În fiecare început de an, în satul Tălmăcel are loc ‘Udatul Ionilor’. Este un obicei vechi, atât de vechi încât nimeni din sat se pare că nu mai ştie de când se păstrează. Acest ritual încheie ciclul sărbătorilor de iarnă în Mărginimea Sibiului.
Într-un ianuarie, cel din 2007, am nimerit la Tălmăcel exact în ziua când se botezau Ionii satului. Când am intrat în sat, lumea era deja adunată în faţa bisericii, deşi slujba încă nu se terminase. Nici mult nu a mai durat.
Mi-am găsit un loc în mulţime. Lângă mine, o femeie la vreo 70 de ani, o tălmăceleancă ― se spune aşa ceva? ―, a început să-mi povestească (de fapt, eu am întrebat-o) ce frumos se sărbătorea şi când era ea tânără şi făcea parte din alai.
Am aflat că pregătirile încep cu mult înainte de Crăciun, când oamenii din sat îşi scot din dulap şi îşi aranjează costumele populare, ţes covoare la război, ştergare şi ii, se îngrijesc să facă rost din timp de tot ce au nevoie pentru împodobirea costumelor, animalelor, carului.
„Întregul sat participa, era sărbătoarea tuturor. Aşa cum este şi azi”, spunea cu mândrie femeia.
Tradiție
» Udatul Ionilor are loc în ziua de 7 ianuarie, când este ziua sf. Ioan Botezătorul.
» În 6 ianuarie este Boboteaza sau epifania, ce se traduce prin ‘Arătarea Domnului’. Este o sărbătoare și pentru ortodocși, și pentru catolici. Cu Boboteaza, ciclul sărbătorilor de iarnă, ce încep în Ajunul Crăciunului, se încheie.
» Toți cei din Tălmăcel care poartă numele Ion sunt botezați în râul ce trece prin sat pentru a li se duce păcatele pe râu în jos și a fi pregătiți pentru un an nou îmbelșugat.
Citește
» 11 experiențe de neuitat din Mărginimea Sibiului
Clopotele bisericii au început să răsune peste sat şi auzeam de departe chemările şi chiuiturile de pe uliţele Tălmăcelului, „Hai, Ioane, sa te botezăm în râu!”.
Alaiul şi-a făcut apariţia, cobora încet pe uliţa principală a satului, îndreptându-se domol spre râul ce străbate şi el la fel de liniştit aşezarea. Doi tineri călăreţi deschideau drumul pentru alai.
SUS: Tradiția de la Tălmăcel a devenit și un spectacol ce atrage an de an turiști.
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular
Sobrele și elegantele costume populare din zonă, în negru şi alb, au fost aspru şi nedrept concurate de culorile vii ale chindeelor (ştergare), crengilor de brad, de broderiile lucrate manual, de podoabele ce dădeau strălucire atât călăreţilor, cât şi mândrilor cai. Un pic prea mult pentru gustul meu, dar o dată pe an e ‘Udatul Ionilor’.
Urma carul cu boi împodobit mai ceva ca o mireasă. Copiii pe măgăruşii lor, la fel de colorați, se țineau în alai, ornați şi strălucitori toţi ca brazii de Crăciun. Pentru copiii din sat selecţia şi participarea în alai a fost dintotdeauna un motiv de mare făloşenie. Îşi iau cât se poate de serios rolul şi se implică de la bun început în pregătiri. Aşa învaţă şi ei rosturile, cum se împodobesc animalele, care e întregul ritual al ceremoniei, şi duc mai departe tradiţia.
În urma convoiului era trasă roata cu moşul şi baba din paie care se învârteau cu mişcarea roţii, ca într-o horă a bucuriei.
Alaiul a ajuns la malul râului, unde rând pe rând Ionii din sat erau botezaţi. Aşa cum cere tradiţia, se începe cu oamenii de vază, chiar dacă nu poartă numele Ion. Primul este întotdeauna preotul satului.
Cu mic, cu mare, toţi au fost botezaţi în apele Tălmăcelului. După ce au fost băgaţi la apă, fiecare Ion trebuia să-i cinstească pe botezători cu o palincă zdravănă. Munca se răsplăteşte la Tălmăcel.
Citește
» Iarna e mai frumoasă în Mărginimea Sibiului
După botez
» Tradiţional, Ionii sunt botezaţi pentru spălarea păcatelor din anul ce tocmai a trecut şi pentru a se bucura de un nou an bogat.
» Când se încheie botezul tuturor, feciorii îşi iau mândrele pe cai, lumea se îndreaptă, odată cu alaiul, spre centrul satului, unde se face joc.
» Spre seară, străbătând uliţele satului, auzeam din casele sărbătoriţilor cum răzbătea voia bună, fiindcă peste tot s-au încins petreceri în cinstea Ionilor. Iar la Tălmăcel, după cum am văzut, chiar că sunt.
În gerul cel mai strașnic
» Prin 1709, un italian pe nume David Del Chiaro, născut la Florența în jurul anului 1669, cunoscut mai apoi cu numele de autor Anton-Maria Del Chiaro, a ajuns la București unde, până în 1714, a fost secretarul domnului Constantin Brâncoveanu. După uciderea acestuia, a rămas la București tot ca secretar al următorilor domnitori, Ștefan Cantacuzino și Nicolae Mavrocordat.
» În perioada cât a locuit în București a făcut numeroase însemnări despre obiceiuri domnești, boierești și valahe în general, iar la plecarea din Țara Românească a publicat lucrarea Revoluțiile Valahiei. Iată ce nota el despre Bobotează și ziua de sfântul Ioan Botezătorul:
„Boboteaza, care e zi foarte solemnă pentru Biserica Orientală, pentru botezul lui Cristos, paicii (n. soldații din garda personală a domnitorului) stropesc cu apă mirositoare obrazul celor în stare a mulţămi cu bacşiş şi chiar în ziua următoare, de Sf. Ioan, în cel mai straşnic ger, mulţimea se îmbrânceşte în râu, care în acea zi simbolizează Iordanul; unii amici mi-au povestit, că, pentru a se răzbuna împotriva cuiva, se plătea să fie aruncat în apă, iar dacă adversarul oferea mai mult, se arunca celălalt în apă.”
» miniGhid «
• Cu mașina: Dinspre Bucureşti, de la ieşirea din Boiţa şi intrarea în Tălmaciu sunt în jur de 3 kilometri. Aici se face din DN7 un drum la stânga spre Tălmăcel. Până în sat sunt 2 kilometri. Dinspre Sibiu, se merge în direcția București până în Tălmaciu şi aproape de ieşirea din localitate este un indicator spre Tălmăcel. Se intră pe drum la dreapta şi se merge până în sat.
• Cu mijloc de transport în comun: Din Sibiu, sunt curse locale numai până în Tălmaciu (înainte de a porni, e bine să se verifice cursele la Autogara Sibiu). De aici pe jos sau cu ocazie până în Tălmăcel. De asemenea, până în Tălmaciu, se poate ajunge şi cu trenul.
Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest
Join the discussion
ce-mi place traditia asta, mai ales povestita de cineva care a vazut-o “pe viu” 😉
Mă bucur, Kadia! 🙂