Podul regele Carol I, aşa cum (probabil) nu l-ai mai văzut

Recunoşti acest pod? Probabil este cel mai fotografiat pod de la noi. Cine nu l-a pozat din maşină sau nu a oprit un minut ca să-l surprindă în imagini? E greu să treci pe lângă el fără să iei cu tine amintirea asta, nu-i aşa?

Podul regele Carol I, cum s-a numit inițial, redenumit în perioada comunistă după numele inginerului Anghel Saligny care l-a proiectat, nu este amenajat pentru a se putea vizita şi la pas. Şi totuşi, nu i-am putut rezista.

Probabil acum e momentul să spun că nu îţi recomand să faci asta. Deși este o experienţă extraordinară.

Într-o dimineaţă de vară, am pornit cu maşina și cu un prieten spre Constanţa, nu neapărat cu gândul de a ajunge la mare. În apropiere de Cernavodă, a fost nevoie de o singură idee rebelă: Oare cum este pe pod?

Am ieşit de pe autostradă pe un drum lateral, am lăsat maşina pe undeva şi am început să căutăm cum putem ajunge sus. În jur, ţipenie de om. Vuietul maşinilor ce treceau în viteză pe şosea nu înceta o clipă. Nu eram chiar singuri.

După un timp, am reuşit să găsim scările înguste ce duceau la vechea cale ferată. Cred că pe aici urcau muncitorii, când era nevoie de reparaţii la pod sau la calea ferată. Probabil sunt folosite şi azi pentru lucrările de întreţinere care, bănuiesc, se mai fac.

SUS: Podul regele Carol I
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

» Literele şi portretele din bronz «

Am urcat şi am ajuns la calea ferată. În faţa noastră, la câteva sute de metri, podul apărea impresionant. Chiar dacă şi-a pierdut din strălucirea şi ornamentele de odinioară, arcul de la intrarea spre Cernavodă rămâne impozant. Văzut de aproape apare grandios şi purtând destul de bine măreția pe care i-am văzut-o în pozele tinereţii lui.

În 1895, când a fost inaugurat podul, pe acest arc era scris cu litere de bronz Podul Carol I şi apăreau portretele regilor României din acea perioadă, Carol şi Elisabeta, realizate tot din bronz. În perioada comunistă, acestea au fost date jos, după cum vedem nu au mai fost puse înapoi, iar denumirea podului a rămas schimbată.

Arcul avea însă şi alte ornamente, care nu mai există (nu vreau să ştiu ce s-a întâmplat cu ele).

» Ingineria frumosului «

Surprinzător, dar poate că deloc suprinzător, au fost vremuri când pasiunea pentru frumos înnobila orice construcţie. Când a realizat proiectul podului, partea estetică a contat la fel de mult pentru inginerul Saligny. Nu a vrut să facă doar un pod, un banal pod. A reuşit să creeze o operă de artă. Acesta e şi motivul pentru care, ori de câte ori îl văd, mă face să întorc privirea spre el, să-l admir (ceea ce nu pot spune absolut deloc despre podul nou).

Iar de data asta m-a tentat să-l văd şi altfel.

SUS: Podul regele Carol I
Fotografii: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

» În labirintul metalului «

Înainte de a mai face un pas, a apărut momentul de îndoială. Oare avem voie? E bine ce facem? Nu era însă nimic să ne spună că accesul este interzis. Iar podul merită din plin văzut la pas, nu doar din maşină, tren ori vapor…

Am lăsat repede baltă toate îndoielile și am pornit să-l vedem, la pas.

Intrasem
în mijlocul unui
ameţitor şi fascinant
labirint
al metalului
care şi-a pierdut,
în ochii mei,
funcţia lui practică,
şi a devenit parte
dintr-un joc
al fanteziei.

O fantezie inginerească îndrăzneaţă pentru acele vremuri şi care, pusă în practică, nu s-a mulţumit doar cu scopul util. A devenit artă. Mii de nituri îmbinate armonios erau în jurul meu, iar eu le priveam şi doream să le fotografiez ca să nu scape nimic.

Am înţeles în acel moment că poţi să vezi podul din maşină, din tren, dintr-o navă, de la malul Dunării, de la intrarea cu dorobanţii. Te impresionează, te cucereşte, nu-ţi poţi muta privirea de la el.

Experienţă
înseamnă
a traversa prin el,
a-l admira de aproape,
a privi în zări de pe pod,
a trăi
acel imaginar
zbor deasupra Dunării.

Acum este doar o aventură. Într-o zi, sper să fie o experienţă pe care oricine doreşte să o poată trăi.

» La capătul podului dinspre Cernavodă, este un monument din bronz reprezentând doi dorobanți, ridicat în memoria eroilor din timpul Războiului de Independență din 1877.
» Lucrarea a fost realizată de sculptorul francez Léon Pilet și o parte semnificativă din valoarea ei a fost achitată de ambasada Franței ca un dar în onoarea regelui Carol I.

SUS: Vedere de pe pod spre Dunăre
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

» Deasupra Dunării «

Pescarii îşi pândeau hrana cu undiţele. Sus, eram noi, privind fascinaţi Dunărea şi peisajul dobrogean nesfârşit. Mai sus de noi, doar pescăruşii se învârteau şi, după gălăgia pe care o făceau, iar aveau ceva de împărţit. Ca de obicei.

De ce nu poate fi vizitat? Podul Anghel Saligny a fost închis circulaţiei, însă poate fi oricând deschis traficului feroviar. Nu poate fi vizitat, doar văzut şi admirat de departe. Din ce motiv nu poate fi amenajat pentru a putea fi traversat la pas de doritori, nu ştiu. Şi nici nu vreau să bănuiesc.

» Să pot lua din apropiere un vaporaş sau o barcă pentru a admira podul de pe Dunăre.
» Să mă urc în apropiere într-un hidroavion ca să-l văd şi aşa cum îl văd pescăruşii.
» M-aş opri oricând la o terasă pe malul Dunării, acolo de unde priveşti podul de jos.
Şi cred că multora le-ar fi pe plac toate acestea.

Când am coborât la malul Dunării să fotografiem podul, scările roase erau năpădite de buruieni, mizerii de tot felul erau aruncate peste tot. Mirosul nu se simte în fotografii. De parcă nimic nu te-ar putea tenta să opreşti aici.

» miniGhid «

Unde se află: Fetești, Ialomița, Muntenia.
Cum ajungi:

• Cu mașina: Pe Autostrada Soarelui.
• Distanțe: din București – 143 kilometri ; din Constanța – 90 kilometri.

 Atenție: Podul regele Carol I (sau Podul ing. Anghel Saligny) nu este un obiectiv deschis publicului. Oricine vrea să încerce această experiență, o face pe propria răspundere.