În timpul călătoriei în Ravenna prin anii 30, C.G.Jung a vizitat şi Battistero Neoniano. Se spune că aici a privit un mozaic în care apărea Isus din Nazaret ţinându-l de mână pe sfântul Petru care se îneca. Se mai spune că psihologul elveţian a analizat scena şi a ajuns la concluzia că totul a fost o reprezentare simbolică a morţii şi a renaşterii. Câţiva ani după acel moment, în timp ce căuta o fotografie cu imaginea respectivă, şi-a dat seama că aceasta nu există în realitate şi totul a fost doar o plăsmuire a minţii lui.
Pornind de la această întâmplare, Jung a scris superbe pagini despre cum imaginaţia poate să ne schimbe modul în care înţelegem realitatea. La Ravenna, când te afli în mijlocul a mii de bucăţi de pietre colorate îmbinate în tablouri splendide, imaginaţia te poate face să crezi orice.
Şi să-ţi placă asta, dar să-ţi scape un detaliu, şi anume că Ravenna e un orăşel-poveste unde stai cu bucurie şi vrei cât mai mult să rătăceşti, să-l miroşi, să te laşi prins de farmecul de care nu se poate plânge că i-ar lipsi.
{Update: Orașul Matera a fost desemnat, din partea Italiei, câștigător.}
E locul ce te trage de mânecă şi îţi spune că printre monumente, fie ele şi UNESCO, e bine să iei o pauză de sublim şi perfecţiune şi să cobori pe străzi înguste sau largi, să te plimbi printre clădiri scorojite de timp, vânt, atingeri de trupuri, să priveşti simplitatea de zi cu zi.
Ravenna este, printre altele, un oraş unde maşinile circulă doar prin anumite zone; bicicletele au prioritate şi asta îi dă un aer atât de… relaxat.
Aici, realitatea poate fi uneori la fel de minunată ca şi imaginaţia iar dacă ai noroc, apar şi ocazii când chiar poate să o bată. Toate aceste momente compun orice călătorie, cadru cu cadru.
» Tu ce spui? «
◌ Ai fost la Ravenna?
◌ Cum a fost experiența ta?
◌ Ce impresie ți-a făcut acest oraș aflat aproape de marea Adriatică?
Join the discussion
Pff… ce dor mi s-a facut de o plimbare cu bicicleta… Doar ca mai am de asteptat vreo 4 luni :))
Ai văzut olandezii, fie vremea cât de urâtă (iar ei nu duc lipsă de aşa ceva), chiar şi când ninge şi e frig, ei pe biciclete. 🙂
Cred ca unul din farmecele Italiei este ca te poti plimba pe strazi, sa hoinaresti, sa te intalnesti cu prietenii, sa admiri o vitrina sau sa bei o cafea. Lucruri simple, dar greu de realizat in alte locuri. Lumea evolueaza in alte directii.
Ah, e o bucurie să te plimbi, în plus, totul e atât de fotogenic. Evoluează, dar şi mai păstrează din cele vechi, se pare că tot mai mult iubim să ne întoarcem spre simplitate. Eu sunt pentru! 😉