În lumea de început de lume

Poate sună (puţin) egoist, chiar este un soi de egoism, de ce să nu recunosc, dar câte locuri din lumea asta cunoşti care îşi mai păstrează şi azi autenticitatea? Aşa cum au fost ele la începutul începutului. Cum ne imaginăm că au fost.

Aici, în Cheile Râmeţului, eu mă declar îndrăgostită fără leac. Până la 18 ani am locuit în apropiere şi nu de puţine ori mergeam cu bicicleta până la Râmeţ (asta însemna la cabană) şi mai departe, pe jos, spre chei, să-mi încarc gândurile cu aerul sălbatic de Trascău.

Cu cât ajungi mai departe,
intri într-o lume
de început de lume,
o zonă modelată
în întregime
de natură,
cu peisaje maiestuoase.

Spre deosebire de alte chei, acestea nu pot fi traversate cu maşina. Asta m-a bucurat întotdeauna. Pot fi parcurse doar la picior. La urma urmei, acestea au fost întotdeauna cheile mele. E normal să le păzesc. Câte locuri îşi pot păstra farmecul în momentul în care omul, acest mare civilizator al lumii, reuşeşte cu măiestrie să distrugă tot ceea ce natura a făcut posibil şi perfect?!

SUS: În Cheile Râmețului, munții Trascău, Apuseni
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Sunt porţiuni când trebuie să mergi căţărat pe stânci, ţinându-te de cabluri suspendate (cea mai simplă, de fapt, dar care îi face pe mulţi să renunţe), să urci pe stânci abrupte, să treci prin apa ca gheaţa. Iată motivele pentru care acest loc este prea puţin străbătut de turişti până la capăt. Doar drumeţii, iubitori de munte, vin pregătiţi pentru această aventură.

Este de preferat să-ţi planifici traseul în timpul verilor şi, desigur, ţine o ureche aplecată şi la prognoza meteo. Nu-mi imaginez că ar putea fi o aventură să te apuce furtuna aici.

SUS: La apus, Trascău, Apuseni
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Ultima dată când am fost în chei și când, pentru prima dată, am făcut şi câteva fotografii, începea să se lase amurgul (dar tu nu ar trebui să faci asta). Eu mi-am permis, având în vedere că ne cunoaştem de multă vreme (dar cu siguranţă nu o să experimentez încă o dată). Cu toate că finalul de zi m-ar putea convinge.

A fost un final de început de lume: exact aşa cum îmi imaginez eu momente
din viaţa celor care credeau în zei, cu nopţi sub cerul liber, sunete de râu,
o lună venită mai aproape, să stea şi ea la taifas sau poate doar să-i vegheze.

Și totuși, de ce iubesc atât de mult Cheile Râmeţului? Pentru sălbăticia naturii. Pentru acel sentiment că aici sunt ferită de tot ce e urât în lume, că pe aceste drumuri mai pot întâlni oameni, trăitori în alte vremuri, care îmi spun vorbe pe care le-ar fi putut rosti chiar Socrate.

SUS: Cheile Râmețului, Trascău, Apuseni
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

E refugiul meu, taina mea, puterea mea. Este locul la care mă gândesc în momente de răscruce. Este acel prieten ce nu ştie să trădeze, doar să încurajeze. Acolo pot să stau în liniște și să mă odihnesc sub cerul liber. Pot să mă feresc de ploaie într-un grajd, acum părăsit. Pot să întâlnesc oameni coborâţi din alt veac şi de care îmi voi aminti mereu.

Te poate inspira

» Feerie de toamnă în Cheile Râmețului

Aşa este pentru mine acel loc. Mereu un leac. O vitamină.

Este prima altfel de lume pe care am cunoscut-o şi care nu s-a schimbat de când o ştiu.

Simplă.
Sălbatică.
Tainică.
Magică.

Cum să nu vreau să păstrez acest loc exact aşa cum l-am cunoscut?

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest