Feerie de toamnă în Cheile Râmețului

Cheile Râmețului sunt printre cele mai spectaculoase și cunoscute chei din România și reprezintă o atracție de top în Munții Trascău. Spre deosebire de altele, pot fi străbătute doar la pas, cu cățărări pe cablu și treceri prin râu. Cum acest lucru nu este la îndemâna oricui, natura ascunde aici o rară și splendidă sălbăticie.

De la mănăstirea Râmeț până la intrarea în Rezervația Naturală Complexă Cheile Râmețului sunt aproximativ patru kilometri.

Pot fi parcurși cu mașina, pe un drum pietruit pe alocuri, presărat cu cabane sau locuințe permanente, înnoroiat după ploi în locurile unde sunt aduși din pădure bușteni, lăsați în drum și tăiați tot acolo. Eu am mers pe jos, așa că am avut și experiența de a trece prin noroi.

 De la mănăstire, drumul trece printre Cheile Mănăstirii, arie protejată cu o suprafață de 15 hectare, unde se găsesc și diferite plante rare.

Aflate de o parte și de alta a drumului, stâncile calcaroase, ce se văd și din curtea mănăstirii, dau peisajului un farmec aparte.

Aceste chei nu se întind pe o distanță mare, însă impresionează cu pereții abrupți și înalți ce ajung la 180 de metri și sunt tentanți pentru practicanții de escaladă sportivă.

La câteva sute de metri de la mănăstire, este cabana Râmeț și de acolo pornește drumul ce duce spre un sat pitoresc din Trascău, Valea Uzei. În locul de unde începe Rezervația naturală complexă Cheile Râmețului se află și un vechi panou informativ al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române în care sunt trecute și câteva reguli de vizitare a rezervațiilor naturale.

De la intrarea în rezervație se merge pe o potecă prin pădure. Traseul continuă pe lângă și prin râul Geoagiu, râu ce străbate 48 de kilometri după care se varsă în Mureș.

Prima porțiune din Chei este destul de ușor accesibilă, amenajată în anumite zone cu bride prinse în stânci, ca suport. Pot fi folosite acolo unde trecerea nu se poate face altfel, pe prundișul de la marginea apei, când nivelul e scăzut, sau prin apă.

Se ajunge într-o zonă unde sunt bolovani imenși desprinși din pereții calcaroși și căzuți în râu. De acolo, urmează traseul periculos, semnalat printr-un panou pus pe o stâncă.

Cei care se aventurează mai departe sunt avertizați că urmează un traseu deosebit de periculos, destinat turiștilor experimentați și parcurgerea lui este interzisă fără echipament de munte, în special bocanci.

În toamnă, când am făcut acest traseu, mi-ar fi fost mult mai utilă o pereche de cizme înalte, cum sunt cele folosite de pescari când merg la pescuit. Așa cum avea un băiat, singurul cu care m-am întâlnit în Chei, și care, după portal, a trecut lejer pe lângă mine și prin apă și a continuat până la capătul celălalt, la Cheia.

Cum vara 2019 a fost secetoasă în această zonă, nivelul apei era mic, dar evident că nu se putea trece în bocanci fără să te uzi zdravăn, ceea ce eu nu am dorit, fiind o zi rece de octombrie. Acesta este și unul dintre motivele pentru care traseul e recomandat vara, deoarece trebuie să se treacă și prin apă.

Asta nu înseamnă că nu puteți merge și în alte anotimpuri, cel puțin pe prima porțiune.

Portalul este spectaculos iar lumina unui răsărit de toamnă mi-a dăruit o atmosferă magică. Arcada a fost cândva parte a unei peșteri, pe unde trecea râul și, în timp, a format și a rămas acea structură ce face trecerea spre un tărâm de basm. Portalul poate fi traversat prin apă, însă se poate trece de el ușor pe o potecă, la stânga. De la portal, traseul prin aceste chei continuă cu zona numită la Cuptor, unde pereții de calcar se apropie unul de altul și formează un culoar îngust, spectaculos.

Deși numărul celor care merg în Cheile Râmețului – cel puțin pe porțiunea de început – a crescut, Cheile Râmețului au rămas la fel de când le știu, sălbatice, maiestuoase, fantastice.

Pe scurt: Traseul până la portal a fost splendid. Am făcut o drumeție de câteva ore într-un colț de paradis, așa cum m-am așteptat să fie în perioada când culorile toamnei dau naturii o frumusețe fără seamăn.

» miniGhid «

Unde se află: Cheile Râmețului se află în Munții Trascăului, parte din Munții Apuseni. Rezervația este în județul Alba.

Cum se ajunge:

• Cu mașina: Din Alba Iulia sau Cluj-Napoca în direcția Aiud până la Teiuș, unde se intră pe drumul spre mănăstire. Sunt 18 kilometri, pe drum asfaltat până la mănăstire.
• Cu mijloc de transport în comun: În fiecare zi, circulă curse regulate din Alba Iulia până la Valea Mănăstirii, capătul fiind în parcarea din fața mănăstirii Râmeț.

De știut:

• De la mănăstirea Râmeț până la intrarea în Rezervația naturală Cheile Râmețului sunt în jur de patru kilometri. Se pot parcurge și cu mașina, pe un drum neasfaltat.
• Cheile Râmețului sunt exclusiv pentru drumeții. Pot fi traversate fie urmând râul în amonte, fie pe poteca numită Brâna Caprei, neamenajată. Prima variantă presupune inclusiv folosirea cablului montat în stâncă și trecerea prin apă, tocmai de aceea traseul este recomandat în timpul verii.
• Montate pentru sprijin când este nevoie, bridele și cablul trebuie folosite cu atenție și fără a le solicita prea tare. În timp, pot ceda și provoca accidente grave. Când nivelul apei este mai mic, se poate merge, în cea mai mare parte, pe malul râului sau, vara, prin apă.
• Ca în orice zonă montană, riscul de accidente este ridicat, indiferent pe ce traseu se merge. Atenție pe unde călcați, înainte de a vă avânta pe stânci sau pe bolovanii din râu, aveți grijă să nu vă alunece piciorul.
• Dacă vă încumetați pe traseu, e bine să aveți o condiție fizică bună și să mergeți echipați corespunzător. Dacă nu sunteți obișnuiți cu asemenea drumeții în zone dificile, fie mergeți cu cineva antrenat care vă poate ajuta, fie renunțați.
• Verificați prognoza înainte de a porni la drum cu gândul de a străbate aceste chei. Cu toate că, practic, accesul în chei nu este monitorizat și se poate face oricând, pentru siguranță evitați să mergeți dacă vremea nu este bună.

Rezervația naturală: Rezervația naturală Cheile Râmețului a fost declarată în 1995, printr-o hotărâre a consiliului din județul Alba, anul înființării ariei protejate fiind 1969.

• Se întinde pe o suprafață de 150 de hectare.
• Calcarele masive sunt din perioada jurasică superioară.
• Temperatura medie anuală variază între 6 și 8 grade Celsius.
• Rezervația este străbătută de râul Geoagiu.
• Pădurea de pe teritoriul rezervației este de fag și gorun. Se găsesc o varietate de plante, inclusiv dintre cele endemice (ce există doar în anumite zone) și rare.
• Sculpturile naturale din Cheile Râmețuui vrăjesc drumețul. Se întâlnesc toate formele tipice zonelor carstice, marmite, în albia râului, peșteri, vârfuri ascuțite de stânci, brâne, amfiteatre, poduri naturale, portaluri, dar și grohotiș, blocuri masive de stânci prăbușite în râu din pereții de calcar.

Reguli: Câteva reguli de vizitare a rezervațiilor naturale, menționate pe panoul informativ aflat la intrarea în rezervație:

• Se circulă numai pe potecile marcate și amenajate.
• Sunt interzise:

» Colectarea rocilor, culegerea florilor și fructelor, tăiatul lăstarilor și copacilor.
» Pășunatul, pescuitul și vânatul animalelor sălbatice și păsărilor.
» Aprinderea focului, distrugerea marcajelor.
» Efectuarea de săpături și de exploatări de materiale în cariere.
» Amenajări de parcări sau orice altă construcție.

• În zona tampon nu sunt permise:

» Activitățile industriale, inclusiv exploatarea materialelor de construcție.
» Construirea de case de vacanțe, cabane, chioșcuri, restaurante.
» Depozitarea deșeurilor de orice natură.

» Tu ce spui? «

◌ Ai străbătut Cheile Râmeţului?
◌ Cum a fost experiența ta?

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest