Seară de vară în Füssen

Îmi place amurgul. De fiecare dată mă încântă cu luminile şi umbrele lui, cu acele culori blânde, potolite, de tablou ireal. Îmi place să-l privesc, în serile de vară, lăsându-se uşor peste mine, de jur împrejurul meu.

Pândesc acel moment în care toată forfota de peste zi începe să dispară uşor, intimidată de crepuscul. Acel moment când vorbele ar trebui să fie rostite mai mult în şoaptă şi doar cele care merită spuse. Momentul când viaţa este (sau pare) mult mai lejeră. Când se apropie ceasul poveştilor la o întâlnire cu prietenii pe o terasă.

Acel moment ce face să-mi dispară toate îngrijorările ce mă şicanează în timpul zilei. E acel moment când ceva îmi spune că nu mai are rost să-mi fac griji, ci mai degrabă să celebrez ziua care tocmai se duce. Şi să mă gândesc la tot ce mi-a oferit bun.Dar s-a întâmplat să fie şi acel moment potrivit în care am pornit să descopăr, fără grabă, un orăşel care m-a încântat doar privindu-l, din depărtare, din tren. Şi cum să nu-mi placă acest loc în care, în luminile şi umbrele acelui crepuscul, totul îmi apărea tihnit, aşezat, domolit, după o zi agitată.

Ceea ce m-a făcut să mă întreb, nu fără un strop de egoism: ce au făcut oamenii aceştia de merită un asemenea loc superb?! Fără îndoială, ceva bun. Așa a fost pentru mine Füssen de Bavaria, într-o seară de vară.

» Tu ce spui? «

◌ Îţi place să priveşti amurgul? Să-l surprinzi în fotografii?
◌ Ai fost în Füssen? Ți-a plăcut acest orășel medieval?