În mijlocul naturii, prin Stufărișurile de la Sic

Unul dintre satele fermecătoare ale Transilvaniei este Sic, Szék, în maghiară. Are splendide case tradiționale înșiruite pe cele trei străzi Felszeg, Csipkeszeg și Forrószeg, adică, strada I, strada II, strada III. Simplu ca bună ziua sau jó napot (kívánok).

Cei mai în vârstă, în special, se îmbracă acolo zi de zi într-un port specific tradițional. Când îi întâlnești prin sat, ai impresia că ai nimerit într-un decor de film, că ești pe platou, tocmai se filmează și te-ai trezit și tu să treci pe acolo. Doar o impresie.

De sărbători, tot ei, de data aceasta și cei tineri, poartă costume populare încărcate de culoare. Sunt prietenoși și primitori, poți să te oprești să stai de vorbă cu ei și apoi să le faci câteva fotografii, de obicei se bucură – poate chiar te vor ruga să le trimiți și lor câteva poze. Nu e nimic complicat în a face și asta.

Tot Sic are și un muzeu unic, dedicat dansului.

Acum știu că o zi este pentru puțin pentru a mă bucura de farmecul lui. O jumătate de zi nici atât.

CITEȘTE: Sic. Chiar așa. De ce să mergi.

Cum toate acestea nu sunt de ajuns, la Sic se mai găsește ceva. Pe un panou pus în mijlocul satului, mi-am închipuit, scrie în maghiară și în română: Nádrezervátum, Rezervația naturală.

Am luat-o la dreapta, așa cum mi-a indicat, pe o stradă cu alte case vechi și frumoase de-o parte și de alta. Sus, într-un cuib de pe un stâlp, stătea o familie de berze. Jos, doi băieți se întâlniră și povesteau nu știu ce.

Am tot mers spre satul Coasta, pe drumul 109D. Înainte cu câțiva pași de panoul cam șifonat ce anunță ieșirea din Sic, pe partea stângă a drumului meu, se află o punte de lemn ce se duce, departe, într-o întindere de verde.

Stufărișurile de la Sic. Nu puteam să plec din Sic fără să fac o plimbare și pe aici.

În dreapta, este un panou informativ de unde pot fi aflate câteva informații relevante despre rezervație, una dintre ariile protejate din zona Valea Fizeșului.

» Bazinul Fizeșului «

 

∎ Se află în județul Cluj, partea de nord-vest a Câmpiei Transilvaniei, pe teritoriul localităților Fizeșu Gherlii, Geaca, Sic, Țaga, Gherla.

∎ Are o suprafață de 1627 de hectare, cu peste 400 de hectare de ape.

∎ Cuprinde cele mai importante zone umede din Transilvania și rezervațiile naturale: Stufărișurile de la Sic, Lacul Știucilor, Valea Legii.

∎ Zona inclusă în Bazinul Fizeșului are un peisaj variat, unde trăiesc numeroase specii de păsări – peste 140.

După Delta Dunării,
Rezervația Naturală
“Stufărișurile de la Sic”
de pe văile
Sicului și Coastei
are cea mai mare
suprafață din România.

 

Stufărișul de la Sic este arie naturală protejată din 1974 când a fost instituită Rezervația Naturală “Stufărișurile de la Sic” cu o suprafață de numai două hectare. În 2004, suprafața a fost extinsă oficial la 505 hectare.

Din șosea, pe un kilometru, stufărișul este traversat de un podeț ce asigură accesul în rezervație. Podețul a fost construit și este întreținut de oamenii din Sic. Tot ei, au amenajat de-a lungul punții de lemn și două foișoare și un observator. Foișoarele sunt pentru momente de pauză și odihnă, când vrei să te oprești și să te bucuri pur și simplu de frumusețea naturii ce te înconjoară – se poate chiar lua o masă frugală.

În plus, în fiecare foișor au fost puse panouri mari în care sunt prezentate, inclusiv cu imagini, speciile pe care le poți surprinde acolo.

În turnul de observație se urcă pe o scară. Panorama este superbă, cu o vastă întindere a mlaștinii și a văii – nu toată, pentru că suprafața este mult mai mare decât se poate cuprinde de acolo cu privirea. Din turn, iubitorii, pasionații și cei specialiști pot observa diferite specii de păsări.

Indiferent de anotimp, există acolo mereu viață și un spectacol sublim dat de natură în simplitatea ei mereu fabuloasă.

Eu am ajuns aproape de ora apusului, lumina de iunie era mai blândă și se reflecta superb în verdele proaspăt al stufului. La întoarcere, m-am întâlnit cu o mireasă, un mire și un fotograf – da, este un cadru inedit și des folosit de cei din zonă pentru fotografii de nuntă.

Un pic de istorie

» Pe vremuri, în Sic au existat mine de sare care au fost exploatate, ceea ce a adus prosperitate așezării. Datorită acestei bogății, câteva veacuri, a fost oraș regal și autonom și s-a bucurat de numeroase privilegii regale. În 1884, toate minele au fost închise, Sic a pierdut statutul de oraș iar faima și bunăstarea de odinioară au pălit.

