În urmă cu doi ani, pregăteam acest blog ca să iasă în lume. La început, am stabilit această zi ca dată de lansare. Şi 2 aprilie se apropia prea repede şi eu îmi tot spuneam că este mult prea devreme de a fi arătat lumii. Aşa că, am mai lăsat un timp şi, după şase luni de muncă, am închis ochii şi am spus online să fie.
Nu fiindcă totul a fost perfect, mai am astfel de năzuinţe, ci pentru că am considerat că prietenul meu cel mai bun a fost suficient chinuit cu toate detaliile (extravagante, uneori, după părerea lui) pe care le doream.
Acest an de Călătorii la Singular, însă, s-a potrivit prea puţin cu ceea ce era scris în planurile mele, dar a adus întâmplări care au arătat că viaţa ştie întotdeauna să te surprindă cu bucurie. Am trăit cel mai senzaţional minut al vieţii (până acum) şi am făcut un zbor cu balonul peste Alpi. Şi au mai fost câteva momente extraordinare, însă chiar şi numai pentru aceste două anul meu e de celebrat. Toate însă sunt legate de oameni şi locuri. 
Ceva a rămas neschimbat de-a lungul drumului: pasiunea pentru acest blog. Chiar dacă au fost perioade când nu am publicat regulat. Nu a fost gând de renunţare. Doar de potrivire. De regăsire. De a fi aşa cum v-am obişnuit.
Nu am uitat nicio secundă de ce am lansat acest blog. Aşa că, aleg şi acum ceea ce simt că este important. Îmi urmez inima şi o las să văd unde mă duce. Nu o să-mi mai fac mereu griji de ceea ce s-ar putea să meargă rău sau să nu fie perfect, excelent, mereu proaspăt, original. O să privesc mai mult partea cealaltă a lucrurilor şi o să mă bucur de ceea ce merge. Ceea ce se întâmplă bun.
Din când în când un F5 ne prinde bine şi nouă. Fără promisiuni, doar cu câteva gânduri de primăvară nouă: urmează articole şi fotografii inedite, care, sper, aduc valoare conţinutului blogului. Şi, fireşte, pregătiri ca să urmeze călătorii la fel de originale ca şi până acum.
Până la dorinţe, să nu uităm să fim şi recunoscători pentru tot ceea ce avem. Mult, puţin, întotdeauna există un echilibru şi, dacă visăm, ne imaginăm, muncim cu entuziasm, putem obţine. Cred tot mai mult că aşa se întâmplă lucrurile veritabile, care ar trebui să fie. Nu ştiu dacă e de la luna în creştere, din zilele acestea, însă e un gând bun.
Îl poţi purta şi tu. Doar e primăvară. Se poartă gândurile bune, optimiste.
Mira
» Tu ce spui? «
◌ Ce proiect de suflet ai?
◌ Crezi că, dacă știm ce ne dorim și muncim, vom obține? Sau mai e nevoie și de altceva?
Join the discussion
Multi ani inainte blogului, iar tie la cat mai multe calatorii si experiente de neuitat pe care sa le impartasesti cu noi, Mira!
Nu este chiar ziua blogului, dar un mulţi ani prinde bine întotdeauna! 🙂 Să fie, Larisa, să fie!
Un 2014 cum ti-l doresti,Mira, si spor la visat, calatorit, povestit si… trait! eu voi fi aici sa te citesc 🙂
Ştiu, Anda, şi mă bucur mult! Aşa să fie cum zici! 🙂
Mira, iti doresc sa mergi pe acelasi drum, pentru ca, daca iti urmezi inima, calea duce catre ceea ce trebuie sa duca.Chiar daca drumul e anevoios, obositor, cateodata prea lung sau sinuos si nu ai intotdeauna urari din suflet de “Bun venit” si de “La revedere!”. E drumul tau, din inima ta! 🙂 Si noi, cititorii tai, suntem in “peisaj”, cateodata pe drum, cateodata pe margine, dar cu tine!
Aşa cred şi eu. 🙂 Mulţumesc, Carmen!
Ce repede au trecut 2 ani! Parca doar ieri te-am descoperit prima data si iti rasfoiam cu pasiune fiecare articol! Imi place ca scrii din suflet si sper ca si peste 10 ani sa te gasesc tot aici cu povesti despre locuri si oameni, despre aventura si bucuria de a trai!
De fapt, în iunie sunt exact 2 ani! Mulţumesc mult pentru vorbele tale frumoase!