Oans, zwoa, g’suffa

Prima mea amintire îmbietoare din München are în ea arome de bere şi de covrigi proaspeţi. Pluteau peste tot.

Când mă gândesc la München, mi se face poftă de o bere băută în biergarten (sau mai degrabă de atmosfera molipsitoare de viață). Chiar şi mie mi se întâmplă asta (dacă toată lumea ar bea bere cum beau eu nu ar mai avea de ce să existe fabrici de bere). Și totuși, există München, acel oraș în stare să te facă să iubeşti berea. Bun, dacă nu berea, cel puţin acea stare de Lebensfreude ori joie de vivre sau spune-i bucurie de a trăi.

Oricum, într-un oraş care a inventat biergarten-ul, un spaţiu cu zeci de locuri în care lumea se adună pentru bere şi voie bună, cum să îndrăzneşti să vii şi să bei ceai şi apă?!Aşa că, în numele pasiunii mele năprasnice pentru bere, calc în picioare vechi tabieturi şi mă străduiesc să adopt cât pot mai bine obiceiurile locale. Pofta de viaţă a bavarezilor este de-a dreptul seducătoare într-un München extravagant ce dă pe-afară ca spuma din halbe.

În acest oraş, poţi să intri într-o catedrală care te izbeşte cu frumuseţea ei strălucitoare şi, deseori, mult prea fastuoasă. După care, umplut de măreţie şi lecuit complet de smerenie, să te aşezi la o masă în biergarten şi să te veseleşti ore în şir lângă butoaie ce stau să explodeze de atâta bere, aşteaptând să fie golite în halbe gigantice și apoi în burți însetate.

CITEȘTE: Muzică, ploaie şi veselie: o zi obişnuită în München

Recunosc, îmi place spiritul acesta uşuratic al bavarezului la care trece lejer şi fără osteneală, după orele de muncă serioasă. Voioşia lui molipsește. Îţi vine imediat cheful să te aşezi la o masă, să te pierzi prin acea mulţime imensă de băutori de bere şi, în timp ce încerci să faci faţă acestei celebrări continue a berii, să-i priveşti relaxat pe cei din jur.

Într-un spaţiu dedicat berii, eşti în mijlocul bavarezilor şi a tot felul de turişti, din tot felul de ţări, veniţi să soarbă, încet şi tactitos ori zgomotos şi cu lăcomie, din zecile de feluri de bere.

În München, în timpul sezonului cald, se deschid, desigur, mai multe berării în aer liber. Cea mai mare, nu doar din München, chiar din lume, unde pot încăpea fără problemă vreo 8000 de iubitori ai berii, este cea din Hirschgarten. În centrul oraşului, în apropiere de Marienplatz, braseria din incinta pieţei Viktualienmarkt este una din cele mai cunoscute şi frecventate de turişti. Şi localnici, se înțelege.Tare mi-a plăcut aici vacarmul acela aiuritor, cu vorbe ce zburau în aer şi pe care nu ştiu dacă cineva avea timp ori chef să le şi asculte.

Însă berea merge perfect cu flecăreala. Și, evident, cu nelipsiţii bretzeln, covrigii tradiţionali ai Germaniei (pe lângă alte apetisante specialităţi bavareze).

Şi dacă nu îţi ajunge berea de aici, Hofbräuhaus am Platzl este întotdeauna cea mai bună alegere. Chiar de neratat pentru cel care se consideră un veritabil băutor de bere. Este cea mai faimoasă berărie din München şi una din cele mai vechi, fondată în 1589, de ducele Wilhelm al V-lea. Firesc, după o halbă, poate două, te vei trezi şi tu, probabil, fără să-ţi dai seama, cântând alături de ceilalţi, într-un dialect pur bavarez, In Muenchen steht ein Hofbräuhaus / eins, zwei g’suffa… Ceva de genul În München există o berărie Hofbräuhaus / Unu, doi, bea! Acum spune şi tu, de ce ai vrea să mai pleci din oraşul ăsta?

» Tu ce spui? «

◌ Ai fost în München?
◌ Ai savurat o bere la o terasă, în atmosfera relaxantă locală?
◌ Sau măcar să mergi la biergarten și să înțelegi mai bine spiritul bavarezului…