Nostalgii genoveze și câteva lucruri despre Colombo. Cristoforo Colombo.

Nu ajung pe mare în Genova și nici nu părăsesc orașul pe o corabie, în căutarea unor ținuturi nedescoperite, dacă mai e posibil așa ceva.

Iau trenul. Cobor în Stazione Principe și primul care îmi iese în cale e Colombo. Cristoforo Colombo (sau, cum îl știm noi, Cristofor Columb). Cel puțin o zi am scăpat de Garibaldi, un gând ce m-a amuzat că mi-a trecut atunci prin cap. Firește că nu a fost așa, Garibaldi e peste tot, iar dacă nu-l mai vezi, sigur nu mai ești în Italia. Mă uit la Columb, el scrutează zările, îl las în pace o vreme și intru pe niște străduțe înguste, irezistibile. Urc și pe Salita alla Spianata di Castelletto pentru una din cele mai frumoase priveliști asupra orașului cu marea.

Simt nevoia să îmi cumpăr și o hartă a Genovei și constat că mă dezorientează și mai mult, nu știu de ce. O arunc în rucsac și iau la hoinărit alte străzi. E iunie, e dimineață, încă devreme, și totuși soarele e în stare să ardă ca nebunul peste Italia.

Marocani și nu numai, oameni din tot felul de locuri mai puțin norocoase, stau prin zona vechiului port al Genovei (Porto Antico) să vândă câte ceva. Peste tot, e o vânzoleală fără seamăn, o trăsătură a multor orășele italiene, și tot tipic Italiei este haosul aiuritor în care de fapt stă mult farmec. Îndrăgesc din prima acest oraș, cu toată zăpăceala din el. Oricât de banal ar suna, e unul din orașele în care simt deplin spiritul Italiei și spre care aș vrea să pot naviga în timp, să fiu pe străzile lui în alte epoci. Dacă ar fi posibil, aș alege a doua jumătate a secolului al XV-lea, atunci când îmi imaginez o Genovă la fel de tumultuosă și se pare că exact așa și era.

Orașul de la malul mării trăia cu frenezie și prospera – la docuri comerțul nu se oprea o clipă. Corăbii numeroase plecau încărcate cu lână, grâne și ulei de măsline și altele se întorceau cu sare, blănuri, condimente, aduse din sudul îndepărtat al coastei africane sau din nordul misterios al Islandei. Au fost anotimpuri când între zidurile masive din piatră ce înconjurau orașul roiau fără încetare negustori, marinari, constructori de nave, meșteșuguri.

Au fost vremuri când stradelele medievale vuiau de viață și haos și la fel e și acum, doar că nu mai dai de oameni călare, căruțe, animale care se loveau, înghesuiau, înghionteau în vânzători ambulanți și cumpărători. Au fost zile în care un băiat alerga pe străduțele Genovei, cobora în port și privea marea ce părea infinită. Așa s-a născut un vis, o aventură ce a schimbat lumea. În bine și în rău. Trec pe sub impozanta Porta Soprana sau Porta Sant’Andrea, un simbol al mândrei Republici Maritime – câteva secole, Genova a fost un oraș liber, înfloritor în Evul Mediu (perioadă din istoria Europei, între anii 500 – 1500). Monumentala poartă este una porțile vechi care a rămas din așa-numitele ziduri Barbarossa, construite în vremea lui Frederick Barbarossa sau Frederick I, din 1155 până în 1190 împărat al sfântului Imperiu Roman.

Pe o placă i se amintește trecătorului, aproape cu aroganță (dar nu poți să te superi pe Genova pentru asta), că orașul nu și-a pierdut vreodată mândria, nici independența.

Sono munita di soldati, circondata da mura mirabili… Se porti pace, puoi toccare queste porte. Se cerchi guerra, triste e vinto ti ritirerai.
adică
Sunt apărată de soldați și înconjurată de ziduri impresionante. Dacă vii cu gânduri pașnice, poți atinge aceste porți. Dacă încerci să provoci un război, te vei retrage învins și trist.

Genovezii
și-au numit orașul
Mândra,
Amanta Mărilor,
Republica Măreției,
La Superba.

Ajung la ceea ce se spune că este Casa di Cristoforo Colombo, unde s-a născut și a copilărit. Dacă vrei să crezi asta, deși unii spun că nici măcar nu s-a născut la Genova (știm însă cum sunt poveștile cu oameni ajunși faimoși – oricine vrea să fie al lui, dar sincer e treaba fiecăruia pe cine sau ce crede).

Îmi place și displace acest personaj. A fost extraordinar. A fost îndrăzneț, dar a fost crud, din lăcomia pentru faimă și bogăție. A mers la școală pentru că a fost băiat – fetele nu aveau această șansă, cu toate că școlile în acea perioadă nu erau locuri prea atrăgătoare, așadar a știut să citească, să scrie, a învățat noțiuni de bază de aritmetică, latină și gramatică.

În acele timpuri, fiii își ajutau tatăl în munca lui și îi preluau apoi afacerea. Cristofor a lucrat ani mulți în țesătoria pe care o avea părintele lui ceea ce nu l-a încântat deloc, fiindcă gândurile lui erau la mări, bogăție, faimă, iar ca țesător nu putea să aibă toate acestea. Într-o zi a coborât în port, s-a angajat pe o corabie și a plecat pe mare. Așa a început o aventură.

Despre Cristofor Columb – câteva lucruri știute mai mult, mai puțin sau (poate) aproape deloc

Recunosc, multe din aceste lucruri, le-am aflat în timp ce mă documentam pentru articol. Firește, cât sunt de adevărate, probabil că nu vom afla niciodată. Pentru unele, însă, există documente scrise, prin urmare e istorie, istoria așa cum a fost, cel puțin în unele privințe.

# Familia

Familia Columb avea ce mânca, era proprietara unei case modeste dar bune și își permitea să se îmbrace decent – așadar, se considera că făcea parte din clasa de mijloc, o categorie aproape neînsemnată în acele vremuri. Majoritari erau săracii. Și mai puțini erau cei foarte bogați, din clasa nobilă.

# Pe mare

La 19 ani a făcut prima lui călătorie lungă pe mare, ca angajat pe un vas, spre insula Chios din marea Egee.

# 10 ani

Ani la rând (mai exact vreo zece) a risipit din viața lui oricum scurtă (comparativ cu oamenii de azi, dar în acele vremuri, cine ajungea la 50 de ani (a avut în jur de 55 când a murit) era văzut ca un om cu o viață lungă) ca să obțină finanțare pentru călătoria pe care o visa. Cea de a descoperi o rută maritimă vestică spre Asia – credea că în acest fel se ajunge mai repede în India.

Monarhii de atunci ai Portugaliei, Franței și Angliei l-au refuzat, pentru că sfătuitorii lor i-au convins că toate calculele lui erau greșite și că această călătorie ar dura mult mai mult decât a estimat Columb. Același lucru li s-a spus și regilor Spaniei, Ferdinand și Isabella. Ceva însă i-a făcut pe aceștia să nu-i bage în seamă pe cei care susțineau că visul lui Columb e nebunesc și imposibil și i-au dat banii necesari pentru călătorie.

# Apă. Numai apă.

Adevărul este că omul nostru habar nu a avut cât de greșite i-au fost toate socotelile decât atunci când după multe zile de navigat se aștepta să vadă pământ, dar tot ce vedea în toate direcțiile era apă, apă, apă, apă. Oceanul se dovedise a fi mult mai mare decât și l-a imaginat (mă rog, calculat).

În acele timpuri, cei mai mulți europeni credeau că există doar Europa, Asia și Africa și restul e o întindere de apă. Columb a fost însă un norocos. Când a pus din nou piciorul pe pământ, deși a crezut că se afla în Asia, ajunsese în America, pe atunci necunoscută europenilor. A fost în octombrie 1492.

# Darul europenilor

După primul voiaj în America, a mai făcut altele trei în următorii zece ani. A ajuns atunci în insulele Caraibe, în America de Sud și America Centrală. Printre altele, au dus cu ei și variola care a distrus numeroase populații băștinașe, cum ar fi incașii; potrivit unor istorici, peste 75 la sută din populația incașă a fost ucisă de această boală contagioasă pe care Columb și oamenii lui le-au făcut-o cadou băștinașilor.

# Crud. Neomenos.

În puținele însemnări despre el, se spune că a fost curajos, dar ca om avea multe lipsuri – mai exact, era descris ca fiind crud, violent, neomenos.

Pe insula Hispaniola (La Española) a fondat prima colonie spaniolă din Lumea Nouă, pentru că descoperise că locul avea ceva ce i-a plăcut mult: aur. Nativii insulari care nu reușeau să adune suficient aur erau pedepsiți crunt și puteau să rămână fără mâini (li se tăiau), iar coloniștii spanioli care nu acceptau aceste practici erau spânzurați.

Un trimis regal a aflat de toate acestea, l-a arestat pe Columb și l-a trimis în Spania, în lanțuri. Regele Ferdinand i-a oferit libertatea și, mai mult, i-a susținut financiar cea de-a patra călătorie spre Lumea Nouă.

# Finalul

Cristofor Columb a murit în 1506, în Valladolid, Spania, însă călătoria lui prin lume nu s-a terminat nici atunci. A fost mutat în Sevilia, apoi a străbătut din nou Oceanul Atlantic și a fost încă o dată înmormântat în catedrala Santo Domingo din capitala Republicii Dominicane. După ce francezii au cucerit insula, în 1795, spaniolii au luat ceea ce s-au gândit că sunt rămășițele lui Columb și le-au dus în Cuba.

În cele din urmă, Columb a ajuns înapoi în Sevilia, cel puțin așa s-a crezut. În 1877, în interiorul catedralei Santo Domingo s-a descoperit o cutie cu rămășițe umane pe care era scris numele navigatorului iar asta a dus la întrebarea firească: Au luat spaniolii rămășițele altuia? În 2006, s-au făcut teste ADN pe cele din Sevilia și, cel puțin după unele rezultate, s-a demonstrat că aparțin lui Columb. Autoritățile din Republica Dominicană au refuzat însă să acorde dreptul de a fi analizate rămășițele rămase acolo.

Prin urmare, e posibil ca exploratorul să fie îngropat și în lumea veche, din care a plecat, și în lumea nouă, unde a ajuns din întâmplare și a trecut-o pe harta lumii.

Iar el a trecut în cealaltă lume așa cum și-a dorit să fie în viață: faimos și bogat.

Nostalgii genoveze și câteva lucruri despre Colombo. Cristoforo Colombo.
» ESENȚIAL «

Genovezii și-au numit orașul Mândra, Amanta Mărilor, La Superba. Probabil cel mai cunoscut genovez rămâne Cristofor Columb, cel dornic de faimă și bogăție. Le-a primit pe amândouă.
• A făcut prima călătorie pe mare la 19 ani.
• Zece ani a încercat să obțină finanțare pentru călătoria lui pe mare prin care dorea să găsească o rută maritimă spre Asia.
• În octombrie 1492 a ajuns în America, necunoscută pe atunci europenilor. A crezut prima dată că se află în Asia.
• A fost descris ca un bărbat curajos, dar crud, violent, neomenos.
• A murit la 55 de ani, în Valladolid, Spania.

» Tu ce spui? «

◌ Dacă ai fost în Genova, ai vizitat casa lui Cristofor Columb?
◌ Cum ți se pare acest aventurier? Ce alte lucruri știi despre el?
◌ Ce alți aventurieri din alte vremuri te-au inspirat?

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne întâlnim și pe Google+ | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest