Trăieşte, călătoreşte, iubeşte, visează, râzi nebuneşte! Viaţa e înainte şi aşa se duce mereu, mereu înainte, în ritmul ei, nu se opreşte să se uite după tine şi să te aştepte până când reuşeşti să-ţi pui la punct toate problemele. Acestea vin, pleacă, se întorc, se lipesc de oricine şi nu se dezlipesc prea uşor de cine le dă prea multă atenţie.
Așa că, obișnuiește-te să privești mai mult stelele când stai pe nisipul cald al plajei, pe un deal, un munte și să fii mulțumit, măcar câteva clipe, cu ceea ce ești, ai. Poate să fie prosteşte, o socoteală imprudentă, să crezi în dimineţi şi că fiecare zi este cea mai frumoasă. E bine însă să te poţi uita în urmă şi să vezi că ai trăit şi nu ai risipit, prea mult, din viaţă.
2013 a avut, ca orice an, suişuri fantastice, coborâşuri chiar amuzante, uneori (cel puţin, privind în urmă, pot, am privilegiul ăsta, să nu mă mai întristez de ceea ce a fost). Am avut sute de visuri, am făurit zeci de planuri, le-am schimbat, am sperat, am visat cu ochii deschişi, am coborât cu picioarele pe pământ şi iar am îndrăznit să urc.
Într-o lume a vânătorii după cifre mari, cât mai mari, aleg să rămân în lumea cuvintelor care pot să ne schimbe şi să schimbe totul în jurul nostru. Aleg momentele care îmi sunt date. Trăiesc şi mă bucur de soare, libertate, flori.
Mi-am primit lecţia. Nu mai alerg de mult timp după numărul de destinaţii. În schimb, am devenit o hoaţă din ce în ce mai bună. Am furat tot ce se poate din fiecare călătorie, acele clipe care nu au nevoie de bagaje, doar de ochi, suflet, minte, să le ia şi să le poarte.Bagajul meu e întotdeauna la mine, e mare și îndesat şi totuși nu e nevoie de taxă suplimentară la aeroport.
Duc momente trăite, uneori cu o nesăbuinţă naivă, dar ăsta e farmecul trăirii, strânse într-un an, întâmplări care acum mă facă să râd, să fiu nostalgică, să plâng de bucurie (am văzut hărţile lacrimilor de tot felul, iar cele de bucurie arată clar armonia perfectă; aşa că, vărsaţi cât mai multe lacrimi de fericire).În fiecare amintire vreau să mă văd că am încercat mai mult, am avut curajul să îmi împlinesc din visurile mele, mari, mici, simple, aventuroase, toate sunt ale mele. Câteva, vechi şi noi, s-au petrecut şi mi-au făcut un an plin de culoare. Zilele acestea mi-am respectat tradiţia: dacă e decembrie, sunt filme vechi.În lentoarea acestui timp când totul a încetinit în jur – şi e bine, e perfect, e nevoie –, am râs, plâns la An Affair to Remember, acel film cu Cary Grant şi Deborah Kerr, de acum 56 de ani. Am păstrat o replică bună ca gelato şi care se potriveşte cu acest anotimp alb-negru-alb: Iarna trebuie să fie rece pentru cei lipsiţi de amintiri fierbinţi.
Aşa că, pentru fiecare dintre noi poate fi vremea pentru amintiri aprinse, din cele care ne fac să trecem mai repede şi frumos prin iarnă, să-i putem zâmbi gerului, să o luăm de la capăt pregătiţi de alte aventuri. Cred că tocmai de aceea nu îmi pot închipui iarna mea altfel decât între un sfârşit şi început de an. Aşa îi văd eu locul şi rostul, între momentele speciale dintr-un an şi întâmplările ce vin cu următorul.
Cu amintirile unui an trecut în gând mi-am pregătit o iarnă memorabilă şi visez să se aştearnă cât de curând cel puţin o nouă aventură.
Până atunci, momente pe care 2013 mi le-a dăruit şi le-am luat fără să stau pe gânduri pentru a le face amintiri de preț. Ordinea lor este doar a memoriei mele întotdeauna de neînţeles.
⤜ Skydiving ⤛
⤜ Oameni ⤛
⤜ Gesturi ⤛
Au fost câteva minute pe care le-a împărțit cu mine pentru că a dorit. Este atât de simplu să fim buni cu alţii, să le acordăm din timpul nostru atunci când au nevoie. La urma urmei, cei pe care îi păstrăm în amintiri vor fi doar oamenii care au ştiut, la momentul potrivit, să facă un gest frumos pentru noi. Fără îndoială că nu o să mă mai întâlnesc vreodată cu ea, dar mă pot gândi la ea şi să-i spun, din nou, grazie.
⤜ Contesă ⤛

