Uneori, chiar dacă nu o știm, avem nevoie de ceea ce japonezii numesc shinrin yoku iar asta sună atât de suav încât, dacă ar fi să ghicesc ce poate să însemne, aș putea inventa tot felul de lucruri.
Știința, fiindcă asta are greutate, poate convinge în mare cam pe oricine că o baie de pădure (google traduce shinrin yoku prin pădure bine, eu aș spune bine de pădure) este cât se poate de sănătoasă. Asta spune știința, dar eu știu că nu am avut vreodată nevoie de studii științifice ca să fiu ademenită să ies afară și să fac o plimbare prin pădure. Tu?
Mai degrabă m-a convins, ca întotdeauna, John Muir cu unele din vorbele lui nemuritoare: Munții mă cheamă și eu trebuie să merg. Sau aventura ne cheamă. La fel am simțit și eu, toamna, aventura, munții și pădurile, toate mă chemau. Era încă toamnă vie – acum e atâta iarnă și monotonie – și nu puteam să stau și să privesc spectacolul doar prin fereastră. Auzisem multe și frumoase despre iezerul de lângă Ighiel, prea multe și prea frumoase de parcă era din poveste. Venise timpul să-l întâlnesc. La ora 7 eram deja în Ighiel ceea ce m-a obligat să stau pe loc o jumătate de oră și să aștept liniștită răsăritul soarelui înainte de a-mi pierde pașii prin pădure.
Înainte și de asta, reușisem să uimesc o femeie în vârstă când i-am spus că merg pe jos până la lac. Nu înțelegea de ce merg pe jos atâta drum și nu cu mașina, dar de fapt sunt doar vreo 12 kilometri – și eu care credeam că oamenii de la țară apreciază mersul pe jos și se bucură, nu se uimesc, de astfel de intenții. Mi-a dat totuși o indicație care mi-a fost de mare folos. Mi-a spus ca la a doua răscruce să o iau stânga, ceea ce am făcut. Și mi-a urat drum bun.
Urma prima mea întâlnire cu iezerul Ighiel. Probabil și tu acum auzi prima dată de acest lac, dar nu îți face griji, sunt mai mulți care nu știu de el dar, spre deosebire de tine, unii nu vor afla niciodată de existența lui. Și nici nu-l vor vedea probabil.
Munții noștri iezere poartă, multe cunoscute cu numele Lacul Iezer (în Rodnei, în Iezer-Păpușa), un pleonasm, aș spune, având în vedere că iezer înseamnă de fapt lac adânc de munte.
» Faptul că este rezervație naturală nu înseamnă prea mult pentru unii. Ca peste tot, și localnicii din zonă și alții din împrejurimi obișnuiesc să meargă și să facă grătare la lac, verile, la sfârșit de săptămână, însă urmele lăsate de ei nu erau cu siguranță doar pași.
Lacul Iezer-Ighiel (cum se numește de fapt, Ighiel, după denumirea celei mai apropiate așezări) face parte din rezervația naturală ce poartă același nume, se întinde pe o suprafață de peste cinci hectare și are o adâncime maximă de nouă metri. Este, potrivit Natura 2000 Trascău, cel mai mare lac de baraj natural pe calcare din România. Se află la 925 de metri altitudine, în partea de sud a munților Trascău, unde se formează Valea Ighielului (Iezerului, cum mai este numită), și este într-o pădure cu tot felul de arbori – de aici și spectacolul culorilor.
Pentru a te bucura de drumeție și a trăi momentul acela când ești doar tu, lacul, pădurea, stâncile, drumul, îți recomand să mergi toamna sau iarna și, important, în timpul săptămânii.
Drumul a fost (aproape) pustiu – am întâlnit trei mașini, doi localnici cu motoare care, în mod normal, nu ar fi avut ce căuta acolo (în primul rând pentru zgomotul pe care îl produceau), și un om cu o căruță –, cabanele-vile pe lângă care am trecut erau fără viață sau de vânzare, iar pădurea era senzațională în lumina lină a toamnei.
Deși nu am avut o zi prea grozavă în privința asta, au fost câteva momente scurte și intense când totul s-a dezlănțuit primitor. Când am pășit pe frunze ruginii și simțit gustul dulce al soarelui de toamnă. Magic. Și s-a arătat un petic de cer albastru. Și un vis de fericire. E posibilă în singurătate? Poate doar în singurătate și doar cel care știe să se bucure de ea găsește fericirea cea autentică, cea care înfrumusețează. Poate. Singurul mod de a afla este o plimbare prin bine de pădure.
O plimbare prin toamnă – Lacul Iezer Ighiel
» ESENȚIAL «
• Rezervația Naturală Iezerul Ighiel este un sit Natura 2000 Trascău.
• Are o suprafață de cinci hectare. Adâncimea maximă atinge nouă metri.
• Potrivit Natura 2000 Trascău, este cel mai mare lac de baraj natural pe calcare din România.
• Lacul se află la 925 de metri altitudine, în partea de sud a munților Trascău, unde se formează Valea Iezerului.
• De la iezer, pornesc mai multe trasee, unul spre platoul carstic Ciumerna.
» miniGhid «
• Cu mașina: Din Alba Iulia în direcția Șard – Ighiu – Ighiel, iar de la Ighiel pe drumul forestier Ighiel-Striglău, paralel cu pârâul Ighiel.
• Cu mijloc de transport în comun: Din Autogara Alba Iulia sunt curse spre Ighiel.
• Distanțe: din Ighiel – 12 kilometri ; din Alba Iulia – 24 kilometri.
⤳ Idee:
⧈ De la lac, se poate ajunge pe un traseu de trei ore bune la Întregalde. Eu am urcat până la platoul Ciumerna unde sunt doline și mai multe peșteri. Un alt traseu de două ore duce până la Cheile Ampoiței și, încă o oră, până la Ampoița.
» Tu ce spui? «
◌ Ai fost la Lacul Iezer-Ighiel?
◌ Dacă da, ți-a plăcut zona? Dacă nu, ai vrea să mergi?
◌ Ce alte drumeții ai mai făcut în zonă?
Join the discussion