Şi într-o bună zi mă gândesc la ei cu dor

Cu ce mă aleg din călătorii? Bogăţii? Bune de păstrat în suflet. Învăţături? Multe. Oameni pe care nu-i mai uit? Mulţi. Despre astfel de oameni frumoși pe care i-am întâlnit aş vrea să-ţi povestesc. Oameni pe care i-am cunoscut din întâmplare, care au spus o vorbă blândă la momentul potrivit şi au făcut un gest simplu care m-a înduioşat şi de atunci a rămas, simplu, lipit de suflet.

Sunt acei oameni care au păstrat în ei bunătatea. Oameni care se poartă firesc, natural, sunt deschişi, binevoitori, nu arată feţe duble, zâmbete ce ascund răutate şi făţărnicie. Există asemenea oameni, da, încă mai există şi am norocul să-i întâlnesc în drumurile mele. Voi scrie despre ei, fiindcă sunt printre cele mai frumoase amintiri pe care le pot primi din călătorii.

În Rimetea am fost de mai multe ori, în ani diferiţi. Nu mi s-a părut că s-a schimbat ceva. Şi nici nu se schimbă nimic aici ca să-ţi sară în ochi. Nu o să vezi vreodată hoteluri şi nici case vopsite în toate culorile Pământului. Din câte am aflat, este singurul loc din România unde nimeni nu are voie să construiască după cum îl taie capul.

Pur şi simplu nu pot să stau departe de acest loc. Îmi sunt dragi oamenii pe care i-am cunoscut aici, chiar dacă abia mă înţeleg cu unii. Din păcate, nu vorbesc limba maghiară, iar unii dintre ei nu vorbesc aproape deloc limba română, dar ne înţelegem de minune.Cum să nu-mi fie dragi când îi vedeam ce mult îşi doreau să mă mulţumească, să-mi ofere ceva de mâncare, dacă nu, măcar cu o cafea să te servesc, te rog. De fapt, îmi place aici pentru multe alte motive.

CITEȘTE: De ce (cred că) o să-ţi placă la Rimetea

Când am fost la Ciocăneşti, o aşezare din Bucovina, am întâlnit atâţia oameni de omenie, prietenoşi şi calzi încât mă gândeam că ar fi minunat să mă mut acolo de tot, cu totul.

Era în jurul prânzului, de sfânta Maria, zi în care la Ciocăneşti este şi un festival, cel al păstrăvului. Stăteam cu un prieten pe o bancă, puţin obosiţi, pe jumătate topiţi de căldură. Ne-am trezit cu o femeie în faţa noastră care ne-a rugat (chiar aşa!) să mergem să mâncăm la ea, fiindcă a pregătit ceva pentru noi. Nu ştia cine suntem, ce hram purtăm, a venit şi ne-a invitat în casa ei la masă.

Acest moment a fost unul din cele mai frumoase trăite într-o călătorie prin Bucovina. De aceea, mi-e drag să-ţi povestesc despre tanti Raveca. Mi-ar face plăcere să o cunoşti şi tu.

Sunt o mulțime de oameni frumoși ce ne apar zi de zi în drumurile noastre, trebuie doar să vrem să-i vedem. De la aceşti oameni îmi iau deseori energia şi curajul de a merge mai departe şi de a crede că ţara asta are ceva al ei: frumuseţi destule şi o mulţime de oameni generoși, cu suflet larg. Care nu ştiu din ce plămadă sunt făcuţi, dar ei, crede-mă, dacă nu mă crezi mergi şi convinge-te, există.

De la astfel de oameni învăț să nu mai pun etichete ceva ce facem cu toții: ăia sunt aşa, ăia sunt altfel, ăia nu contează. Ne place să credem că că avem dreptul de a-i privi pe alţii de sus. Ne mai face plăcere să ne auto-denigrăm ― îţi aminteşti, nu, de acel păcat că-i locuită ― pe care îl spunem cu atâta ciudă şi patimă. Desigur, întotdeauna ne referim la alţii. Noi suntem cei buni, frumoşi, ceilalţi strică totul.

N-am talentul să cred că toţi oamenii sunt minunaţi şi buni la suflet şi sinceri. Nu sunt. Poate nici noi nu suntem aşa cum credem noi sau ne imaginăm că suntem. Dar poate că nici nu contează cum ne văd alţii. Nu ştiu.

Cel mai important pentru mine este că, de fiecare dată când călătoresc, întâlnesc oameni care se oferă să-mi întindă o mână de ajutor atunci când am nevoie, oameni care reuşesc mereu să mă surprindă plăcut, să mă impresioneze cu un gest generos. Așa cum a fost în Apuseni, cu această femeie despre care tot ce știu este că m-a însoțit puțin ca să-mi arate pe unde trebuie să merg spre un cătun, iar când a ajuns în dreptul casei ei, s-a oprit și m-a invitat să mă odihnesc un pic pe prispă și să beau o cană de lapte. După câteva minute de la întâlnirea noastră. Despre acești oameni vorbesc, îmi amintesc mereu.

Sunt acei oameni care înfrumuseţează şi mai mult locurile. Sunt acei oameni speciali pe care am ocazia să-i întâlnesc prin călătorii şi la care mă trezesc într-o bună zi că mă gândesc aşa din senin: oare ce mai fac?! Şi, nu o dată, s-a întîmplat ca acei oameni să mă facă să-mi iau rucsacul şi să merg să văd cum o mai duc!

» Tu ce spui? «

◌ Ai trăit asemenea experienţe în călătoriile tale prin ţară?
◌ Ai întâlnit oameni care te-au impresionat prin frumuseţea sufletului lor?
◌ Hai să povestim și despre oamenii din călătoriile tale.