⤜ Zbor ⤛
⤜ Hațeg ⤛
CITEȘTE: Un tur prin Ţara Haţegului: ce să vezi & alte experienţe
⤜ Foto ⤛
CITEȘTE: Parma: ce să vezi, să experimentezi, să savurezi
⤜ Surpriza ⤛

„Mira, Îți scriu la ceva mai mult timp după ce am plecat de la Poiana Mărului, unde am ajuns datorită premiului de pe blogul tău. În mod normal, premiul în sine e de apreciat, dar, mai mult decât atât, pentru mine cele trei zile s-au transformat într-o vacanță mai lungă, în care am avut plăcerea de a cunoaște o domnișoară extraordinară. Așadar, tu ai fost „cauza” unui lucru nemaipomenit care s-a întâmplat în viața mea, îndrăznesc de fapt să spun chiar în viața noastră. Așa că țin să îți mulțumesc foarte mult și să îți doresc mult succes în tot ceea ce întreprinzi!”
Ah, numai un fel de Cupidon nu credeam că pot să fiu. Dar m-am bucurat pentru întâlnirea celor doi tineri frumoşi pe care am avut plăcerea să-i şi întâlnesc anul acesta.
⤜ Sub mii de stele ⤛

It’s a new dawn.
It’s a new day.
It’s a new life.
Și recomandarea oamenilor de știință pentru 2014: să iubim schimbările, provocările, să ne dorim imposibilul mereu posibil, să trăim nebuneşte, să rămânem călători, visători, nesătui de viaţă…
Eu spun să nu-i dezamăgim!
» Tu ce spui? «
◌ Care au fost experiențele/aventurile tale în 2013?
◌ Ce ai încercat pentru prima dată?
◌ Care sunt amintirile frumoase, de neuitat, din acest an?
Join the discussion
Extraordinar articol si cuvinte excelente. L-am savurat, la propriu! Multumesc.
Eu am fost mai cuminte decat tine, m-am dat de doua ori cu tiroliana, dar vreau mai mult! 🙂 M-am auzit la radio, am luat-o pe o batranica de acasa ca sa-mi deschida o sinagoga, m-am chinuit sa dibui alte sinagogi prin te miri ce orase din Moldova, nu-mi mai venea sa ies dintr-un jacuzzi, era sa mor in Bucegi (dar sa trecem peste mai repede!), am ajuns la Omu si Malaiesti, doua locuri in care am visat demult sa pun piciorul. A fost un an frumos.
2014, te astept!
Mai cuminte, aşa zici tu? 🙂 Uite câte nebunii ai făcut! Trecem, trecem, bine că ai păcălit-o, dar ce ai păţit totuşi în Bucegi?
Anda, mulţumesc frumos, să vină 2014 şi să-ţi aducă şi mai multe aventuri de care să te bucuri!
Ca sa nu-mi reamintesc patania, afl-o de aici: http://www.hailabord.ro/2013/06/11-ore-aventura-bucegi-partea-II-platou-jepii-mici.html Pe scurt, dupa 11 ore de mers pe jos, am simtit ca merg din inertie si determinare, nu ca mi-as mai fi simtit picioarele si am alunecat inspre un hau, noroc ca ma tineam de un lant si eram intr-un sir, intre doi baieti 🙂 Culmea, a fost exact de ce aveam nevoie ca sa termin traseul!
Oh, da, înţeleg bine ce spui că a fost ceea ce aveai nevoie!
Să ai un 2014 fabulos și să ne încânți cu un articol atât de special și la finalul lui 😉
Mulţumesc din suflet, Bia! Să ai un 2014 darnic, bun, călător!