» Un moment trist din istoria așezării e legat de invazia tătarilor din 24 august 1717, ziua sfântului Bartolomeu, în calendarul romano-catolic. Orașul a fost incendiat, sute de locuitori, mulți aflați atunci la slujbă în biserică, au fost uciși sau luați în robie. La sfârșitul acelui an, satul mai avea în jur de o sută de locuitori – după ani, unii au reușit să scape din robie și s-au întors. Pentru a repopula orașul, au fost aduși secui și nobili din Ungaria. De atunci, în fiecare an, ziua sfântului Bartolomeu e zi de comemorare în Sic.

» La începutul secolul al XX-lea, populația din Sic a început să scadă tot mai mult, din diferite motive. Totuși, cei care au rămas s-au încăpățânat să păstreze tradițiile legate de portul popular și dansurile specifice. Și, după multe alte generații, se pare că au reușit.

CITEȘTE: Intrați, e deschis – Táncház, muzică și dans: Muzeul Dansului de la Sic, Cluj

 

» miniGhid «

Unde se află: În partea de nord-est a județului Cluj, la aproximativ 60 de kilometri de Cluj-Napoca, în apropiere de Sic, la ieșirea din localitate spre satul Coasta.

Cum se ajunge: Traseul cel mai scurt din Cluj-Napoca la Sic – în jur de 37 de kilometri – este pe drumul județean 109D, Jucu – Vișea – Coasta – Sic. Acest drum este rar folosit de localnici, deoarece nu a fost întreținut și se află în mare parte într-o stare proastă. În iulie 2018, o știre dintr-un website local anunța începerea lucrărilor de refacere a acelui drum. Până când se va realiza și finaliza, mai jos aveți variantele de ajuns în Sic din Cluj-Napoca, pe un drum mai bun.

• Cu mașina: Din Cluj-Napoca în direcția Gherla și din Gherla pe DJ 109D până în Sic.
• Cu mijloc de transport în comun: Din Cluj-Napoca, sunt zilnic mașini care circulă la Gherla, la intervale regulate, de dimineața până seara târziu. Stația de plecare din Cluj-Napoca este în Parcare Expo, din apropiere de Expo Transilvania.
• Distanțe: Cluj-Napoca – Gherla: 38 km; Gherla – Sic: 18 km.

Vizită: Accesul este liber și se poate merge în orice anotimp.

De ce să mergi:

⨀ Pentru fotografie în natură; una dintre zonele preferate de fotografii din zonă.
⨀ Pentru a observa numeroase păsări, unele rare, cum ar fi buhaiul de baltă și stârcul cenușiu. Aici trăiesc permanent, cuibăresc sau hibernează peste 140 de specii de păsări.
⨀ Pentru relaxare în mijlocul naturii. Este una dintre zonele naturale ce nu a fost până acum afectată de intervenția umană.

Bine de știut:

• Dacă nu mergi acolo pentru fotografii de nuntă, în rochie de mireasă și costum de mire, îți recomand să porți încălțăminte și îmbrăcăminte sport.
• Podețul începe cam de la nivelul stufului, după care se adâncește, coboară și stuful dă năvală pe puntea pe care pășești.
• Atenție când pășești pe punte, mai pot exista porțiuni unde lipsește o bucată de lemn. Nu trebuie decât un pic de atenție.
• În zonă, este cunoscută cu numele “Delta Transilvaniei” sau “Delta Clujului”.

Web: Despre “Stufărișurile de la Sic”, află detalii de pe site-ul oficial – Delta Transilvaniei; Despre sat – Sic

⤳ Idee:

⧈ Te poți întoarce la drum tot pe podeț (așa am făcut eu), dar dacă ai mai mult timp la dispoziție și chef de o excursie mai lungă, la celălalt capăt al punții poți coborî în drumul de pământ ce vine șerpuitor spre drumul județean. Acest traseu are în jur de 1,6 kilometri.

 

În mijlocul naturii, prin Stufărișurile de la Sic
» ESENȚIAL «

Rezervația naturală Stufărișurile de la Sic include un amestec de ecosisteme cu o biodiversitate aparte.
• Ca suprafață, întinderea de stuf de la Sic este a doua din România, după Delta Dunării.
• Rezervația include stufărișuri, sărături, pajiști stepice, pajiști umede, păduri.
• Pot fi observate aici numeroase specii de păsări, printre care buhaiul de baltă, stârcul cenușiu, eretele de stuf și cel vânăt, egreta mare și mică, crestețul pestriț și cel cenușiu și altele.
• În 2004, suprafața rezervației naturale Stufărișurile de la Sic a fost extinsă, prin hotărâre guvernamentală, la 505 hectare.

» Tu ce spui? «

◌ Ai fost la Sic?
◌ Dacă da, ai vizitat și această rezervație naturală? Dacă nu ai ajuns, te tentează acum după ce ai privit fotografiile?

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne întâlnim și pe Google+ | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest