Ştiu că am ratat o grămadă de atracţii turistice tipice din München. Pe de altă parte, cu pretextul căutării a tot felul de locuri de văzut, am găsit mereu momentele perfecte pentru a-mi permite să mă las ademenită de cele mai mărunte lucruri posibile.
Şi, absolut firesc, de cele mai ispititoare locuri. Aşa se face că, în vreme ce încercam să mă hotărăsc unde să urc pentru a privi oraşul de sus, în Peterskirche, biserica sf. Petre, sau în Neues Rathaus, clădirea Primăriei, privirea mea s-a dus ţintă către o bäckerei – konditorei, cea a domnului Zöttl.
CITEȘTE: O odă pentru München, de la înălţime
Atât a fost suficient pentru a mă face să calc rapid în picioare tot ceea ce încerca mintea să rezolve. Iar ca să nu mai stau în stradă şi să-mi bat capul cu dileme, am luat o altă pauză şi m-am răsfăţat, ca un călător adevărat ce sunt, cu minunate specialităţi de patiserie-cofetărie.
La urma urmei, oraşul privit de sus mă mai putea aştepta o oră. Firesc, în momentul în care am intrat şi priveam toate acele delicatese care te implorau să le guşti, au năvălit alte dileme. Acestea au fost însă dilemele cu gust.
CITEȘTE: Aroma franţuzească dintr-un München boem
Dacă nici tu nu poţi rezista tentaţiilor de a intra în asemenea locuri, îţi recomand această patiserie micuţă aflată în zona centrală a oraşului. Pe lângă toate bunătăţile pe care le poţi savura, eu spun că vei fi cucerit şi de atmosfera intimă. Cochetă, patiseria, cofetăria, spune-i cum vrei, este amenajată asemeni un living unde îţi primeşti oaspeţii.
La gura sobei
Etajerele cu cărţi (chiar poţi să iei şi să citeşti, dacă ştii germană) şi vasele de ornament dau originalitate şi lasă locului un aer prietenos. Piesa de rezistenţă este o bătrână şi frumoasă sobă de fontă, aşezată, ca o stăpână a casei, în mijlocul încăperii.Abia după ceva vreme de la această experienţă savuroasă, am descoperit că Zöttl reprezintă de fapt un lanţ de patiserii, iar povestea Zöttl a început în 1854. Cum altfel?! Eu am fost în cea din zona Marienplatz, faţă în faţă cu intrarea la Peterskirche. De amintire, de poftă, de savurat imaginar, acestea au fost câteva delicatese de la Zöttl cu care m-am răsfățat. Da, știu, am cam întrecut măsura.
» Pflümli. 1,60 euro. Delicios. «
» Bienenstich (înţepătură de albină), o prăjitură tradiţională germană, 2 euro «
» Fränkischer Apfelkuchen, 2 euro; cu prăjitura asta din mere poţi simţi o dragoste la prima vedere «
» Tu ce spui? «
◌ Ai fost în München?
◌ Ce delicatese ai savurat?
◌ Ai găsit o mâncare preferată?
Join the discussion
Ahhh…. sunt la munca si mi-e foame.
Ma omori, nu alta 🙂
Ufff, şi cât de bune au fost! 😀
Patiseriile sunt destinatia mea favorita in toate calatoriile, dar si acasa. Pai sa fi fost in locul tau, as fi invatat si germana ca sa ma pot bucur de o prajitura, o cafea si soba aceea fantastica!
Deci te-am nimerit! Şi mie îmi plac produsele astea şi uneori, asta e, mă răsfăţ cu ele. Dacă ajungi pe acolo, nu uita de patiseria asta, o să-ţi placă mult. Problema este că nu o să te poţi decide uşor ce să alegi, dar te descurci tu… 🙂
Problema e ca pe mine chiar se vede ca imi plac! N-am fost inca la Munchen dar ma duc luna viiotare la Stutgart si tot gasesc asa ceva! Mai ales ca despre intepatura de albine mi-a povestit deja fiica mea, pe Skype:)
O cafenea aranjata in acelasi stil avem si la Timisoara, la Sevastia’s Book, unde ne-am intalnit noi, bloggerii de travel, de doua ori.
Sigur găseşti şi acolo. Când o să ajung în Timişoara, atunci trebuie să merg şi eu la cafeneaua asta.
Sigur, mergem impreuna, Mira:)
Savuros! Si, uite asa, mi se face dor (iar!) de Germania…
Ce delicios arata. Dar e pusa in cv aluat gen Fornetti??:)
Ştiu doar că, ceea ce am luat eu, a fost tare tare bun! 🙂
Vai, ce greseala sa deschid articolul tau exact inainte de masa :))!
Imi lasa gura apa! Mai ales ca eu sunt inebunita dupa produsele de patiserie. Pflümli arata fantastic!
🙂 Şi a fost fantastic!
Si odata cu postul asta, s-a dus si dieta :))
🙂
Nu mi-e foame, nu mi-e foame… :))
Ce bine arată toate și cum te îmbie povestea ta la o degustare de… carte, desigur… 🙂
Uite, mi-ar plăcea să te aduc aici, la Baia Mare, în locul nostru, al fetelor și al meu… Le Bistrot se numește. Ți-ar plăcea. Și mi-ar plăcea și mie, cu tine aici. 🙂
😀 Vai, ce frumos arată, am văzut poze! Vin, vin! 🙂 Pregăteşte poveştile!
E plină tolba! 🙂