Ce să (mai) faci iarna în Cluj – drumeție în Munții Gilăului, Apuseni

Ceasul a sunat la cinci și tot ce mă făcea să mă simt vie (și mâhnită) era o stare de oboseală înverșunată. Orele de odihnă tot mai puține se pare că s-au răzbunat în cele din urmă, exact în momentul cel mai nedorit. Firește că, în astfel de situații, nu poate exista un moment dorit.

Simțeam răul de oboseală. Ziua ce urma și pe care aveam de gând să o trăiesc așa cum mi-am dorit-o era una ce îmi cerea să fiu la înălțime – din toate punctele de vedere. Iar eu eram la pământ. O oră am încercat să mă pun pe picioare și să mă încurajez, lucru la care nu mă remarc deloc atunci când e vorba de mine. Într-un final, m-am păcălit, așa am crezut, și am luat hotărârea. Voi urca, voi urca la munte. Voi face asta și va fi bine.

Nu credeam o iotă din ce-mi spuneam, dar în acea dimineață acele vorbe au devenit mantra mea. Fiindcă tot eram în Cluj-Napoca pentru câteva zile, mi s-a părut o idee bună să ajung și la munte, fiind destul de aproape de oraș. Pentru prima dată, am ales o drumeție organizată, s-au strâns peste 40 de oameni, așa că în autocar m-am văzut ca o școlăriță entuziasmată care se bucură cu toată clasa de excursiile de weekend. La ora opt și jumătate am plecat din Cluj-Napoca spre Gilău și de acolo spre Lacul Tarnița. Traseul pornea de la barajul Tarnița spre vârful Ijar (1231 metri), o diferență de 600 de metri. Am început în forță; am urcat pe lângă baraj un deal împădurit și abrupt pe care în mod normal nu te-ai apuca să te cațeri, poate doar dacă ai multă energie și te plictisești groaznic sau vrei să mergi pe scurtătură, ceea ce am făcut noi.

Mă gândeam însă că sus voi avea parte de niște priveliști senzaționale. Nu a fost așa, dar nu poți găsi tot ce vrei de pe vârful primului deal. Gerul a rămas jos, la baraj, sus soarele strălucea și împrăștia exact porția de căldură de care aveam nevoie să mă simt bine. Nu îmi era însă bine, cărasem și oboseala cu mine și mă vlăguia și trebuia să rezist, trebuia să scap de ea. Am rezistat. De fapt, am reușit chiar mai mult.

La sfârșitul drumeției, în satul Mărișel, după 15 kilometri parcurși cam în nouă ore, cu scurte opriri pentru informații despre locuri și pauză de masă, eram reinventată, primenită, reînnoită. Aproape gata de a o lua de la capăt. Un fel de a spune.

Spre seară, pe traseu, gerul se simțea și mai puternic. Mă uitam în jurul meu, vorbăreții de la începutul drumeției abia își mai târau picioarele și, chiar dacă nimeni nu mai avea acum chef de vorbe, sunt sigură că aveam cam același gând cu toții: la naiba, nu se mai termină drumul ăsta? Când am zărit de departe farurile autobuzului, ne cuprinsese euforia de ai fi zis că rătăciserăm prin sălbăticie luni în șir.

La finalul excursiei, înainte de a ne reîntoarce la Cluj-Napoca, am fost la un bar în satul Mărișel unde după un ceai de plante (habar n-am ce plante, dar cine și-a mai pus asemenea întrebări) și câteva minute de stat în căldură, aș fi tras acolo un pui de somn. Toată drumeția mi-a fost învățătură. Să renunț ar fi fost cel mai ușor lucru pe care îl puteam face. Ar fi fost confortabil, simplu, nu cerea efort. Uneori, remediul pentru oboseală este să alegi greul. Să te ridici și să pleci într-o drumeție. La început poate fi al naibii de istovitor. La sfârșit te simți viu, complet, în stare de orice. Ia-te la întrecere cu sentimentul ăsta.

Avantaje vs. Dezavantaje

Cele văzute de mine - pentru alții lucrurile pot sta total diferit

» Avantaje «

# Am mers pe un traseu nemarcat și foarte fain pe care ghizii locali îl cunosc. Codrin, ghid și salvamontist, mi-a spus de altfel că la capitolul marcaje județul Cluj stă cât se poate de rău.
# Acești ghizi pot să îți povestească tot felul despre istoria așezărilor, geografie, oamenii de acolo, și să-ți arate, printre altele, locul de unde ai cea mai frumoasă priveliște de sus cu lacul Tarnița – nu se vedea din drum, am coborât până la punctul de belvedere.

» Dezavantaje «

# Când ești în turmă, rămâi în turmă. Eu am fost cam în urmă. Am reușit și de data asta să mă remarc fără voie și am rămas mereu în urmă. Nu fiindcă sunt lupul cel bătrân și plin de suferințe, ci pentru că făceam fotografii (chiar îmi doream să fac și fotografii).
# Trebuie să te adaptezi grupului, ceea ce poate să fie dificil dacă ești obișnuit să călătorești singur/ă sau cel mult cu o persoană cunoscută și potrivită.
# La început, mai ales, când toți erau plini de avânt, s-a conversat prea mult pentru ceea ce reprezintă pentru mine o drumeție – să aibă momente de liniște. Asta sunt doar eu, însă.Și totuși, cu dezavantaje, a fost o experiență plăcută. Exact cum nu mă așteptam că va putea să fie.

⤜ Notă ⤛

Deși a fost în mijloc de ianuarie, zăpada pe munte a fost ca și inexistentă. Imaginile în care par a fi fulgi de nea sunt doar plăsmuite de imaginația mea: când eram în acel peisaj îmi imaginam cât de romantic și magic ar fi fost să cadă fulgi de nea. Nu a fost să fie sus, la munte, în acea zi. În schimb, în Cluj-Napoca, ningea ca-n poveste. Niciodată nu ninge unde trebuie și când trebuie.

Ce să (mai) faci iarna în Cluj – drumeție în Munții Gilăului, Apuseni
» ESENȚIAL «

Munții Gilăului sunt în grupa montană a Apusenilor ce aparțin, la rândul lor, de lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Traseul făcut a pornit de la barajul Tarnița spre vârful Ijar și s-a încheiat în satul Mărișel.
• Este cea mai extinsă zonă montană din județul Cluj.
• Cel mai înalt vârf este Vârful Chicera Comării, cu 1.475 metri.
• Vârful Ijar se află la 1.231 metri altitudine.
• De pe traseul pe creastă apar panorame pitorești cu satele Măguri, Răcătău și Mărișel.
• Traseu ușor, diferență de nivel de 600 metri, 9 ore, 15 kilometri.

» miniGhid «

Unde se află: Pe teritoriul județului Cluj. Vârful Jar, Munții Gilău – Muntele Mare, altitudine 1231 metri, Apuseni, Carpații Occidentali.

Cum se ajunge: Cu mașina, din Cluj-Napoca, ieșire pe DN 1 spre Gilău-Oradea; din Gilău, spre Lacul Tarnița.

⦿ Trivia:

• Porțiuni din traseul făcut au fost nemarcate, motiv pentru care e recomandat să mergi cu un ghid care cunoaște locul.
• De ce să mergi: Drumeție; Natură; Fotografie; Sate, peisaje pitorești.

Excursia a fost organizată de Clubul Montan Apuseni.
Nu sunt fană a călătoriilor în grup, pentru cine avea îndoieli (mai ales dacă e vorba de grupuri mari). Pe de altă parte, sunt oricând gata să încerc și alte variante de a călători și o drumeție de o zi îmi suna perfect. Îmi doream să ajung și iarna la munte, în Apuseni, însă cât aș fi eu de vitează (oare de ce între vitejie și prostie stă de cele mai multe ori o linie aproape invizibilă?), singură tot nu aș fi mers iarna.

» Tu ce spui? «

◌ Ai fost în munții Gilău?
◌ Cum a fost experiența ta?
◌ Ce traseu/trasee ai făcut, prin ce sate ai trecut?

Povestim și pe Facebook | Călătorim și pe Twitter | Ne întâlnim și pe Google+ | Ne aventurăm și pe Instagram | Ne vedem și pe Pinterest