A fost o alegere dificilă: unde să urc pentru a vedea oraşul de sus? În Peterskirche, biserica sfântul Petre, cu turnul ei de 92 metri înălţime, sau mai bine în Neues Rathaus, clădirea Primăriei, cu opt metri mai aproape de cer? Stăteam în Marienplatz, mă uitam când la una, când la alta, şi nu mă puteam hotărî.
Pentru că totuși trebuia să aleg un turn, de fapt mai degrabă țineam, şi să scap de nehotărârea mea, am ales Peterskirche. N-am avut nici cea mai vagă idee de ceea ce va urma. Am cumpărat bilet şi am luat-o pe scările acelea care, desigur, cum altfel, erau halucinant de înguste, ceea ce făcea aproape imposibil să treacă, decent, una pe lângă alta două persoane. Şi erau numai vreo… 300 de trepte.
M-am lipit de pereţi, m-am pitit și cocoțat pe unde am apucat doar-doar vor putea să treacă cei care coborau. Și ca să fie totul și mai extrem, cei mai mulţi mai aveau în spinare și niște rucsacuri ce frecau pereții de imense ce erau.
Şi am tot urcat și am ajuns într-un final în turn. M-am uitat în urmă şi mi-am dat seama atunci că tot pe acolo trebuia să cobor, gând ce mi-a provocat o ușoară amețeală, însă până la urmă m-am hotărât să nu mai am asemenea gânduri – pe principiul oricum nu aveam altă variantă de a coborî din acel turn. Și nici să stau acolo pânâ când ar fi plecat ultimul om nu prea era în plan. 
Așa că, atenția mea s-a dus sus, acolo unde eram și unde perspectiva asupra prezentului mi s-a schimbat brusc.
CITEȘTE: Lasă-te cuprins de măreţie, în trei biserici din München
Priveliştea orașului a meritat orice moment în care am îmbrăţişat pereţii până să ajung la ea (și mă alin cu gândul că va merita să-i mai iau o dată în braţe, când o să cobor), deși nu a fost cea mai frumoasă şi clară zi posibilă pentru o mă bucura de o vedere perfectă a oraşului, când, se spune, poţi zări şi Alpii bavarezi.
A fost însă o zi splendidă pentru că am privit de sus acest oraş de o eleganţă pe care pur şi simplu nu i-o puteam ignora. Am văzut oameni mişunând prin Marienplatz, alţii stând pe o terasă la o cafenea, clădiri bandajate aşteptând să fie renovate. Prim-planuri şi panorame ce cuprind fragmente dintr-o zi de vară în München. Un oraș de la care nu m-am așteptat să mă încânte, a reușit asta prin a fi surprinzător, viu, agreabil de străbătut la pas.
CITEȘTE: 20 de idei pentru a petrece în stil original în München
» miniGhid «
• Timp estimat pentru vizită: 1 oră.
• Peterskirche este cea mai veche biserică din München, datată în anul 1348. A fost ridicată, în stilul gotic, contemporan vremii de atunci, pe locul unde se afla o biserică din secolul al XI-lea.
• Turnul ei distinct, înalt de 92 de metri, a fost adăugat ulterior, în 1607.
• Dacă faci exact ca mine și eziți în ce turn să urci, cei care au urcat și în Rathaus spun că priveliștile din turnul bisericii sf. Petru sunt mai spectaculoase.
• Ca să urci în turnul clădirii Rathaus poți să iei și liftul. În turnul bisericii se poate ajunge doar urcând cele 300 de trepte.
» Tu ce spui? «
◌ Este frumos Münchenul văzut de sus?
◌ Ai fost în München? Ai urcat să vezi orașul de sus?
◌ Cum a fost experiența ta?
Join the discussion
De frumos, frumos. Dar sa mai platesti si bani (desi, nu multi) ca sa urci atatea trepte (by the way frumoase trepte) in stilul unei capre salbatice? Eu as pune webcam-uri sa se distreze publicul amator vazand ce solutii gasesc vizitatorii ca sa urce si coboare 😀
Haha, probabil că au camere 🙂 Mă rog, m-am distrat şi eu, ca de altfel toţi pe acolo, nu a fost atât de cumplit, dar nici chiar o încântare. Vezi, astea sunt alegerile mele ciudate… dacă mergeam în turnul din clădirea primăriei, puteam lua liftul până sus… Dar unde mai era distracţia? 😀
Un lucru e sigur; si mie imi place sa urc prin toate turnurile posibile si chiar urc cand am ocazia mai ales daca de sus pot sa privesc panorame care imi taie respiratia… Insa… mereu intru in conflict cu Clau al meu si radem mai apoi ca nebunii, caci el e pe varianta “chiar trebuie sa urcam in toate? chiar trebuie sa ne obosim in halul asta? ” :))
Şi mie îmi place teribil să urc în turnuri pentru a vedea panorame de oraş, când ajung sus este fantastic.
Sunt convinsă că până la urmă tot urcă în toate! 🙂
Data viitoare cand ajung la Munchen o sa urc in amandoua, imi plac privelistile de ansamblu 🙂 Nu stiu cum de le-am ratat!
Suna ciudat poate, dar imi place sa urc scari :)) Si la San Pietro am preferat varianta “pe jos” decat cea cu liftul.
Data viitoare, Andra, o să urci… şi nu e ciudat, şi eu prefer scările în locul liftului, doar că astea erau tare înguste iar când mai coborau unii, dacă aveam norocul să nu fie prea subţirei, ne cam lipeam cu toţii de pereţi… 🙂
Dar ce contează, priveliştea de sus este minunată, mai ales dacă e o zi cu soare şi atmosfera e clară… după cum se vede, eu nu am prins o zi prea faină şi totuşi a fost frumos 🙂
Sunt foarte frumoase pozele, mie mi se pare o zi minunata! Eu am fost prin februarie, cand era frig si niscaiva zapada, dar chiar si asa cred ca ar fi fost o priveliste de vis 🙂
E superb…eu am fost la Munchen iarna si era inchis :(…sper din tot sufletul sa revin si cand e mai cald :)…foarte faine pozele…m-a lovit putin nostalgia 😀
Este superb..Münchenul vazut de sus…de jos, din dreapta …de oriunde. Ador orasele germane!!!! Faine fotografii! Am pus locul pe lista, sa nu-l ratez cand ajung :)!
Dacă îţi doreşti, cu siguranţă o să ajungi din nou în München. Şi pe mine m-a încântat enorm oraşul, nu credeam că are atâta farmec.
Şi… bun venit, Ana Maria! 🙂
Să nu-l ratezi, Larisa, este fermecător! O să mai scriu despre München, sper să te inspire 🙂