Recunoşti acest pod? Probabil este cel mai fotografiat pod de la noi. Cine nu l-a pozat din maşină sau nu a oprit un minut ca să-l surprindă în imagini? E greu să treci pe lângă el fără să iei cu tine amintirea asta, nu-i aşa?
Podul regele Carol I, cum s-a numit inițial, redenumit ulterior după numele inginerului Anghel Saligny care l-a proiectat, nu este amenajat pentru a se putea vizita şi la pas. Şi totuşi, nu i-am putut rezista.
Probabil acum e momentul să spun că nu îţi recomand să faci asta. Deși este o experienţă extraordinară.
Am ieşit de pe autostradă pe un drum lateral, am lăsat maşina pe undeva şi am început să căutăm cum putem ajunge sus. În jur, ţipenie de om. Vuietul maşinilor ce treceau în viteză pe şosea nu înceta o clipă. Nu eram chiar singuri.
După un timp, am reuşit să găsim scările înguste ce duceau la vechea cale ferată. Cred că pe aici urcau muncitorii, când era nevoie de reparaţii la pod sau la calea ferată. Probabil sunt folosite şi azi pentru lucrările de întreţinere care, bănuiesc, se mai fac.
» Literele şi portretele din bronz «
Am urcat şi am ajuns la calea ferată. În faţa noastră, la câteva sute de metri, podul apărea impresionant. Chiar dacă şi-a pierdut din strălucirea şi ornamentele de odinioară, arcul de la intrarea spre Cernavodă rămâne impozant. Văzut de aproape apare grandios şi purtând destul de bine măreția pe care i-am văzut-o în pozele tinereţii lui.
În 1895, când a fost inaugurat podul, pe acest arc era scris cu litere de bronz Podul Carol I şi apăreau portretele regilor României din acea perioadă, Carol şi Elisabeta, realizate tot din bronz. În perioada comunistă, acestea au fost date jos, după cum vedem nu au mai fost puse înapoi, iar denumirea podului a rămas schimbată.
Arcul avea însă şi alte ornamente, care nu mai există (nu vreau să ştiu ce s-a întâmplat cu ele).
» Ingineria frumosului «
Surprinzător, dar poate că deloc suprinzător, au fost vremuri când pasiunea pentru frumos înnobila orice construcţie. Când a realizat proiectul podului, partea estetică a contat la fel de mult pentru inginerul Saligny. Nu a vrut să facă doar un pod, un banal pod. A reuşit să creeze o operă de artă. Acesta e şi motivul pentru care, ori de câte ori îl văd, mă face să întorc privirea spre el, să-l admir (ceea ce nu pot spune absolut deloc despre podul nou, în imagine, cel din dreapta).
Iar de data asta m-a tentat să-l văd şi altfel.
» În labirintul metalului «
Înainte de a mai face un pas, a apărut momentul de îndoială. Oare avem voie? E bine ce facem? Nu era însă nimic să ne spună că accesul este interzis. Iar podul merită din plin văzut la pas, nu doar din maşină, tren ori vapor…
Am lăsat repede baltă toate îndoielile și am pornit să-l vedem, la pas.
Intrasem
în mijlocul unui
ameţitor şi fascinant
labirint
al metalului
care şi-a pierdut,
în ochii mei,
funcţia lui practică,
şi a devenit parte
dintr-un joc
al fanteziei.
O fantezie inginerească îndrăzneaţă pentru acele vremuri şi care, pusă în practică, nu s-a mulţumit doar cu scopul util. A devenit artă. Mii de nituri îmbinate armonios erau în jurul meu, iar eu le priveam şi doream să le fotografiez ca să nu scape nimic.
Am înţeles în acel moment că poţi să vezi podul din maşină, din tren, dintr-o navă, de la malul Dunării, de la intrarea cu dorobanţii. Te impresionează, te cucereşte, nu-ţi poţi muta privirea de la el.
Experienţă
înseamnă
a traversa prin el,
a-l admira de aproape,
a privi în zări de pe pod,
a trăi
acel imaginar
zbor deasupra Dunării.
Acum este doar o aventură. Într-o zi, sper să fie o experienţă pe care oricine doreşte să o poată trăi.
» La capătul podului dinspre Cernavodă, este un monument din bronz reprezentând doi dorobanți, ridicat în memoria eroilor din timpul Războiului de Independență din 1877. Lucrarea a fost realizată de sculptorul francez Léon Pilet și o parte semnificativă din valoarea ei a fost achitată de ambasada Franței ca un dar în onoarea regelui Carol I.
» Deasupra Dunării «
Pescarii îşi pândeau hrana cu undiţele. Sus, eram noi, privind fascinaţi Dunărea şi peisajul dobrogean nesfârşit. Mai sus de noi, doar pescăruşii se învârteau şi, după gălăgia pe care o făceau, iar aveau ceva de împărţit. Ca de obicei.
De ce nu poate fi vizitat? Podul Anghel Saligny a fost închis circulaţiei, însă poate fi oricând deschis traficului feroviar. Nu poate fi vizitat, doar văzut şi admirat de departe. Din ce motiv nu poate fi amenajat pentru a putea fi traversat la pas de doritori, nu ştiu. Şi nici nu vreau să bănuiesc.
Ştiu doar ce mi-ar plăcea să găsesc aici. Mi-ar plăcea să pot lua din apropiere un vaporaş sau o barcă pentru a admira podul de pe Dunăre când ajung aici. Mi-ar plăcea să mă urc în apropiere într-un hidroavion ca să-l văd şi aşa cum îl văd pescăruşii. M-aş opri oricând la o terasă pe malul Dunării, acolo de unde priveşti podul de jos.
Şi cred că multora le-ar fi pe plac toate acestea.
Când am coborât la malul Dunării să fotografiem podul, scările roase erau năpădite de buruieni, mizerii de tot felul erau aruncate peste tot. Mirosul nu se simte în fotografii. De parcă nimic nu te-ar putea tenta să opreşti aici.
» miniGhid «
• Cu mașina: Pe Autostrada Soarelui.
• Distanțe: din București – 143 kilometri ; din Constanța – 90 kilometri.
» Tu ce spui? «
◌ Ce crezi: ar trebui deschis şi amenajat pentru a putea fi vizitat?
◌ Te-ai duce să-l vizitezi, chiar dacă ar fi o taxă?
◌ Cum ți-ar plăcea să fie amenajată zona?
Join the discussion
bravo! o idee inedită care a dus la realizarea unor poze deosebite!
promovează intens articolul, că e păcat să nu împărtăşeşti cât mai larg toate astea 😉
Mulţumesc, Catherine! Da, a fost o idee de moment şi chiar că am avut o experienţă de neuitat!
Pingback: Podul Saligny | Șmen.ro
Imi amintesc cand eram copil si mergeam la mare cu parintii eram in fiecare an fascinata de acest pod. Este intr-adevar o constructie frumoasa si deosebita. Inca sunt fascinata, doar ca nu am mai trecut pe langa el de ceva vreme -asta este, daca el duce la mare si nu la munte :))))!
Da, ar fi o idee sa fie deschis si amenajat ca obiectiv turistic. Daca ar fi bine promovat si intretinut chiar ar avea vizitatori. Aici in Franta, de exemplu, orice bolovan poate deveni un obiectiv turistic si culmea se castiga si bani din asta. Daca ar fi avut acest pod, cu siguranta multi s-ar fi inghesuit sa plateasca sa-l vada. Deci de ce in Romania nu s-ar putea acest lucru?! Pt ca la noi nu stiu ce fac cei din turism, dar cu siguranta nu fac bine… Pacat!
Din păcate 😀 trebuie să recunosc că ai dreptate, Larisa, în alte ţări scot bani dintr-un muşuroi sau o piatră, iar noi lăsam asemenea lucruri aproape în paragină. Eu sunt convinsă că, dacă s-ar amenaja cum trebuie, acest pod va putea deveni o mare atracţie turistică.
Eu am incercat sa urc pe pod, acum cativa ani, de la gara CFR Cernavoda. Am putut merge doar pana la ghereta paznicului, am facut poza la dorobant si la una din frumoasele arcade si atat. Nu am putut merge pe pod. E de retinut ca e si alta varianta. Faine fotografii;)
Mulţumesc, Anda… cum noi mergeam spre Cernavodă, am intrat pe la poarta cealaltă 😀 Oricum, am văzut pe cineva care stătea pe pod şi arunca năvodul în Dunăre, cum de altfel am surprins în una din fotografii 🙂
Era şi paznic? Eu n-am văzut pe nimeni prin jur, am traversat podul, am mers şi jos, la malul Dunării… Eu tot sper ca într-o zi să fie deschis şi să se amenajeze pentru a putea fi văzut şi altfel.
paznicul era chiar la intrarea pe pod, dinspre gara Cernavoda. Practic, gara e la nici 10 m de una de intrari pe pod (in directia Bucurestiului). Dar acum, ca stiu o alta varianta sa ajung pe pod (multumesc pe aceasta cale), n-o s-o mai iau prin fata paznicului. Daca o mai fi cineva.
Super articolul! Imi pare bine ca ai impartasit cu noi fotografiile si informatiile, cu siguranta acum vor fi mai multi cei care se vor aventura pe pod. Sper sa fie ok din punct de vedere legal, altfel va trebui sa-ti pui un disclaimer, ca americanii :))
Mulţumesc, Iulian, da, a fost o aventură… Nu am văzut nimic care să spună că accesul este interzis şi, în plus, nu eram singuri pe acolo, stăteau pe pod şi pescuiau cu năvodul în Dunăre… Este şi o fotografie 🙂
După cum ai văzut, am menţionat în articol că nu aş recomanda aventura asta :D, dar pe de altă parte mi-aş dori reacţii pozitive, în sensul, uită o idee, hai să amenajăm acest pod pentru a putea fi vizitat… sunt convinsă că lumea ar plăti ca să-l vadă altfel şi mulţi s-ar opri acolo dacă ar fi amenajat.
Iar ideile astea cu terase la malul Dunării sau posibilitatea de a lua un hidroavion sau un vaporaş din zonă, ca să-l poţi admira cm doreşti, nu sunt imposibil de realizat. De altfel, în alte ţări există şi aduc o grămadă de bani. Totul este ca oamenii care decid asemenea lucruri să iasă din birouri, să privească în jur şi să înţeleagă că avem atâtea frumuseţi care pot aduce bani 🙂
Cum spunea Larisa, în alte ţări te duci să te uiţi la un bolovan şi plăteşti… 😀
Felicitari, un fotoreportaj deosebit!
Mulţumesc, Nicky 🙂
Minunata asa o opera de arta și păcat că este lăsat fără a fi admirat de turiști, ar trebui promovat mai mult și redeschis. Felicitări pentru poze,am trecut de multe ori pe pod în drum spre mare și i admiram grandoarea.
Mulțumesc frumos. La fel cred și eu.
Pingback: Ce nu știai despre personalitățile române născute în aprilie. Află mai multe despre Cioran, Carol I și alții - Editia de Dimineata