Un lucru despre care îmi place să spun că numai Transilvania putea să mă înveţe este că locurile frumoase nu se descoperă atunci când eşti pe fugă. Ca să nu mai spun de oamenii aceia cuceritori şi cu vorbe înţelepte pe care îi poţi întâlni te miri pe unde.
Ca să dai de poveşti, o idee ar fi să o iei încet iar în Transilvania asta chiar e o regulă. Nescrisă, dar bine ştiută. Prin Transilvania zicem mintenaș dar asta nu înseamnă că ne zorește ceva ori cineva vreodată.
Într-un moment pur întâmplător (deși unii vor spune că nu există întâmplari!) am ajuns la Biertan. Mai întâi a fost rugămintea cuiva de a merge să văd acolo o pensiune. A venit apoi şi gândul de a descoperi acea aşezare. Iar întâmplarea a făcut să fiu atunci în apropiere, prin urmare chiar că nu mai aveam nevoie de alte motive pentru a vedea în sfârșit și Biertanul.
Pe măsură ce mă apropiam, biserica fortificată se arăta tot mai semeaţă. Este înălţată pe un deal, în mijlocul localităţii, aşa că o zăreşti de la distanţă. Dar nu e numai asta. Zidurile fortificaţiei sunt masive, impresionante, rămase, în mare parte, aşa cum erau pe vremuri. De altfel se și spune că Biertan avea cea mai puternică fortificaţie din Transilvania. 
Nu ştiu dacă chiar așa este, având în vedere că, în satele din Transilvania colonizate de saşi, s-au făcut între secolele al XV-lea şi al XVI-lea în jur de 300 de fortificaţii ale bisericilor.
» Din 1993, biserica fortificată din Biertan este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, iar asta îi arată valoarea.
Biserica pe care o văd și eu acum a fost construită între 1493 ― 1522, pe locul altei biserici. Fortificaţia s-a făcut tot prin secolul al XVI-lea. Când s-a construit zidul din jurul bisericii, deasupra corului a fost făcut un etaj fortificat, prevăzut cu ferestre, de unde se trăgea asupra atacatorilor. În interiorul bisericii sunt piese de sculptură, pictură, mobilier, vechi şi minunate.
Tot aici, poate fi admirat cel mai mare altar din Transilvania, cel puţin aşa am citit, sculptat în lemn. Este alcătuit din 28 de panouri pictate reprezentând episoade biblice, realizate între 1483 ― 1515. În mijloc, se află un crucifix sculptat în lemn şi ornat.
Frumoase sunt şi stranele, realizate în prima jumătate a secolului al XVI-lea iar amvonul din piatră, din 1754, în basorelief, reprezentând scene din Calea Crucii, este o altă bijuterie a bisericii. Orga, ce se aude şi azi, datează din 1869.
» Cea mai celebră piesă a acestui ansamblu fortificat este sistemul de închidere a uşii sacristiei, ce punea în funcţiune concomitent 15 zăvoare. Realizat de meşteri locali în 1515, acest ingenios sistem a fost premiat la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris.
În vreme de asediu, în sacristie era adăpostit tezaurul bisericii şi al localităţii, prin urmare oamenii au fost obligaţi să găsească o soluţie pentru a-și proteja averile. Azi, în cameră se păstrează diverse piese lucrate de meşteşugari transilvăneni, tablouri, căni, potire în stil renascentist. Acest sistem de închidere a uşii funcţionează şi azi.
Fortificaţia bisericii de la Biertan include trei ziduri, 7 turnuri, 2 bastioane, 3 clădiri, scări şi drumuri de acces. Turnul cu ceas are o pasarelă din lemn, fiind şi aceasta dotată cu ferestre din care se trăgea asupra atacatorilor. La parter, în Turnul Mausoleului, poţi vedea lespezi funerare din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, ale preoţilor care au slujit aici şi ale episcopilor (vreme de aproape 300 de ani, între 1572 ― 1867, Biertan a fost sediul Episcopatului Bisericii Evanghelice).
Accesul la biserică se poate face şi printr-o scară acoperită, realizată din lemn, ce asigura pe vremuri legătura între fosta cazarmă şi turnul cu clopot.
Tot pe aici se spun şi poveşti despre carceră – aceasta era într-o încăpere mică, dotată doar cu un pat, o masă, o farfurie, un singur set de tacâmuri şi o singură cupă pentru apă. Acolo erau închise, timp de două săptămâni, cuplurile căsătorite care, din diverse motive, doreau să se despartă. Povestea (cea frumoasă) spune că, în urma acestei practici, doar un singur cuplu nu a putut fi înduplecat să renunţe la despărțire. 
» miniGhid «
⤳ Idei:
• Înainte de a coborî de pe dealul bisericii, nu uita să iei câteva panorame frumoase cu satul şi împrejurimile.
• Zona este excelentă pentru a fi descoperită şi cu bicicleta. Un tur pe două roţi, făcut în tihnă, prin sate din Transilvania este o experienţă pe care eu aș vrea să o încerc într-o zi.
» Tu ce spui? «
◌ Ai vizitat biserica fortificată din Biertan?
◌ Ce ai mai vizitat în zonă?
◌ Ai făcut un tur cu bicicleta?
Join the discussion
Privelistea ce se vede de sus , din curtea bisericii , este greu de descris in cuvinte , atat de frumos si pitoresc se vede.Cat cuprinzi cu ochii , dealurile cu pante line si mirosul de reavan si “de la tara” mi-au umplut plamanii la fiecare inspiratie adanca.
Mi-a placut micul muzeu , din spatele bisericii , locul in care erau adusi cei ce doreau sa rupa casnicia si unde erau incuiati cei doi , sot si sotie , timp de o saptamana , singuri , intr-o camaruta. :)Li se aducea apa si alimente pentru prepararea hranei.Legenda spune ca , in toata istoria “incuiatului” asta , o singura pereche s-a despartit , totusi , dupa o saptamana de stat in camera.Restul perechilor ce au fost incuiate , se impacau dupa maxim doua zile. 😀 Mi-a placut legenda!
Si , nu mai putin pitoresc , este restaurantul medieval de la poalele bisericii fortificate…”platoul voinicului” ,desi pentru o persoana , poate hrani lejer patru persoane , la un pret acceptabil.
Si , tin sa mentionez , chiar daca nu este unul dintre cele mai bune , drumul ce duce la Biertan venind dinspre soseaua europeana , este foarte frumos si pitoresc , unduind printre coline ….
Daca stau bine sa ma gandesc , pe traseul Sibiu-Sighisoara , nu exista localitate , oricat de mica , sa nu aibe o bucatica de istorie fortificata….si scriu aici de Slamnic , Medias , Mosna , Bazna ,Danes….si toate cate mai sunt pe traseu….Nu am reusit sa le vad pe toate , insa niciodata nu e prea tarziu. 🙂
Minunata relatarea despre Biertan.Am citit cu maxima incantare si placere!
P.S. Zona este renumita pentru traseele cu bicicletele si pentru off road.
Am fost de doua ori, de fiecare data ajungand cu masina. Ultima vizita am relatat-o aici: http://hai-la-bord.blogspot.ro/2011/08/la-biertan-in-pragul-divortului.html
Imi place foarte mult, dar eu iubesc fiecare coltisor din Transilvania si daca e o biserica fortificata in preajma, acolo as vrea sa fiu si eu acum, mereu…
Si satele arata foarte bine privite dintr-o biserica-cetate. Inclusiv Biertanul. Ultima fotografie este delicioasa!!!
Aşa este, Ana-Maria, ştiu că în zonă sunt trasee pentru biciclete, mi-ar plăcea să fac asta şi cu siguranţă o să reiau obiceiul de a umbla mai mult cu bicicleta… off road nu e genul meu 🙂 Da, sunt atâtea de văzut în orice loc. Povestea cu soţii care vor să divorţeze cred că pe toată lumea amuză. Dar cine ştie, poate chiar funcţiona 😀 Mulţumesc pentru completări, sunt excelente!
Hmm, poate mândria mea de ardeleancă mă face să spun asta, dar cine n-ar putea iubi Transilvania?
Îmi place mult titlul articolului tău, inspirat! 🙂
Am fost, dar cu mai multi ani in urma. Planuiesc un circuit, sa revad Transilvania, care sa includa biserici fortificate, orase medievale si sate sasesti cu prima ocazie cand ajung in Romania. Mi se par fascinante, chiar este un tinut de poveste. Abia astept! Poate la vara…
Da, Larisa, aşa este, un ţinut de poveste, are atâtea locuri minunate, să le vezi, revezi şi eu cel puţin nu mă satur niciodată de frumuseţea lor. Mă bucur că ai planuri de călătorit prin Transilvania 🙂
Am fost si eu anul trecut la Biertan si mi-a placut enorm de mult. Simteam ca m-am intors in timpurile bunicii si eram acompaniata de o liniste sufleteasca extraordinara. Si cum am fost vara, nu stiu daca era vreo sarbatoare dar caii purtau ciucurei rosii la urechi. Minunat!
Ce bine ai spus, Ramona, chiar că parcă te întorci în timp acolo. Aşa gătesc oamenii de la ţară caii, am văzut în multe locuri, nu neapărat de sărbători. 🙂
Da, da, da! I loooove Biertan! Uf, si cand ma gandesc ca de multe ori ii sfatuiesc pe straini care vin in Romania si stau mai putin sa mearga la Biertan in loc de Sighisoara si nimeni nu ma asculta… De ce are toata lumea impresia ca locurile non-turistice se viziteaza doar dupa ce le-ai “bifat” pe cele turistice? Uneori, ca in cazul Biertanului, sunt la fel de frumoase, si iti ofera o alta experienta!
Absolut de acord cu tine, Paula. Probabil cei mai mulţi sunt obişnuiţi să urmeze cu sfinţenie ghidurile turistice, din păcate pentru ei. Ei pierd 😀