O laudă lui Aristeu și niște clătite cu urdă

Legenda spune că într-o zi Apollo se plimba pe muntele Pelion unde zări o fecioară de o frumusețe răpitoare. Era Cirene de care el s-a îndrăgostit pe loc, ea a făcut la fel și au plecat împreună în Libia. El a ridicat acolo o cetate ca un semn de iubire pentru Cirene, iar ea a născut un fiu, Aristeu (cel mai bun), în greacă Aristaios (a devenit și un nume obișnuit în Grecia).

Cum era obiceiul printre zei, Apollo și-a dat fiul în grija nimfelor ca să-l crească și să-l pregătească pentru viață. Printre multe altele, băiatul a învățat cum se prepară brânzeturile, iar de la el, ne spune aceeași legendă, a aflat în timp toată omenirea. Apoi totul a fost simplu, fiindcă oamenii au tot experimentat variante și au ajuns azi la mii de sortimente.

Printre acestea, sunt ricotta (ce înseamnă refiert) din Italia și urda din România. Aproape la fel, doar că ricotta se face în zece variante și se consumă în diferite combinații și feluri de mâncăruri.

Urda este folosită în special pentru dulciuri, iar clătitele cu urdă și mărar sunt probabil printre cele mai populare deserturi, cel puțin în Transilvania. Nu știu când și unde au fost inventate aceste clătite (nici nu contează, evident), bine că au fost și bine că se pot face în orice anotimp. Chiar și în zilele de vară când soarele nu face totuși prea mult pe generosul.

» Stil: • Dulciuri • Deserturi • Tradiționale
» Ai nevoie de: • Urdă • Zahăr • Lapte • Apă minerală • Făină • Mărar verde
» Unde am mâncat: În Transilvania.

» Ingrediente «

Pentru aluat: • 500 gr făină albă • 2 ouă • 1 plic sau 2 plicuri de zahăr vanilat • 100 gr zahăr • Un praf de sare • 200-300 ml lapte • Apă minerală (cât e nevoie)

Pentru umplutură: • 500 gr urdă • 2 ouă • 5-6 linguri de zahăr • 2 plicuri de zahăr vanilat • Mărar verde tocat mărunt

Pentru prăjit: • Ulei

» Din aceste cantități se obțin în jur de 20-25 de clătite cu urdă (în funcție și de dimensiunea tigăii). Dacă urda s-a terminat și mai rămâne aluat, se coc doar clătite simple pe care apoi fiecare le poate unge cu gemul preferat.

» Cum se face «

» 1/ Se face aluatul. Se sparg ouăle și se amestecă bine cu zahărul, zahărul vanilat, praful de sare, făina. Se adaugă treptat laptele și se amestecă ușor, să nu se facă cocoloașe.

» 2/ Se completează, puțin câte puțin, cu apă minerală (cu grijă și măsură, fiindcă în cazul în care s-a pus prea multă apă minerală nu se mai poate completa cu făină – se fac numai bulgări de făină), până se obține un aluat suficient de fluid (să nu fie nici prea subțire, nici prea gros).

» 3/ Pentru umplutură: Se fărâmițează urda (cu furculița), se adaugă ouăle, zahărul și zahărul vanilat și mărarul tocat cât mai bine. Se amestecă toate bine.

» 4/ Cu o pensulă îmbibată în puțin ulei, se unge o tigaie de teflon. Se pune la foc moderat, până se încinge bine uleiul.

» 5/ Cu un polonic potrivit, se ia din compoziția de aluat și se face prima clătită. Se coace doar pe o parte și după ce s-a copt (în câteva câteva secunde se face) se răstoarnă pe o planșetă pregătită înainte și unsă cu ulei, să nu se lipească.

» 6/ Se fac apoi alte două clătite și se răstoarnă și acestea pe planșetă. Jos pe planșetă este partea necoaptă a clătitei.

» 7/ În timp ce se pune urda, se coc alte clătite. De fiecare dată, tigaia se unge cu un pic de ulei.

» 8/ Se ia cu o lingură din compoziția de urdă și se pune pe clătită, doar pe jumătate. Se întinde ușor cu cuțitul, ca să fie uniformă.

» 9/ Cealaltă jumătate, pe care nu s-a pus urdă, se îndoaie peste umplutură și, îndoită în două, se pune apoi clătita în tigaie să se coacă pe ambele părți.

» 10/ Cel mai bine este să se pună câte două clătite în tigaie de fiecare dată (ăsta e motivul pentru care e bine să fie pregătite câteva clătite înainte, ca să se coacă tot câte două, după ce s-a pus umplutura de urdă). Se lasă să se coacă pe o parte și cu grijă se întorc și pe cealaltă, cu ajutorul unui cuțit sau paletă. Se rumenesc foarte repede.

» 11/ Se scot și se pun pe o farfurie.

» 12/ De ținut minte: Cu pensula, se unge cu ulei tigaia, de câte ori este nevoie, ca să nu se lipească.

• Există și varianta, mult mai simplă, în care clătitele se coc pe ambele părți și apoi se ung cu compoziția de urdă. Însă clătitele care se coc și împreună cu urda au un gust mai bun și sunt și mai arătoase (evident, sunt complet subiectivă).

Se savurează privind munții și în cântecul unui cuc însingurat sau al unei privighetori.

» Tu ce spui? «

◌ Îți plac clătitele cu urdă și mărar?
◌ Ai mâncat? Unde?
◌ Ai făcut și tu? Dacă nu, te-ai încumeta?

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne întâlnim și pe Google+ | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest