Redescoperind Bucureştiul: O plimbare La Şosea

Când te obişnuieşti cu un loc, ai impresia că nu te mai poate surprinde cu nimic. Crezi că îl ştii mult prea bine şi devii nepăsător la ceea ce ţi-ar mai putea oferi. Aşa mi se întâmplă mereu cu Bucureştiul.

Cu toate că, din când în când (ceea ce înseamnă suficient de rar), mă gândesc să-i dau o şansă şi să încerc să-l văd aşa cum ar face orice călător ajuns aici pentru prima dată. Asta m-a făcut să merg într-un tur organizat, numit nostalgic și boem O plimbare La Şosea.

Am fost alături de alţi oameni care, probabil, la fel ca şi mine, au vrut să descopere altfel oraşul în care locuiesc.

Am pornit de la Muzeul Ţăranului Român şi am străbătut șoseaua Kiseleff până la Arcul de Triumf. Am ascultat poveşti despre câteva clădiri vechi situate de o parte şi de alta a bulevardului, unele şi azi somptuoase, altele părăsite şi degradate, din diferite motive.

» Șoseaua ce poartă numele Kiseleff a fost amenajată în 1832 la iniţiativa lui Pavel Kiseleff, guvernatorul de atunci al Moldovei şi al Ţării Româneşti.
» Despre acest bulevard, un scriitor francez spunea că este cel mai frumos cadou pe care Rusia l-a făcut bucureştenilor.

Se povesteşte că mereu îl amuza pe Kiseleff faptul că, în Bucureşti, era considerat un modernist, în timp ce, în Rusia, un tradiţionalist.

Această șosea a rămas tot timpul în mintea mea, și nu numai a mea, ca locul renumitelor bătăi cu flori.

» Am aflat că prima bătaie cu flori La Şosea a fost organizată în 1895.
» Scopul ei a fost de a se strânge fonduri pentru proiecte caritabile, prin urmare, dacă doreai să participi, trebuia să plăteşti.

SUS: Școala Comunală la Mavrogheni, astăzi Școala Gimnazială „Ion Heliade Rădulescu”
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

După Muzeul Țăranului Român, construit în stil neoromânesc, se află o altă clădire în același stil arhitectural. Este fosta Şcoală Comunală la Mavrogheni, astăzi Școala Gimnazială „Ion Heliade Rădulescu”. Arhitectul a fost Giulio Magni.

» Născut în 1859, în Italia, Giulio Magni a fost invitat la București în 1893, unde a locuit și lucrat peste zece ani.
» Începând cu anul următor, a realizat numeroase proiecte, aproape treizeci de edificii, pentru Municipalitate și Ministerul Lucrărilor Publice.
» Dintre cele care mai există astăzi, Şcoala Comunală Mavrogheni, de pe Şoseaua Kisseleff, este printre cele mai cunoscute. Clădirea a fost construită în 1895 pe terenul bisericii „Izvorul Tămăduirii”.
» Clădirea are ornamente din ceramică smălţuită. Turnuleţul este un alt element deosebit al clădirii.

Nicolae Mavrogheni s-a născut în 1735 în Parios, Imperiul Otoman, și a domnit în Țara Românească, între anii 1786–1790. Dincolo de capul Podului Mogoşoaiei (actuala Calea Victoriei), el a construit mai multe clădiri ce înconjurau reședința de vară a domnitorului.

» Complexul lui Mavrogheni avea trei clădiri principale: un conac domnesc, o biserică a unei mănăstiri și o cișmea.
» „Visteria apelor” era un rezervor unde se colecta apa captată pe olane, iar de aici se alimenta cișmeaua. Apa era folosită în primul rând pentru casa domnească, dar cei din apropiere, „împrejuraşi mahalagii”, puteau să o folosească și ei.
» Mai erau aici și trei mori de vând și o piață, obor, unde cei din împrejurimi puteau să vândă diferite mărfuri și produse.
» Grădina din jurul ansamblului a fost ulterior amenajată în parcul Kiseleff.
» Numele domnitorului a fost folosit și în cel al cartierului, însemnat în document ca „mahalaua Cişmeaua lui Mavrogheni”.
» În incinta complexului monahal, a funcționat, din vremea acestui domnitor, o tipografie, o școală și un spital. Din vechiul ansamblu din această zonă a rămas doar biserica „Izvorul Tămădurii” Mavrogheni.
{Sursă date: Biserica „Izvorul Tămădurii” Mavrogheni}

SUS: Casa (Vila) Vasile Gănescu
Fotografie: Mira Kaliani / Călătorii la Singular

Pe bulevardul Kiseleff la numărul 9 se află azi un complex social. Clădirea ce adăpostește acest centru este numită Casa (Vila) Vasile Gănescu. A fost proiectată în stil elvețian, cu un foișor de lemn ce-i dă un aer romantic, de arhitectul Ion D. Berindey, cel care a proiectat, printre multe altele, și impozantul palat Cantacuzino, și construită între 1901-1901 pentru proprietarul de atunci Vasile Gănescu.

„Te-am văzut cu Mitzi Mărculeanu la Chateaubriand”, îi spunea Emilia lui Fred, personaje din romanul Patul lui Procust al lui Camil Petrescu.

» Chateaubriand a fost un restaurant elegant, deschis în 1918 în locul unde se afla vila Gănescu.
» Proprietarul, Ștefan Hâlmu, era un chelner originar din Transilvania, întors de la Paris și stabilit la București, unde a deschis acest restaurant – botezat în cinstea scriitorului francez, cunoscut gurmand – devenit faimos pentru elita bucureșteană a acelor vremuri prin rafinamentul meniurilor.

Turul pe care l-am făcut a durat aproximativ două ore şi jumătate şi mi-a reamintit că nu poţi spune niciodată că ştii totul despre un oraş. Nici atunci când te găzduieşte de mai multă vreme.

Te poate inspira

» Arta de a călători acolo unde trăieşti

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest