Iar când unele dintre acestea îţi sunt şi ţie rezervate, tot ceea ce există în jurul tău capătă culoare.
Cred că în viaţa fiecăruia dintre noi apar momente în care îndoielile de orice fel preiau controlul asupra a tot ceea ce încercăm să facem. Şi atunci când crezi că nu se mai poate schimba nimic sau că totul este o zădărnicie fără margini, apare acel lucru minunat şi spulberă rapid toate ezitările pe care le-ai cărat până atunci.
La începutul anului, am publicat un articol despre Parma, scris de Laetitia, partea feminină a blogului Jurnal de Navetist. Laetitia locuieşte de zece ani în acest oraş, prin urmare era persoana potrivită pentru a povesti despre Parma. Am continuat să ne scriem şi după publicarea articolului şi la puţin timp mi-a spus: „hai în Italia, la Parma”. Aşa a început povestea a ceea ce eu spun că e acum o prietenie formidabilă.
Luna aceasta am petrecut zece zile adorabile cutreierând o mulţime de locuri prin Emilia-Romagna, Liguria, Lombardia.
În Parma, am trăit ca un adevărat localnic, zâmbeam vecinilor şi le spuneam grazie când îmi deschideau binevoitori poarta să pot ieşi cu bicicleta. 
Am umblat cu Laetitia, dar şi singură, pedalând prin Parma, fără să îmi fie teamă că va da vreo maşină peste mine. Dacă stau acum să mă gândesc bine, cred că în Parma nu am auzit în acele zile pe cineva claxonând. În schimb, am văzut oameni relaxaţi, zâmbitori, plini de viaţă. Cum să nu îţi placă să trăieşti într-un asemenea loc?
Am avut timp să mă gândesc şi la toate lucrurile frumoase care mi se întâmplă tocmai pentru că am lansat blogul meu de călătorii. Cum a fost şi această călătorie în Italia şi întâlnirea, dincolo de online, cu Laetitia. Prin ea, am întâlnit acolo mai mulţi români şi italieni, chiar am ajuns şi la petrecerea unei companii. Tot Laetitia mi-a oferit şi ocazia de a participa pentru prima dată la o expoziţie foto cu câteva fotografii pe care le-am realizat în diferite locuri din România. De ce s-a organizat acest eveniment şi cum a început toată această istorie frumoasă vă invit să citiţi articolul scris de ea, O poveste despre România.
Nu pot decât să-i mulţumesc Laetitiei pentru că m-a găzduit 10 zile în casa ei şi pentru toată încrederea pe care mi-a acordat-o din prima clipă. A fost una dintre cele mai frumoase călătorii pe care le-am făcut până acum.
Iar cum minunile se întâmplă oricând, ieri am primit un mesaj care m-a făcut încă o dată să fiu convinsă că lansarea blogului Călătorii la Singular a fost, fără urmă de şovăială, una dintre cele mai bune alegeri pe care le-am făcut. Şi indiferent cât de greu este uneori, ştiu acum, mai bine ca niciodată, că povestea Călătorii la Singular va continua. 
În 4 iunie, când blogul Călătorii la Singular a crescut şi a împlinit un an, am anunţat câştigătorul unui concurs pe care l-am organizat cu această ocazie. Premiul era o vacanţă de trei zile la pensiunea Piscu Ioanei din Poiana Mărului de Braşov.Ieri am primit acest mesaj de la câştigătorul concursului, Mihai Papuc:
„Mulțumesc pentru un cadou extraordinar
Mira,
Îți scriu la ceva mai mult timp după ce am plecat de la Poiana Mărului, unde am ajuns datorită premiului de pe blogul tău. În mod normal, premiul în sine e de apreciat, dar, mai mult decât atât, pentru mine cele trei zile s-au transformat într-o vacanță mai lungă, în care am avut plăcerea de a cunoaște o domnișoară extraordinară.
Așadar, tu ai fost „cauza” unui lucru nemaipomenit care s-a întâmplat în viața mea, îndrăznesc de fapt să spun chiar în viața noastră. Așa că țin să îți mulțumesc foarte mult și să îți doresc mult succes în tot ceea ce întreprinzi!
Cu multă recunoștință. Semnat, Mihai Papuc.
Este unul dintre cele mai frumoase şi surprinzătoare mesaje pe care le-am primit, care m-a bucurat enorm. Toate aceste întâmplări mă ajută să înţeleg că atunci când în jurul a ceea ce fac se petrec asemenea lucruri minunate, toate îndoielile ce mai apar din când în când dispar rapid şi ştiu sigur că sunt pe drumul cel bun.
» Tu ce spui? «
◌ Nimic nu e întâmplător? Sau totul e întâmplător?
◌ Ai avut astfel de experiențe ce au schimbat ceva esențial în viața ta?
Join the discussion
Dragă Mira, eu mă bucur că m-ai primit în viaţa ta şi sunt convinsă că nu ar fi fost posibil să ne întâlnim dacă nu ar fi existat acest blog. Îţi doresc să ai parte de cât mai multe experienţe frumoase, iar la Parma poţi reveni oricând!
Mulţumesc, Laetitia! Cu siguranţă, blogul acesta a avut contribuţia lui esenţială în întâlnirea noastră! 🙂
Buna ziua…nu am nici o parere…spun doar atat:
SUPER! va multumesc…..
Se confirma din nou faptul ca nimic nu este intamplator in viata noastra si ca tipul de alegeri pe care le facem este hotarator pentru ea. Ma bucur pentru tine, Mira!
Nu-i aşa, la fel cred şi eu, toate alegerile pe care le facem ne conduc acolo unde trebuie şi e bine pentru noi, chiar dacă uneori avem impresia că rătăcim cam mult. Mulţumesc mult, Adriana, pentru mesaj!
Draga Mira, iti citesc blogul de multa vreme, imi plac articolele tale, fotografiile superbe care povestesc si ele mult la randul lor…Citind articolul asta mi-a venit o idee. M-as bucura foarte mult daca m-ai contacta pe e-mail, am o propunere pentru tine . Astept cu nerabdare sa vorbim. Sa ai o duminica frumoasa !Toate gandurile bune , cu drag, Mirela.
Cât de mult îmi doresc să știu exact că nimic nu e întâmplător! Eu cred că nu e, însă uneori am senzația că totul e la voia întâmplării și nu avem niciun control… Totuși cred mult în întâlnirile dintre oameni, eu am întâlnit câțiva care m-au transformat în ce sunt azi și cred că sunt norocoasă din punctul ăsta de vedere.
P.S. Draga mea, am reluat azi mai multe articole de la tine, îmi ajungi la suflet de uneori nici nu știu ce să-ți comentez la articole, e ciudat, știu :*