Când mă întorc dintr-o călătorie, prima întrebare pe care o aud este de obicei ce ai văzut. Mi-ar plăcea mai mult ceva de genul ce oameni ai cunoscut, ce experienţe ai trăit, ce ai încercat nou, ce arome ai descoperit, ce cuvinte ai învăţat, ce poveşti ai ascultat.
Călătoriile mele se învârt în jurul experienţelor. Nu am pasiunea de a contabiliza şi aduna locuri. În schimb, întotdeauna am colecţionat experienţe. Cât mai multe. Dincolo de a vedea cât mai mult, vreau să adun amintiri şi poveşti. Asta am fost mereu şi ştiu că nu vreau să schimb nimic aici.
Zilele acestea m-am gândit la acele experienţe, momente de viaţă care mă fac să zâmbesc şi să mă bucur cu tot sufletul atunci când se întâmplă. 
Şi am făcut o listă, pe care aş putea să o completez la infinit (dar m-am oprit la un moment dat), cu tot felul de lucruri, exact aşa cum mi-am amintit de ele, fără o ordine anume. Aşadar, în cinstea celor mai simple bucurii.
# Un răsărit de soare primăvara, un apus de soare toamna; evident, nu numai.
# Luna plină.
# Un câmp plin cu maci.
# Un dig.
# Plaja.
# Începuturile. Schimbările. Provocările.
# O conversaţie frumoasă.
# Un proiect nou.
# O noapte petrecută pe străzile Sighişoarei.
# Elefanţii, mai ales cei micuţi. 
# Marea, indiferent cum s-ar numi şi unde ar fi; e clar că şi oceanul intră aici.
# O salamandră care îmi iese în cale.
# Liniştea.
# Vorbele înţelepte ale unor oameni trecuţi cu rost prin viaţă.
# A cutreiera păduri şi a privi de sus, de lângă cer, peisaje pictate de natură.
# Momentul când savurez un ceai de plante sau o cafea dulce.
# Dimineţile în care umblu desculţă pe pajiști acoperite de rouă.
# Momentul când (cred că) fac o fotografie frumoasă (mă străduiesc).
#Un zbor, cu parapanta sau cu balonul, poate ceva mai puţin cu avionul, dar fie… înseamnă la urma urmei o altă destinaţie.
# Când călătoresc şi o localnică pe care o întâlnesc pentru prima dată mă invită în casa ei ca să mă odihnesc puţin şi să beau o cafea, o cană cu lapte…
# Călătoria solo şi depăşirea a tot felul de temeri.
# O carte cu o poveste frumoasă.
# Doi tineri îndrăgostiţi care merg îmbrăţişaţi pe stradă.
# Doi oameni în vârstă mergând pe stradă ţinându-se de mână.
# Muzica pe discuri de vinil, la pick-up.
# A scrie; acele momente când nimic nu mai există şi totul este perfect, eşti doar tu şi cuvintele.
# Un traseu pe munte. Momentul plecării într-o nouă călătorie.
# Momentele cu dulci şi simple răsfăţuri.
# Un kürtőskalács.
# Un cappuccino.
# Un tiramisu italian şi o salată mediteraneană (astea mă fac să îmi fie mereu dor de Italia).
# Un festival colorat.
# Mirosul fânului proaspăt cosit.
# Când vine primăvară: momentul cel vesel al lunii martie.
# Sunetul tulnicului în Apuseni.
# O plimbare cu barca sau cu canoe. Sau rafting.
# O încurajare.
# Un pui de somn în iarba verde, sub cerul înstelat.
# O barză. O lebădă. Cântecul mierlei.
# Un sat cu case albe şi flori la ferestre.
# O îmbrăţişare. Un sărut. O vorbă tandră.
# Un dans pe malul Senei.
# A oferi a doua şansă. A mi se oferi o nouă şansă.
# Viaţa imprevizibilă, şireată şi absolut formidabilă. 
» Tu ce spui? «
◌ Care sunt acele lucruri, momente, ce te bucură şi te fac să zâmbeşti atunci când se întâmplă?
◌ Primele de care îţi aminteşti…
Join the discussion
– privelişti de la înălţime
– Ravello
– fântâni şi statui inedite
– plimbare pe străzile Romei
– ploaie la mare
– o îmbrăţişare
– plimbat cu bicicleta pe malul mării
Foarte frumoasă provocarea 🙂
Lucrurile care ma fac pe mine sa zambesc:
– sa alerg desculta pe malul marii
– sa stau tolanita intr-un camp inflorit
– provocarile si inceputurile
– o carte buna
– o priveliste din varf de munte
– rasaritul si apusul soarelui care e fermecator indiferent de unde se vede
Si mai sunt, multe, multe alte simple bucurii…. acestea sunt doar o parte din ele
Ce idee grozava!!!
– Viena
– inghetata de capsuni
– o carte buna, neaparat cu o cafea buna
– cu bicicleta impreuna cu baietii mei
– visinata de la matusa mea
– coronitele de flori de camp, de cand ma stiu
– amintirile cu bunicii de la Targoviste
– sa lucrez in gradina
– o seara cu sotul meu – numai noi doi!
:)) La partea cu salamandra nu ne potrivim:)). În Italia întâlneşti şopârle şi salamandre peste tot, la soare, vara, pe pietre. În special pe insule e o adevărată invazie:))
O, da, priveliştile de la înălţime sunt senzaţionale… Păi mă bucur dacă spui că e frumoasă provocarea, asta am şi dorit! 🙂 Merci, Andra!
Da, da, ştiu că sunt mult mai multe, şi eu de-abia m-am oprit… 😀 Daaa, priveliştea din vârf de munte pe cine oare nu ar bucura?
Uau, mi-ai amintit de coroniţele de flori de câmp, în fiecare an îmi făceam! Îmi place lista ta!
OMG! Eu ziceam o salamandră mândră, una acolo, din când în când… ! Chiar sute plus şi şopârle, hmmm… cred că te înţeleg! 😀
Budapesta seara
Baia Mare primavara
Londra toamna devreme
sala arhiplina de la meciurile de handbal
o ciorba de burta
etc.
As putea continua mult si bine, dar astea mi-au venit in minte din prima 🙂
Budapesta seara, da, clar! Ştiu, şi eu aş fi putut scrie un roman, greu m-am oprit… 😀
-un apus, apoi un rasarit pe varf de munte;
– o noapte la cort…oriunde;
-portocale coapte in pomi iarna;
-liliacul inflorit primavara;
– mirosul reginei-noptii si cantecul greierilor in noptile de vara;
– un platou cu fructe de mare la malul oceanului/marii;
– un vin fiert la o cabana pe munte dupa o intreaga zi prin zapada;
-fiecare privire pe care mi-o “arunca” Azorel;
…si ar mai fi multe ….
O da, si un kürtőskalács!!!!! Ce pofta mi-ai facut!
Asta cu Azorel e drăguţă tare şi o înţeleg perfect! 🙂 Îmi plac mult momentele tale de bucurie, simple şi unice… 🙂
Eu am o vorba care-mi place, a tot circulat pe net “Life begins at the end of your comfort zone”. Eh, pana nu ajung intr-o situatie din asta nu ma simt bine :). In rest, ca tot omul… sau nu prea. Mai am o placere vinovata, sa observ oamenii. Ma asez intr-un colt mica mica si ascult, vad, miros… nu ma satur niciodata. Suntem atat de diferiti :).
de fapt acum mi-am dat seama ca vorbim despre cele mai simple bucurii :))). Aaaaa, m-ai incurcat. Complicate sunt lucrurile simple, nu-i asa?
Singura bucurie simpla care-mi vine in minte acum este cand dau publish la un articol de care sunt multumita, lucru care se intampla destul de rar in ultima vreme 🙁
– o cafea fierbinte sau o bere rece fiecare la timpul ei
– o poza faina pentru care ai tras jdemii de cadre
– mirosul padurii de brad
si mai sunt…
un copac, un rasarit (sau apus), o pisica iesita in calea mea de pe te miri unde, o fereastra, o usa intredeschisa prin care pot spiona (heh!), un fruct aromat, o ploaie de vara, neasteptata (sau chiar si anuntata), un val de mare/ocean si o unica scoica intr-o imensitate de nisip :). frumoasa provocare! multumesc!
Frumos, Lara, mulţumesc pentru că ai împărtăşit aici câteva din acele momente simple care te bucură… 🙂
🙂 Oh, mirosul pădurii de brad… Cât priveşte articolele, eşti tu tare exigentă cu tine, ceea ce nu este rău deloc! 🙂
O, Doamne, dar cate nu sunt acum, ca ne gandim la ele! Toate cele enumerate de tine Mira si multe din cele din commenturile de mai sus. Dar hai sa mai adaung si eu:
– sa aud cum bate toaca (ca tot nu e mult de cand am auzit-o )
– un vaiet prelung de tulnic
– sopotul Ariesului in fata cabanei mele
– mirosul de fan proaspat cosit
– pacanitul vesel al unei roti de moara (de apa, evident)
– rotitul soimului in taria cerului
– stralucirea si inaltul stelelor, vara
– oracaitul broastelor seara, cand vine ploaia
– fosnetul vantului prin crengile salciei plangatoare, inainte de furtuna
– zgomotul valurilor cand se sparg de tarm
– gustul fragilor salbatici
– o libelula verde-albastra, oprita din zbor, pe o planta
– un cal frumos
– sa stau sub o bolta de trandafiri parfumati
– sakura la Kyoto
– un iaz pe care cad stropii de ploaie si in care se oglindeste o pagoda, in curtea unui templu japonez
…si multe altele, dar nu vreau sa-ti mai rapesc din spatiu:)
Sakura la Kyoto, ăsta e şi unul dintre visurile mele… 🙂
Haha, mă bucur că ai împărtăşit atâtea lucruri şi momente simple care sunt convinsă că pe mulţi dintre noi ne încântă. Mulţumesc, Adriana!