Trecând într-o zi prin faţa renumitei Café de Flore, cafenea despre care până atunci citisem şi auzisem probabil tot, aşadar aveam impresia că ne cunoaştem de multă vreme, m-am întrebat cine pe cine a făcut celebru: scriitorii, artiştii de tot felul, ei au fost cei care i-au adus faimă cafenelei pariziene sau s-a întâmplat fix pe dos.
Mă gândeam de fapt la multe alte cafenele cu renume din lumea noastră largă. Nu am încercat însă să găsesc un răspuns, nici nu am stat să scotocesc după el, dar, mi-am spus, că asta e potriveala perfectă între om şi loc.
În vechile cafenele ale Parisului, îmi imaginam atmosfera nebună a unor vremuri stinse.
Băuturi puternice,
porţii de varză murată,
trabucuri aromate,
conversaţii, beţii, certuri,
din când în când bătăi,
oameni care ştiau
al naibii de bine
să îşi trăiască viaţă,
să-i smulgă tot
ce se poate
şi să o aşeze apoi,
fiecare în felul lui,
în cuvinte,
culori,
sunete,
forme de daltă.
Café de Flore, deschisă sans doute (fără îndoială), aşa cum scrie pe site-ul lor, în 1887, era una din cafenelele preferate, printre mulţi alţi faimoşi, de Ernest Hemingway. Aici venea, comanda ceva de băut (uneori şi de mâncat, mai ales dacă era mulţumit de ceea ce a scris şi, fireşte, în tinereţe, dacă avea bani) şi scria.
Le Café de Flore, 1975 – Fotografie Jeanloup Sieff | Le Café de Flore, 1952 – Fotografie Robert Capa
Le Café de Flore, în 1900
Le Café de Flore, 1945 – Fotografie Robert Doisneau | Le Café de Flore, 1953 – Fotografie Ed van der Elsken
Le Café de Flore, 1959 – Fotografie de Boris Lipnitzki
Featured – Le Café de Flore, 1958, Fotografie de Dennis Stock
Gândindu-mă la toate acestea şi privind aceste fotografii alb-negru m-a prins dorul de Paris şi m-a agăţat nostalgia aia din Midnight in Paris pentru un timp apus, de o boemă dusă.
Aşa mi se întâmplă întotdeauna când e vorba de Paris, şi doar mi-a spus Hemingway că în oraşul ăsta nu poţi să ştii niciodată.
Povestea acestei cafenele a ajuns la 127 de ani. Așezată la intersecția dintre bulevardul Saint-Germain și Rue (strada) Saint-Benoît, în Saint-Germain-des-Prés, arondismentul 6, Café de Flore a devenit una din atracțiile turistice ale Parisului.
» Tu ce spui? «
◌ Ai fost la Café de Flore?
◌ Îţi place să mergi în cafenele despre care ştii că au fost cândva locuri preferate de scriitori, artişti faimoşi?
◌ În ce cafenele „renumite” ai fost la Paris?
Join the discussion
Sa stii Mira ca nu prea am mers la astfel de cafenele, nu m-au tentat in mod deosebit. Dar pentru ca urmeaza o vizita la Paris in curand, ma gandeam la “Café des Deux Moulins” din Montmartre, unde se pare ca s-a filmat “Le fabuleux destin d’Amélie Poulin” – pe care oricum nu l-am vazut :)).
Uite că e în început! 🙂
Am fost la Les Deux Garcons în Aix en Provence, o cafenea frecventată de Cezanne şi Zola, printre alţii. Însă servirea a lăsat mult de dorit, cred că am aşteptat vreo 45 de minute doar pentru nişte apă şi un platou cu brânzeturi… Sunt unele cafenele care chiar dacă nu au o istorie celebră compensează printr-o atmosferă drăguţă, de-asta le preţuiesc mai mult pe acestea 🙂
Tu ai dreptate, Andra. Multe cafenele din acestea trăiesc doar cu poezia vremurilor că au fost cândva preferate de diverşi artişti, unele sunt şi azi, chiar cea din exemplul tău, dar nu neapărat despre servirea de azi e vorba, ci despre istoria locului… Îmi imaginez întâmplările de acolo şi mă încântă gândul când ştiu că stau într-un loc unde a stat un scriitor care îmi place.
Foarte interesant. Este un loc pe care imi doresc sa-l vad in Paris.