În urmă cu mai mulţi ani, când am citit acest mesaj, nu îţi fie teamă să călătoreşti singură, nu ştiam că povestea lui este legată de o imagine pe care o văzusem, în timpul studenţiei, într-un bar oarecare.
Pereţii acelui bar erau decoraţi cu tot felul de reproduceri după fotografii vechi. Una dintre ele era American Girl in Italy, în topul celor mai celebre fotografii din lume, însă atunci eu nu ştiam asta. Mi-a rămas în memorie acel moment surprins de fotograf, mă gândeam că este vreo secvenţă dintr-un film şi puteam să jur că totul a fost regizat (într-un fel subtil a fost).
Povestea fotografiei am aflat-o mult mai târziu și cea care a realizat-o este, fără îndoială, una dintre persoanele care m-a făcut să descopăr cât de frumoasă este lumea fotografiei. Şi a călătoriei solo. Se numeşte Ruth Orkin şi a fost foto-jurnalist şi producător de film. În 1951, a fost trimisă de o revistă în Israel, de unde a plecat apoi în Italia, la Florenţa. Aici, a întâlnit-o pe Ninalee Craig, o americancă în vârstă de 23 de ani.
Ninalee şi-a dat demisia de la jobul ei din New York, şi-a cumpărat bilet la clasa a III-a şi s-a îmbarcat pe o navă cu destinaţia Europa. Timp de şase luni, a călătorit singură prin Franţa, Spania, Italia. Când a cunoscut-o pe Ruth, stătea la un hotel în Florenţa unde plătea un dolar pe zi.
În 2011, când s-au aniversat 60 de ani de la realizarea acestei fotografii, Ninalee, atunci în vârstă de 83 de ani, a fost prezentă şi a povestit despre acel moment. Ninalee a purtat la eveniment şalul portocaliu pe care l-a avut şi în fotografie.
Vorbeam cu Ruth cum este să călătoreşti singură şi amândouă am ajuns la concluzia că am petrecut un timp extraordinar, că puţine lucruri erau cât de cât mai dificile.
Această discuţie a dus la ideea de a merge, a doua zi, amândouă pe străzile din Florenţa și alte orașe din Italia, pentru a surprinde în imagini ceea ce înseamnă cu adevărat să călătoreşti singură. Ruth a fotografiat-o pe Ninalee cum se plimba pe stradă, admira statui, flirta cu bărbaţi în cafenele, se tocmea în piaţă la cumpărături, întreba cum să ajungă într-un anumit loc. Nimic regizat în detaliu, Ninalee a făcut ce a simțit, însă știa că este și de ce este fotografiată.
Bărbaţii care vedeau această fotografie îşi exprimau mereu îngrijorarea. În schimb, femeile râdeau şi spuneau ce minunat, nu-i aşa că italienii sunt grozavi… te fac să te simţi apreciată.
Ruth a inclus fotografia în cadrul unei expoziţii pe care a intitulat-o Nu îţi fie teamă să călătoreşti singură. Mesajul acestor imagini a fost să celebreze o femeie sigură pe ea şi independentă, care se bucură din plin de viaţa ei. Să transmită şi altor femei să îndrăznească să călătorească singure.
Nu ştiu dacă au reuşit în acea perioadă să determine femeile să călătorească singure, dar cred că, în timp, multe femei au fost inspirate de mesajul lor, care după cum se vede și după 62 de ani este atât de proaspăt.
Când m-am plimbat pe străzile Romei, mi-am amintit de această imagine şi am înţeles că italienii nu s-au schimbat deloc de atunci. Deloc. Nu e agresivitate, nici hărţuială, e doar plăcerea lor de a-şi folosi farmecul pentru a face orice femeie să se simtă deosebită. Preţ de câteva secunde. Şi se pare că nu obosesc niciodată. Tot ce trebuie să faci este să îți amintești de Under The Tuscan Sun:
Flirting’s a ritual in Italy. Just enjoy it.
{ Fotografii: © 1952, 1980, Ruth Orkin }
» Tu ce spui? «
◌ Cum ţi se pare această poveste? O ştiai?
◌ Te-a influenţat vreodată şi ţi-a dat curajul pentru a călători singură?
Join the discussion
Interesanta povestea.
Eu cred ca depinde de femeie. Unele sunt mai curajoase, altele nu. Unele ar calatori singure, altele nu concep acest lucru, ceea ce este normal. Daca simti ca poti, e ok, daca nu, mai bine nu o face.
La 23 de ani iti spun sincer ca n-as fi plecat in calatorii singura, mai ales intr-o alta tara. Acum ca “am mai crescut” da, as putea fara probleme. Doar ca pana acum nu am avut ocazia sa plec efectiv de una singura.
Eu oricum prefer sa fiu cu cineva, mai mult ca sa am cu cine schimba o vorba, o impresie. Dar sa fie o persoana cu care sa ma potrivesc, ca altfel prefer sa fiu singura, clar :)).
Iar apoi, mi se pare mult mai ok sa calatoresti singura, decat sa stai acasa si sa te plangi ca ai pleca, dar nu ai cu cine, cum am auzit la multe persoane.
Nu o știam dar mi-a ajuns direct la suflet. Mai ales că sunt zilele astea împresionată mult de puterea asta a unor femei – așa ca tine – de-a călători singure… E așa, ca un îndemn, o încurajare… spre a înțelege că, dacă așa simți, așa trebuie să faci, că nu e ceva ce nu s-a mai făcut, că nu e absurd…
E frumoasă fotografia… atitudinea bărbaților… contrariați… înteresant!
Zi frumoasă, Mira!
Fără îndoială, şi eu spun la fel, Larisa, depinde de femeie. Da, şi mie mi-ar plăcea să merg cu o persoană cu care să-mi facă plăcere, normal , să călătoresc, altfel ar fi chin… 🙂 Dar cum nu am întotdeauna cu cine să merg, nu am probleme în a călători şi singură. Exact cum ai spus, doar nu o să stau acum acasă pentru atâta lucru! 😀
Dacă îţi doreşti, cred că găseşti puterea. Şi mie mi-ar plăcea să călătoresc uneori cu cineva. Dar cum nu am întotdeauna cu cine să merg şi pentru că îmi place mult să călătoresc şi să scriu, încerc să-mi depăşesc anumite temeri şi să mă gândesc la toate experienţele frumoase pe care le voi trăi, le voi putea povesti.
Întotdeauna au fost femei care au îndrăznit şi altceva şi sunt de admirat… 🙂
Foarte tare fotografia, dar si mai tari italienii 🙂 chiar ca ai zice ca e o situatie inscenata 🙂 Frumoasa povestea si detaliul cu salul. Ma tem ca eu sunt una dintre femeile care nu ar calatori singure, adica drumul singura nu ma deranjeaza deloc, dar sa ma aflu singura intr-un loc pentru prima data… cam greu mi se pare. Mi-ar placea sa trec peste obstacolul asta din mintea mea, poate ma inspir din articolul tau. Dar nu promit 🙂
Nu-i aşa, şi mie mi-a plăcut foarte mult povestea! Da, ştiu cum e cu starea asta, vezi, după atâţia ani de la mesajul ăsta încă multor femei li se pare dificil să pornească singure la drum. Eu nu spun că este ideal aşa. Ideal şi pentru mine ar fi să merg cu cineva cu care să mă înţeleg excelent şi să ne bucurăm împreună de locurile pe care le vedem.
Nu promite, dar vezi că, dacă o să începi să călătoreşti singură şi o să-ţi placă mult, pe urmă poate o să ai probleme… 😀
Daca vrei sa iesi si sfera ta de confort poti fara doar si poate.
Apoi mai este un pas pana la a planifica si a pleca intr-o calatorie de una singura!
Cu siguranţă, Adriana. Da, a planifica o călătorie este întotdeauna o provocare… 🙂
Nu stiam povestea, iti multumesc ca ai impartasit o cu noi. Frumos mesajul! Imi doresc de ceva timp sa fac o calatorie singura… Dar inca e la stadiul de idee.
Da, aşa este, Georgiana, un mesaj frumos, vechi şi motivant. Călătoria solo este o experienţă şi cred că oricine iubeşte călătoriile ar trebui să o încerce măcar o dată. Dacă îţi doreşti să porneşti singură într-o călătorie, atunci fără îndoială vei găsi şi curajul de a trece de la idee la acţiune.
Şi… bun venit, Georgiana, te mai aştept cu drag aici, să împărtăşeşti şi tu gânduri şi din experienţele tale!
Imi place mult subiectul tratat, spun asta pentru ca observ ca unele persoane sunt mai mult decat speriate de singuratate, de a se afisa singur in public.
Motiv pentru care cred ca tematica este si putin psihologie, poate asa m-a atras cel mai mult, insa in principal cred ca este un subiect bun de discutie!
Este într-adevăr un subiect bun de discuție, unul vechi, întotdeauna au fost femei care au îndrăznit mai mult, care s-au aventurat și au călătorit singure. Totuși, a călători singur nu înseamnă singurătate. Cel puțin eu nu cred asta. Pot să-ți spun că atunci când călătoresc singură cunosc mult mai mulți oameni decât atunci când merg cu cineva. Și nu m-am simțit niciodată singură.
Mulțumesc, Mihai, pentru comentariu și ești oricând binevenit! 🙂
:)) Mă distrează faza cu italienii căzuţi în extaz: realitatea e departe de imaginea clişeu pe care o au în general femeile din afara Italiei despre ei. Se vede că fotograful şi modelul nu erau italieni:))
🙂 Dar să ştii că nu a fost nimic regizat, eu cred asta, nu cred că au adunat acolo toţi bărbaţii ăia şi le-a spus cineva să se uite la ea, au fost nişte momente surprinse pe stradă şi reacţia spontană a bărbaţilor. Acum nu zic că toţi italienii sunt aşa, dar le cam place să se uite după femei, să le admire. Eu aşa i-am văzut pe mulţi. 😀
Da, este o poveste pe care ar trebui s-o publicam in fiecare zi peste tot. Eu calatoresc singura de multi ani si este minunat.
Am fost in Kosovo, Finlanda, Elvetia si multe alte state ale Europei. E minunat sa calatoresti singura pentru ca poti fi propria stapana a impresiilor ce vor ramane, nimeni nu-ti va influenta alegerile si asta conteaza .
Frumoasa fotografia si mai ales, ceea ce transmite. Dupa o perioada in care nu aveam cu cine sa plec in vacanta, am decis sa invat sa calatoresc si singura. Da, sunt frumoase calatoriile in care esti insotit, insa nimic nu ne impiedica sa plecam pur si simplu, fara a ne impiedica de lipsa unui partener/a de calatorie. Merita sa ne bucuram ne frumusetea lumii in care traim.
Așa este, Laura, este o altfel de experiență. Mă bucur că ai ales să faci ceea ce îți dorești și ai pornit la drum și singură. Sunt convinsă că ai numeroase amintiri frumoase din aceste călătorii.