7 motive pentru care merită să mergi la Gura Râului

La Gura Râului, Bocca del Rio a lui Lucian Blaga, am ajuns într-o zi de toamnă și apoi într-una de iarnă, de Bobotează. Cineva mi-a spus că trebuie neapărat să ajung la Gura Râului, să-i văd pe gureni în port popular.

Într-adevăr, i-am găsit pe săteni îmbrăcaţi de sărbătoare, iar asta înseamnă acolo să porţi costumul popular. De Bobotează, erau adunaţi în faţa bisericii, la slujbă, iar la sfârşit au primit botezul preotului şi au luat-o apoi încet şi mulţumiţi spre casele lor. M-am plimbat și eu pe uliţele din sat, am vorbit cu oameni, i-am fotografiat, ne-am povestit una-alta şi am găsit cel puţin 7 motive pentru care aş petrece o altă zi la Gura Râului.

SUS: Gura Râului, Sibiu
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

7 motive pentru care merită să mergi la Gura Râului

» ATMOSFERA «

Este atmosfera unui sat ce mai păstrează, prin cei vârstnici, tradiția, autenticul vieții de altădată. A fost un sentiment extraordinar când am văzut atâţia oameni în port popular. Sunt de fapt ultimii care au apucat vremurile când portul popular era îmbrăcat şi în viaţa de zi de zi, atunci când mergeau să muncească la câmp.

Azi costumele sunt păstrate în ladă şi doar la o zi specială ― duminica, la biserică, sau de sărbători creştine și evenimente din lumea satului ― le mai scot. Dar atâta vreme cât e şi aşa, eu spun că tot e bine.

» SIMPLITATEA «

SUS: Slujba de Bobotează, Gura Râului
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

După ce slujba de Bobotează s-a terminat și oamenii au fost botezați de preot, au pornit încet spre casele lor. În câteva minute, toată forfota a dispărut şi s-a aşezat o linişte ireală. Aşa este de cele mai multe ori. Aveam impresia că sunt într-un parc tematic perfect.

Din fericire, nimic nu e fals aici, asemenea sate în care regăseşti simplitatea unor lucruri pierdute în alte părţi încă există în Transilvania. O plimbare alene prin sat şi prin împrejurimi a fost exact ce aveam nevoie pentru a aprecia din nou farmecul vieţii tihnite de la ţară. Pe care, aşa este, l-am trăit aici din plin şi aş vrea să-l regăsesc de fiecare dată când mă voi întoarce.

» OAMENII «

Până la urmă ce ne împinge spre călătorii? Probabil şi dorinţa de a cunoaşte alţi oameni. Dincolo de toate frumuseţile unor locuri, rămân oamenii pe care avem ocazia să-i întâlnim, să stăm de vorbă cu ei, să-i cunoaştem.

Cu unii, păstrăm legătura şi rămânem uneori prieteni pe viaţă. Nu fac o înşiruire de epitete despre gurenii întâlniți, de la minunaţi la calzi şi buni. Dar unii mi s-au cam lipit de suflet. Dacă la Gura Râului n-ar fi nimic altceva, doar ei, tot merită să merg acolo, pentru a-i privi şi vorbi cu ei. Sunt, cei mai mulți, oameni cu suflet bogat.

» PORTUL «

SUS: Femeile în vârstă îmbracă
și astăzi portul popular
pentru a merge la biserică,
într-o zi obișnuită de duminică
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Simplitatea e greu de atins pentru că înseamnă întotdeauna eleganţă. Costumele lor tradiționale, simple şi sobre, în alb şi negru, au fost împrumutate din vechea ţinută austriacă. Este o încântare să vezi atâta lume în port popular. Sper să rămână mereu unul din cele şapte motive de a călători la Gura Râului.

Te poate inspira

» La pas prin sate din Mărginimea Sibiului: de la Tilișca la Fântânele

» BISERICILE «

SUS: Biserica Mică (biserica sfânta Paraschiva)
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

În sat sunt două biserici numite de localnici Biserica Mică (biserica sfânta Paraschiva) şi Biserica Mare (biserica sfinții Mihail și Gavril).

Cea mică datează, după o însemnare, încă din perioada medievală, fiind printre cele mai vechi monumente de acest fel din Mărginimea Sibiului. Cea mare, denumită şi Catedrala Mărginimii, datorită grandorii ei, a fost înălţată în 1887. Andrei Șaguna a inițiat și a dorit să se ridice această biserică. Visul lui s-a realizat după 14 de ani, însă el nu l-a mai văzut pentru că a murit în 1873.

În zi de sărbătoare, este minunat să participi, alături de săteni, la întregul ritual al unei slujbe. În plus, în biserica mică (preferata mea) eu am găsit un adăpost primitor pentru a mă încălzi un pic în zilele reci de toamnă și iarnă.

» ÎMPREJURIMILE «

SUS: O vedere de la Chiatra Gurguiată
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

La 2 kilometri de centrul satului, spre lac în sus, este Trecătoarea Lupilor, o pârtie de schi de aproximativ 500 de metri lungime, pentru începători până la nivel intermediar. Are și teleschi, este dotată cu instalaţie de nocturnă şi am văzut şi un centru de unde se poate închiria echipament (schiuri, clăpari), dar şi sănii, ATV-uri.

Pentru a privi satul și împrejurimile lui, urcă la Chiatra Gurguiată – e un traseu marcat, ușor, ce trece puțin printr-o pădure.

» INSPIRAȚIA «

Stăteam în biserica pregătită pentru slujba de duminică, era liniște și plăcut și tot felul de gânduri amuzante mă copleșeau. Cum ar fi, poate într-o zi voi fi şi eu trecută în lunga listă a oamenilor de seamă care au făcut cinste satului doar pentru că l-au vizitat şi au petrecut aici o vreme în căutarea inspiraţiei pentru scrierile lor.

Până la acea zi (când eu nu voi mai fi, firește), am fost impresionată când am aflat cine a poposit în acest sat. Da, aşa este, întotdeauna sunt alţii înainte. Eu încă mai visez să fiu prima care descoperă un loc, dar atunci nu prea cred că aş povesti de el. Pornit prin ţară să culeagă folclor, Mihai Eminescu a ajuns, se spune, şi în această aşezare.

Lucian Blaga a fost întotdeauna îndrăgostit de aceste locuri, iar Bocca del Rio i-a fost mereu la suflet. Cum altfel? Tot în acest sat, au găsit deseori inspiraţie şi tihnă George Coşbuc, Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu (a fost preot la Orlat), Octavian Goga, Liviu Rebreanu (se spune că aici a început să lucreze la romanul Ion).

» De-a lungul râului Cibin, ce străbate satul, oamenii din sat au construit o mulţime de joagăre şi pive.
» De aici vorba răspândită în Mărginime: gurenile le vin banii pe apă.

7 motive pentru care merită să mergi la Gura Râului
» ESENȚIAL «

• Regăsești atmosfera unui sat ce mai păstrează, prin cei vârstnici, tradiția, autenticul vieții de altădată.
• De sărbători și în zile de duminică, cei vârstnici merg la slujba de la biserică îmbrăcați în port popular.
• Un sat unde farmecul vieţii tihnite de la ţară nu a pierit de tot.
• Biserica mică din sat datează din perioada medievală.
• Lucian Blaga a fost întotdeauna îndrăgostit de aceste locuri, iar Bocca del Rio i-a fost mereu la suflet.

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest