusețea locului. În 1932, a cumpărat castelul (vândut de bunicul lui) și l-a reconstruit în stil neogotic.
• Fiii lui, Ludwig și Otto, au petrecut ani în acest loc. Ludwig a iubit Hohenschwangau, însă mai sus și-a construit propriul castel de vis.
» Tu ce spui? «
◌ Ai vizitat castelul Hohenschwangau?
◌ Cum a fost experiența ta?
◌ Ce ai mai văzut în zona?
Join the discussion
N-am vizitat încă Bavaria, însă mi se pare fantastică, ca întreaga Germanie de altfel. Am fost doar prin zonele apropiate de frontiera franceza; Eu personal sunt absolut fascinată de cultură lor, de orașe, de sate, de gastronomie..este o țara pe care aș vrea s-o vizitez pe îndelete, regiune cu regiune, fără să-mi scape nimic. Iar despre castele nu mai vorbesc, mi se păr cele mai impresionante din toată Europa…efectiv te lasă fără cuvinte, parcă sunt rupte din basme.
Aşa este, Larisa, sunt minunate castelele lor… dar şi oraşele, şi orăşelele. M-au fermecat. Totul este atât de frumos şi spectaculos. Călătoria asta doar mi-a stârnit pofta de Germania :D, cu siguranţă o să mai merg şi eu pe acolo.
ohoooo, arata fabulos!
Imi place cum scrii. Imi place cum subliniezi anumite detalii, micsorand/marind/bolduind…
Buna treaba 🙂
Mulţumesc, Vlad 🙂
Da, este un loc interesant satul acela; cam turistic pentru gustul meu, dar cu siguranţă nu te plictiseşti 🙂
Off nu am chiar multa strada pana acolo si cu toate astea inca nu am ajuns…sper sa o fac cat mai curand :). Foarte faine pozele !!
Mulţumesc, Ana Maria… Să mergi, este tare, tare frumos, iar dacă ai timp, poţi face şi drumeţii montane, trasee cu bicicleta… să nu mai spun de un zbor deasupra castelelor 🙂
Sa stii ca am inceput sa ma uit dupa cazare pe Drumul Romantic 🙂 Si chiar imi facea cu ochiul Fussen. Dupa comentariul tau si mica cercetare pe google, acum am vazut si pozele din articol si parca nu mai am rabdare sa se faca iulie ca sa ajungem acolo.
Mersi pentru idee!
Cât mă bucur, Adriana, sunt convinsă că o să vă placă mult la Füssen şi în împrejurimi! Cât de curând o să scriu un articol, un fel de mini-ghid, despre transport (cum se ajunge), cazare (unde am stat, cum a fost, cât a costat), detalii care sper să te ajute şi să fie utile pentru toţi cei care vor să meargă acolo.
Ce bine suna, il astept cu nerabdare! Noi o sa mergem cu masina, din Romania, ca o luam si pe cea mica + jumatate din casa pentru ea :)) Asa ca de deplasat probabil ca o sa ne deplasam usor pe-acolo, dar despre cazare, mancare, locuri mai putin turistice abia astept sa aflu mai multe.
O să fie cât de curând şi sper să-ţi fie de folos…