Din când în când, opresc. La Lancrăm

În 1999, a fost deschisă pentru vizitatori casa unde s-a născut, a copilărit și a locuit până în anul 1909, cel care avea să fie marele filozof Lucian Blaga. Casa memorială Lucian Blaga se află în Lancrăm, o localitate la 18 kilometri de Alba Iulia. Este administrată de Centrul Cultural Sebeș și poate fi vizitată, în funcție de sezon, după programul ce este afișat pe website-ul centrului. Am revenit aici în octombrie 2019. Prețul biletului a fost atunci de 5 lei și nu era taxă suplimentară pentru a face fotografii.

Casa părintească din Lancrăm,
sat situat între orăşelul Sebeş, Alba,
şi Cetatea Bălgradului (Alba Iulia)
era o clădire veche, destul de masivă
în asemănare cu celelalte case dimprejur.
Ne rămase de la moșul Simion Blaga,
care fusese pe vremuri, până pe la 1870,
preot în sat. Către uliţă, de o parte şi
de alta a ogrăzii, erau două grădiniţe
împrejmuite cu stâlpi de zid şi de gard
– una de flori, cealaltă, mai mică şi
chiar în faţa casei – cu straturi
sterpe: aci se ofilea în permanenţă un pin,
de sub care culegeam adesea acele căzute,
gălbui, înmănuncheate la un capăt, ca nişte
ţânţari cu cinci lungi picioare. În aceeaşi
grădiniţă se înălţa uriaşul castan,
ce copleşea cu coroana lui toată casa.
Bănuiam sub scoarţa castanului lăcaşul
unui duh legat în chip misterios de
destinul casei şi al familiei
(castanul avea să se stingă de altfel, mai
târziu, tocmai în anul când murea şi Tata).
Trepte de piatră, cizelate de paşi şi netezite
de ploi, suiau din curte în casă. Alături era
gârliciul, pe unde coboram în pivniță, pe lespezi,
sub care forfotea umedă și cu miros pătrunzător
o enormă prăsilă de broaște rîioase. Spre curte
casa era în întregime acoperită de viță sălbatică,
cu rod mărunt.
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

Grăbit, nu-i aşa? Şi eu la fel. Sunt mereu pe fugă. Şi totuşi, nu mi se potriveşte deloc acest stil. Uneori mă trezesc brusc din viteză, nu neapărat a maşinii, mai degrabă a timpului ce mă presează ca un nesuferit, pun frână şi gata, m-am oprit.

» Pe Ulița Veche «

SUS: Din curtea casei unde s-a născut și a copilărit Lucian Blaga, azi Casa memorială Lucian Blaga
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

De câteva ori, s-a întâmplat ca locul să se numească Lancrăm. Aşa cum s-a întâmplat ca în această casă de la numărul 234, azi 71, de pe uliţa Veche, acum strada Veche, din Lancrăm să se nască şi să-şi petreacă toată copilăria Lucian Blaga (1895 ― 1961). A fost al nouălea și ultimul copil al Anei și al lui Isidor Blaga. Dintre ei, șase au ajuns la vârsta maturității și toți au avut studii superioare, în domenii diferite.

La început de adolescenţă, Lucian a trebuit să își părăsească satul natal. Mama lui a fost nevoită să vândă casa, după ce soțul i-a murit în 1909. S-au mutat la Sebeş, în casa fiicei celei mari care avea o situație materiale bună.

» Hronicul «

De-a lungul timpului, casa a avut mai mulţi proprietari, mai exact, trei, şi abia în 1995 statul român (prin Ministerul Culturii) a reuşit să o cumpere şi să o tranforme în casă memorială. Cu toate acestea, casa nu a fost modificată semnificativ și a fost reconstituită exact aşa cum era în vremea când Lucian Blaga şi-a petrecut aici primii ani ai vieţii.

Geamurile și ușile au rămas cele din vremea bunicului Simion, din partea tatălui, cel care a construit casa în jurul anului 1860. În 1870, anul care apare inscripționat pe fațadă, i-a dat-o fiului său Isidor, după ce acesta s-a căsătorit.

» Specialiștii au fost inspiraţi din descrierile făcute de poet în Hronicul şi cântecul vârstelor și au restaurat casa în forma ei originală.
» Multe din manuscrisele, fotografiile şi documentele care se găsesc aici sunt reproduceri după originalele aflate la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti.
» Rudele poetului și în mod special fiica lui, Ana-Dorica Blaga, cunoscută ca Dorli Blaga, dar şi săteni, au donat diverse obiecte şi astfel s-a putut recrea atmosfera casei din vremea în care a aparţinut familiei Blaga. Poţi vedea autentice piese de mobilier ţărănesc, obiecte tradiţionale ţărăneşti, fotografii. Sunt în colecţie şi câteva manuscrise originale, cărţi cu autograful poetului, tablouri.

Aceasta era lumea mea:
casa, șura, stogul de paie
de după șură, în care îmi făceam,
în fiecare vară, un adevărat labirint,
în firidele căruia îndesam
pepenii galbeni, să se coacă mai degrabă.
Zarea mea spre răsărit era cuprinsă
de coasta cu viile şi cu „râpile roşii”,
nişte formaţiuni geologice bizare
ca o arhitectură de poveste,
sau ca o aşezare de temple egiptene,
cu columne de cremene şi foc.
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

» Șura «

SUS: În „șură” se organizează azi evenimente culturale
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Gospodăria mai avea șură, grajd și două magazii. Șura a devenit o sală de conferințe unde au loc diferite evenimente culturale, inclusiv festivalul anual dedicat lui Lucian Blaga, la începutul lunii mai.

Şura din fundul curţii,
de dimensiuni neobişnuite,
cu porţi mari ce se deschideau
din toate încheieturile, comunica
celui ce intra în ogradă un simţămînt
de aşezare, de durată, de statornicie.
Clădirea cuprindea încăperi spaţioase
pentru care şi unelte, poduri vaste
pentru nutreţuri, grajduri şi cămări.
Lucruri, de al căror inventar nu mai
ţinea nimeni seama, zăceau răvăşite
prin şură. în anii copilăriei mele
privirea se mai poticnea pe-aici
şi de unele maşini agricole, din
cele multe, pe care Tata şi le
procurase pe vremuri de la Pesta.
Tata, deşi preot şi un mare iubitor
de carte, închinat grijilor spirituale,
fusese în tinereţe şi un priceput,
îndemînatic, harnic gospodar.
El, cel dintâi, s-a încumetat
să aducă în regiune maşini,
menite să cruţe puterile omului:
o greblă mecanică, cu loc de şezut
înalt, de pe care puteai să cazi
uşor ca de pe un cal nărăvaş,
o maşină de treierat, o altă maşină
— de îmblătit cu o semistabilă
cu aburi şi horn zvelt, care în
repaos era culcat pe-o furcă.
Locomobilei îi spuneam „ghibolu” (bivolul).
în ciuda profesiunii sale dumine-cale,
Tata ţinu să-şi treacă şi examenul de maşinist,
încercare închipuită de el mai mult ca un
îndemn pentru alţii. Cîteva veri în şir,
Tata a cutreierat satele cu maşina de îmblătit,
pînă la Cheile Turzii şi pînă dincolo de Orăştie.
După ce şi-a însuşit subtilităţile tehnicei,
Tata fu repede lovit de plictiseală,
iar în această stare de lâncezeală,
el cedă maşina câtorva ţărani din Lancrăm,
pe care i-a iniţiat în noua meserie.
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

» Casa «

SUS: Soba se afla între încăperi, așa cum este și azi.
Costumul popular i-a aparținut soției lui, Cornelia.
L-a purtat la o serată în Lisabona, Portugalia,
unde Lucian Blaga a fost ambasador. Cum
a reprezentat România, a ales pentru costum
piese din diferite zone ale țării.
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Casa a păstrat structura ei originală. Are trei încăperi și o bucătărie. Camerele micuţe învăluie în ambianţa casei vechi ce ține multe amintiri în ea. Sunt expuse numeroase obiecte ce i-au aparținut filozofului, de la manuscrise, ediții princeps, portrete, fotografii, la obiecte de mobilier – masa, scaunele, biblioteca, dar și penița de scris.

În casă se urmau în şir patru încăperi,
dintre care una era de „lux”: odaia
spre uliţă („casa dinainte”, cum îi ziceam),
un modest salon, aproape totdeauna
sumbru, care se deschidea rar de tot
şi numai musafirilor de la oraş.
În acest salon, mobilat într-un fel
mic-burghez, domnea totdeauna o răcoare
de piatră. Mi-aduc aminte de două
dulapuri vechi, de nuc, cu uşi
ce luceau în jocuri ca de apă,
şi de-o comodă Biedermeier,
pe care un ceas auriu,
pus sub un clopot de sticlă, cânta,
când era „tras”, două melodii vieneze
cu sunete metalice, săltăreţe
şi uşurele, ce evocau o epocă.
De multe ori mă furişam în salon
numai ca să declanşez automatul
închis sub clopotul de sticlă.
Întorceam resorturile, ce pîrîiau
şubrede, cu o cheie ruginită,
şi melodiile începeau
să picure!
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

SUS: Din interiorul casei memoriale Lucian Blaga.
În odaia de „lux”, cea spre uliţă,
se află valiza de student
și paltonul cu pălăria
din perioada când a lucrat în diplomație.
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

SUS: Din interiorul casei memorial Lucian Blaga, Lancrăm
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

După terminarea studiilor și obținerea doctoratului în filozofie, la Viena, a lucrat 14 ani în diplomație. S-a reîntors în România, ca profesor de filozofie în cadrul Universității din Cluj-Napoca, unde a fost înființată special pentru el o catedră.

Nu ştia Mama prea multe,
dar nimerea fără greş tonul lumii ireale,
încât chiar glasul ei mi se părea că vine
dintr-o a patra dimensiune a spaţiului.
La dorinţa mea ea îmi repeta adesea o poveste,
ce aducea cu „Tinereţe fără bătrâneţe”.
Basmul se mişca la început printr-o lume reală,
ca s-o ia apoi, pe imperceptibile trepte,
spre alt tărîm.
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

» Bucătăria «

SUS: Bucătăria
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Decorul bucătăriei redă stilul tradițional din acea perioadă. A fost refăcut din obiecte donate în special de oameni din sat.

Între casă şi şură,
se înghesuia, pitită,
bucătăria de vară,
străjuită de-un dud
cu frunza deasă,
sub care vara luam masa,
învăluiţi de cântecul
puterilor păsăreşti.
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

» Grădina «

SUS: În grădină
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

În timpul în care a locuit aici familia Blaga, grădina era largă, se întindea până în șoseaua principală. După ce gospodăria a fost vândută, unul dintre proprietari a vândut la rândul lui o jumătate din grădină. Sunt și astăzi meri și pruni, un nuc, iar în zile însorite au loc diferite șezători literare.

» Fântâna «

SUS: Fântâna cu cumpănă
din curtea casei memorialr Lucian Blaga
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Poţi să stai aici cât doreşti, să visezi, să citeşti, să te laşi dus de metafore şi amintiri şi să începi a crede că veşnicia s-a născut la sat.

Nimic nu tulbură atmosfera molcomă din curte. Este o zi tihnită, când nici cocoşii nu îndrăznesc să rupă tăcerea cu glasurile lor răsunătoare. Fântâna cu cumpănă este aici. Chiar şi azi poţi să scoţi apă şi să îți potolești setea. Aşa cum probabil a făcut de multe ori și cel care, pe atunci, nu visa metafore la cumpăna apelor.

În călătoriile pe care le făcea deseori prin sate din Transilvania, unul dintre cele îndrăgite a fost și Gura Râului, Bocca del Rio, Lucian Blaga trecea de fiecare dată prin Lancrăm, pe la casa copilăriei lui, unde era, fireşte, întotdeauna bine primit.

Umblând odată pe uliţă cu ochii în sus,
am băgat de seamă că cerul venea tot
cu mine. Zenitul se mişca din loc
— ţinîndu-se neîntrerupt deasupra mea!
Era o descoperire cu totul nouă,
pe care mă simţeam obligat să o păstrez
ca un mare secret în cel mai ascuns
ungher al inimii. începeam să-mi tălmăcesc
viitorul, pe linia de vis a acestei descoperiri,
încît pentru nimic în lume, nu m-aş fi încumetat
s-o împărtăşesc şi altora.
În fiecare zi puneam zenitul la încercare,
dacă se mai ţine pe urmele mele sau nu.
Aş fi fost fără îndoială dezamăgit de moarte
să fi aflat într-o zi că zenitul mă trădează.
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

» Două vârtejuri «

SUS: Mormântul lui Lucian Blaga se află în vechiul cimitir din curtea bisericii.
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Înainte de a pleca din Lancrăm, am trecut şi pe la mormântul poetului, şi al soţiei lui, Cornelia. Am aprins o lumânare. Râpa Roşie nu se mai vede acum. Atât şi-a dorit de la Lancrămul pe care l-a purtat mereu cu el. Se pare că a fost prea mult.

Pornim pe urmă iar,
ca două vârtejuri
de vară
pe drum…

SUS: Râpa Roșie
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Mă depărtez din nou de Lancrăm, arunc o ultimă privire spre Râpa Roşie. Ciudat, mi-am ostoit un dor, îmi dau târcoale altele.

Din când în când, opresc. La Lancrăm
» ESENȚIAL «

• Curtea e mare, primitoare, cu flori, cireși, fântâna cu cumpănă și băncuțe rustice.
• Casa are trei încăperi și o bucătărie. Pot fi văzute manuscrise, fotografii, scrisori, documente, mobilier.
• Șura a fost transformată într-un spațiu unde au loc diferite evenimente culturale.
• Pe lângă casă și curte, este și o grădină unde se află o micuță livadă.
• Mormântul lui Lucian Blaga este în cimitirul vechi din curtea bisericii, nu departe de casa memorială.
• În fiecare an, în luna mai, are loc aici Festivalul Internațional Lucian Blaga.

SUS: Toamna la Casa memorială Lucian Blaga
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

» miniGhid «

Unde se află: Strada Veche, 71, Lancrăm, județul Alba, Transilvania
Cum se ajunge:

• Cu mașina: În Lancrăm, se intră pe strada Veche; există panou ce indică spre casa memorială.
• Cu mijloc de transport în comun: Între Sebeș și Alba Iulia, circulă zilnic și la intervale regulate microbuze. Detalii despre orar poți afla dacă suni la Autogara din Alba Iulia.
• Distanțe: din Alba Iulia – 18 kilometri ; din Sebeș – 5 kilometri.

Vizită: Casa memorială Lucian Blaga poate fi vizitată în orice zi, mai puţin în ziua de luni. De două ori am fost în zilele de duminică, la ore diferite, şi am găsit întotdeauna deschis, fără să anunț. De altfel, vizitele nu trebuie anunțate, dacă nu sunteți în grupuri mari.

Foto: Pentru a face fotografii, nu există taxă suplimentară.

Web: Detalii despre program poți afla de pe site-ul oficial – Casa de Cultură „Lucian Blaga” Sebeș.

⤳ Idee: Dacă ești cu mașina, poți ajunge ușor și la Râpa Roșie. Trebuie să mergi în Sebeș.

» Articol actualizat în octombrie 2019 «

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest