Salzburg are nobleţe şi o arată cu o superioritate aproape adorabilă. Şi îl are, cum ştim, pe Mozart, pe care, nu mai am vreo îndoială, îl exploatează la maximum. Evident, doar de dragul turistului. Habar nu am dacă totul merge perfect în Salzburg, dar ştiu că sunetul muzicii şi Mozartkugeln, bomboanele de ciocolată cu lapte, toate astea merg strună aici.
În acest Salzburg ce îi place să arate lumii că este meloman, aristocrat, distins, Mozart nu mai atinge clapele pianului. El ţine acum în mâini bomboane. Mozartkugeln. Mici şi delicate bile de ciocolată cu lapte în care găseşti arome de fistic, marţipan, nuga.
» Mozartkugeln au fost inventate în 1890 de un patiser din Salzburg, Paul Fürst, şi botezate după numele compozitorului care, să recunoaştem, a făcut celebru acest oraş.
Fără să ştie (și să vrea în vreun fel), Mozart, cu numele lui, l-a ajutat, cu siguranţă, pe Fürst să-şi dezvolte afacerea. Atât de bine a mers încât şi azi poţi intra în cofetăria lui Paul Fürst, condusă acum de un strănepot de-al lui, şi gusta originalele bile de ciocolată. Fiecare făcută la fel ca acum mai bine de 120 de ani, numai manual, cel puțin așa spun ei.
» Cafe Konditorei Fürst se află în piaţa veche din Salzburg.
Bomboane Mozart găseşti şi în alte locuri. De altfel, peste tot în Salzburg dai de o konditorei (patiserie) unde Mozart te întâmpină cu o bomboană în mână ori te priveşte din spatele unei vitrine toată în roşu.
» Se spune însă că numai la Fürst este reţeta originală şi bomboanele de aici sunt cele mai gustoase (evident, şi cele mai scumpe). Prin urmare, nimeni nu are dreptul, în afară de Fürst, fireşte, de a asocia cuvântul original cu Mozartkugeln.
Privind imaginile, mi-am amintit acele cuvinte din anul Mozart, în Salzburg nu sexul vinde, ci Mozart. Oh, da! Pe aici Mozart pare că se bucură de mult mai multă popularitate.
Oricum, aproape orice lucru care se vinde în Salzburg aminteşte de cel mai iubit dintre salzburghezi. Poţi să bei o bere Mozart sau un lichior de ciocolată Mozart. Şepcile, sacoşele, tricourile cu chipul lui sunt deja clasice.
Trebuie să admit că nu am rezistat să nu mă întreb: oare ce-ar face Mozart dacă s-ar vedea aşa, cu bomboane de ciocolată în mână pus să le promoveze. S-ar distra, s-ar amărî sau ar spune „vreau şi eu 95 la sută din afacerea asta”?!
Care, nimic de zis, după atâţia ani, merge straşnic, cu toate că, în timp, competiţia a apărut şi pentru Fürst. Dar când milioane de turişti abia aşteaptă să guste un Mozart, o bomboană de ciocolată, competiţia poate fi chiar de ajutor. 
Nu am cumpărat bomboane Mozart. Îmi închipui că nu a fost normal să nu cumpăr bomboane Mozart și știu că nu mi-am făcut datoria de turist în Salzburg. Mai ales că în lista cu 10 lucruri de făcut în Salzburg, să mergi la Fürst şi să guşti originalele este, da, crede-mă, pe primul loc.
Dar atunci mi s-a părut mult prea mult. Să fie oare muzica lui Mozart de vină?! Probabil. Oricum, savoarea ei îmi ajunge şi nu este niciodată mult prea multă. Sincer, îl prefer pe Mozart la pian.
P.S. Pentru cei care vor să spună că nu ştiu ce am ratat: am gustat aceste bomboane nu o dată, cu ceva din timp în urmă. În Salzburg l-am vrut pe Mozart așa cum a fost el, nu la Fürst.
» Tu ce spui? «
◌ Ai fost în Salzburg? Ai gustat acolo Mozartkugeln?
◌ Cum a fost experiența ta?
◌ Lasă-ţi imaginaţia să zburde şi scrie ce crezi că ar spune Mozart dacă s-ar vedea promovând bomboane de ciocolată?
Join the discussion
Sincera sa fiu nici eu nu ma dau in vant dupa ciocolata, dar bomboane mai gust, mai ales daca sunt doar invelite in ciocolata, iar inauntru este ceva bun ca o visina sau martipan :).
Cat despre Mozart, oamenii fac turism cu ce au la indemana, alta explicatie nu gasesc. Am gustat si eu bomboanele, din pacate nu in Salzburg, dar sunt cunoscute si populare. Aveam colegi care atunci cand se intorceau din vacantele in Austria, fix asta ne aduceau :))
Da, aşa am gustat şi eu, toţi cu bomboane din astea veneau, exact. Cred că toţi turiştii cumpără, sunt şi mult promovate, în toate ghidurile poţi citi despre bomboanele Mozart. Fără îndoială, este vorba de turism, afaceri, dar stăteam acolo, mă uitam la Mozart şi mă gândeam uite ce-au făcut oamenii ăstia din tine 😀 Eu cred că dacă s-ar vedea ar fi trist, deşi aş vrea să cred că s-ar amuza copios 🙂
Deja mi s-a facut pofta de faimoasele praline Mozart 🙂
Eu mi-am luat la Viena, cu martipan si nu am fost foarte multumita :(((
Mozart cred ca ar fi mandru ca a ajuns faimos nu o data ci de 2 ori! :)))
Atunci trebuie neapărat să mergi să le încerci şi la Salzburg 🙂 Frumos spus, Alice, şi mie mi-ar plăcea să cred asta 🙂
Păi Salzburg nu e aşa de departe, dacă vrei originalele, desigur 🙂
Avem și noi la Cluj un Mozart Cafe, este cofetăria care îmi place cel mai mult. Vând și ei bomboane aduse din Bavaria, dar multe pe bază de marțipan și eu nu sunt mare fan (făcui și o rimă) :))
In rest, eu ador bomboanele, nu sunt mâncător acerb de cioco, dar bomboanele, mai ales cele cu cioco neagră sunt un deliciu.
Şi ce rimă simpatică ai făcut, Bia! 🙂 Să ştii că am tot auzit lucruri faine despre Mozart Cafe, când o să vin la Cluj o să merg, să văd şi eu de ce este atât de lăudată… 🙂
Pingback: De pe blogurile de turism adunate (9)
Mie imi plac Mozartkugeln si mai ales Mozarttaler, cele cu martipan, cumparate la Viena, la Salzburg sau la Selgros – nu are importanta:)
Mozart ar invata si el ca una din metodele de marketing aplicate, iata, la Salzburg inca din 1890, este aceea de a asocia produsului numele unei celebritati. Si ce celebritate mai celebra aveau la indemana acolo:) ?
Daaa, normal că tot Mozart l-a făcut celebru şi pe domnul Fürst. Probabil, dacă se numeau bomboanele Fürst nu ar fi fost atât de dorite şi populare… 😀
Buna,
Doar ce am descoperit blogul tau si articolul despre Mozartine :).
Si mi-am zis sa iti zic parerea mea: bomboanele de la Fürst sunt delicioase, de fapt cele mai delicioase, si nu se compara deloc cu cele facute de competitie.
Cat despre Mozart vazandu-se, cred ca s-ar rasuci in mormant! 🙂
Seara buna,
Malina
Bun venit, Mălina! Foarte bine ai făcut că ţi-ai spus părerea şi simte-te întotdeauna binevenită să scrii comentarii aici! Hmmm… deci am pierdut că nu am intrat totuşi la Fürst să le gust! Ok, dacă va mai fi o dată viitoare, o să ţin minte vorbele tale! 🙂
Of, bietul Mozart! 🙂
eram prin clasa a zecea, vai de capul nostru, la doi ani de la revolutie, nu stiam pe ce lume suntem, inca ne mai minunam cand vedeam cate o ciocolata din “strainezia”. tin minte ca intr-o zi colega mea de banca a venit cu o ciocolatica mica Mozart, primita de la cineva, si am impartit-o si am gustat-o aproape tremurand :D. habar n-aveam ca era din Austria, putin ne pasa ca era cu Mozart, era pur si simplu ciocolata din “strainezia” :). cand am pus piciorul pentru prima oara in Austria m-am indopat cu ciocolata din asta ca sa ma satur. drept pentru care mi s-a facut un pic cam rau :). dar a fost asa, un fel de catharsis. cat despre Mozart, el a devenit parte a brandului de tara, nu mai are sanse. daca traia si avea un manager bun, se umplea de bani 🙂 sunt sigura.
Daaa, cu siguranţă se umplea de bani. Îmi amintesc şi eu multe întâmplări, orice primeam din afară pe atunci, era nemaipomenit. Acum, când pot să cumpăr o ciocolată din asta pe care o găseam cândva extraordinară, nu mă mai tentează… 😀
Din fericire nu ma omor cu ciocolata, ca altfel nu ma mai adunam de pe tastatura :))))
Haha, la fel şi eu! Dar din când în când, mă răsfăţ! 🙂
Imi plac bomboanele Mozart, le-am incercat si in Budapesta 🙂
Acum se pot încerca în multe locuri, doar că, din ceea ce se spune, cele originale, adică făcute după reţeta originală, sunt numai acolo, la Fürst.