E sâmbătă, aproape miezul zilei, și pe ulița mare din Poienița Voinii se întâmplă ceva. De departe, văd doi feciori care mă trezesc din ritmul meu leneș și îmi dau un imbold să măresc pasul. O clipă îi pierd, apoi îi văd din nou în momentul când intră într-o curte.
– Mergeți să-i filmați, duc vestea unei nunți, îmi spune o femeie, cu care, ceva mai devreme, am schimbat câteva vorbe.
Mă opresc lângă poarta casei unde au intrat cei doi și îi aștept. După câteva minute, un băiat îmi spune că au plecat la altă casă, au mers prin grădină. Firește, cum de am uitat că se poate și asta?! Vine cu mine și îmi arată unde să stau, să nu-i pierd. Îi aștept încă o dată. De data asta, cu folos. Ei sunt vestașii (pot spune așa, dacă avem povestaș?). 
Așa e tradiția cea veche la Poienița Voinii. Când urmează o nuntă, invitațiile sunt duse de tineri îmbrăcați tradițional. În traistă sunt invitațiile, în ploscă, nelipsita țuică. După ce înmânează invitația, dacă gazda o acceptă, i se oferă de băut. Și apoi vestașii pornesc mai departe pe ulițele satului, răspândind vestea unei viitoare nunți.
» Tu ce spui? «
◌ În călătoriile tale, ai întâlnit și alte tradiții vechi, frumoase, ce s-au păstrat?
◌ Dacă da, povestește-ne unde și despre ce tradiții e vorba.
Join the discussion
Sunt tare dragute unele traditii, mai ales ca rezista inca si nu se pierd in “modernism” 😛
Așa este, Alexandra. Pădurenii sunt mândri de locul lor, de portul lor și, după cum mi-au spus, fiecare, tânăr sau vârstnic, are în casă un costum popular. Tradiția asta este atât de simplă, de frumoasă, pentru ei este ceva firesc.:)